Stabilire program vizitare minor. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr- - stabilire program vizitare minor -

(Număr în format vechi 505/MF/2007)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

INSTANȚĂ DE RECURS

DECIZIE Nr. 18

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriel Viziru Judecător

- - - - Judecător

- - - - Președinte secție

Grefier: - -

****************

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor din ședința publică de la 21 ianuarie 2008, consemnate în încheierea din aceeași dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, privind recursul declarat de pârâtul domiciliat în S,-,. 7,. A,. 10, județul O, împotriva deciziei civile nr. 242 din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în S, str. - -, nr. 2, - 17,. A,. 7, județul O și Autoritatea tutelară - Primăria

Dezbaterile au fost consemnate prin încheierea de la 21 ianuarie 2008 ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Deliberând,

CURTEA:

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 260/2007 Judecătoria Slatinaa admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului și a obligat pârâtul să-i permită reclamantei să aibă legături personale cu minorul de vineri de la orele 16,00 și până duminică la orele 18,00 în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, precum și o săptămână în timpul vacanței de iarnă și trei săptămâni în timpul vacanței de vară urmând ca minorul să fie luat de reclamantă de la domiciliul pârâtului și dus în domiciliul acestuia.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că este în interesul minorului să aibă legături personale cu reclamanta așa cum cer dispozițiile art. 43 al. 2 din Codul familiei.

Prin decizia civilă nr. 242 din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă, în dosarul nr- s-a respins apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile mai sus precizate.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel referitor la refuzul primei instanței de a audia copilul și la lipsa anchetei sociale de la domiciliul părților a arătat că aceste lipsuri au fost completate în apel ca urmare a caracterului devolutiv al acestuia, însă și potrivit acestui probatoriu s-a arătat că hotărârea primei instanței a avut în vedere principiul ce guvernează dispozițiile Legii 272/2004 respectiv a interesului superior al copilului.

S-a precizat și că programul stabilit de Judecătoria Slatina începând de vineri de la orele 16,00 și până duminică la orele 18,00 de două ori pe lună nu îl poate împiedica pe copil să continue activitățile extrașcolare, activități care în aceste zile se desfășoară dimineața în Municipiul S, intimata reclamantă putând asigura deplasarea minorului cu această ocazie.

Acest program s-a reținut că nu poate fi considerat ca fiind realizat în favoarea mamei și că ar duce la încărcarea activităților zilnice pe care le efectuează copilul, întrucât reclamanta are drepturi egale cu pârâtul apelant privind relațiile cu minorul în vederea asigurării unei creșteri și a unei educații corespunzătoare a acestuia.

Susținerile apelantului privind acordul acestuia față de vizitele mamei la școala la care învață copilul au condus la concluzia că tatăl dorește ca minorul să păstreze legătura cu mama sa, legături ce nu s-ar putea păstra dacă minorul ar vizita-o pe mama sa de două ori pe lună între orele 10,00 și 18,00 așa cum a fost de acord apelantul în întâmpinarea depusă la fond.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul pârât în termen și motivat.

În motivarea recursului s-a arătat că decizia recurată se sprijină pe motive contradictorii și insuficiente să justifice soluția adoptată deoarece deși minorul a fost ascultat de instanța de apel, opinia acestuia nu a fost cuprinsă în considerentele deciziei și nici nu s-a ținut seama de aceasta.

În același sens s-a arătat că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că minorul este angajat în activități extrașcolare, respectiv cursuri sportive, meditații la limbile străine și a trecut și într-un nou ciclu școlar, are un program școlar care îl solicită foarte mult, încât prezența lui în domiciliu mamei de vineri de la orele 16,00, până duminică orele 18,00 ar duce la o perturbare a activităților acestuia.

Programul școlar al copilului este de luni orele 12,30 în fiecare zi până la orele 18,30, astfel că decizia pronunțată cu începerea programului de vizită de vineri orele 16,00 la mamă este stabilit cu încălcarea Legii privind protecția copilului, încălcându-se dreptul acestuia la învățătură și educație.

S-a invocat și că nu există nici o garanție că reclamanta poate asigura la sfârșitul săptămânii deplasarea copilului la activitățile extrașcolare, cu atât mai mult cu cât s-a opus categoric cursului sportiv pe care îl urmează copilul.

De asemenea nu există garanții că în perioada în care se află la reclamantă copilul și-ar putea face lecțiile pentru ziua de luni, deoarece reclamanta nu îl primește în domiciliul său cu cărți și caiete iar când vine în domiciliul reclamantei îi schimbă toate hainele și îl îmbracă în haine vechi nepotrivite vârstei copilului și sezonului sub motiv că acesta vine din domiciliul tatălui care este nedezinfectat și are microbi.

În ultimul motiv de recurs s-a arătat că nu poate fi reținută motivarea instanței de apel potrivit căreia legăturile cu mama nu s-ar putea păstra dacă ar vizita-o doar de două ori pe lună între orele 10 și 18 sâmbăta, cu atât mai mult cu cât opinia copilului a fost categorică, în sensul că ar putea merge o dată pe lună după ce își termină lecțiile și nu știe dacă ar pute să meargă de două ori.

În consecință s-a solicitat să se constate că prin hotărârile pronunțate în cauză sunt încălcate drepturile copilului la opinie și la educație și pregătire școlară astfel că se impune admiterea recursului și schimbarea sentinței instanței de fond în sensul de a diminua programul stabilit încât minorul să-și viziteze mama de două ori pe lună începând de sâmbătă ora 10 până la orele 18 ale aceleiași zile, păstrând programul aferent vacanțelor.

În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă.

În speță s-a solicitat și s-a încuviințat părților proba cu înscrisuri recurentul pârât depunând în acest sens la dosar adeverință cu privire la programul școlar al minorului iar intimata reclamantă acte medicale privind starea de sănătate a minorului. nu a propus probe noi în recurs.

A fost ascultat minorul potrivit art. 24 alin. 2 din Legea 272/2004.

Prin concluziile scrise formulate în cauză intimata reclamantă a arătat că este de acord cu admiterea recursului pârâtului și modificarea hotărârilor atacate în sensul ca programul de vizitare al minorului să aibă loc în domiciliul reclamantei în prima și a treia săptămână din lună de sâmbătă ora 10 până duminică ora 18, o săptămână în timpul vacanței de iarnă și trei săptămâni în timpul vacanței de vară în fiecare an.

Față de actul nou depus de recurentul pârât cu privire la programul școlar al minorului s-a arătat că modalitatea optimă de stabilire a programului de vizită este cea mai sus arătată, fără afectarea activităților și programului copilului.

S-a susținut și că modalitatea propusă este de natură a păstra legătura reclamantei cu copilul în mod real și ar respecta în mare parte și opinia minorului care deși importantă nu poate fi reținută ca decisivă, deoarece în această situație s-ar ajunge ca dorințele minorului să se substituie instanței judecătorești.

Cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate anterior între aceleași părți și prin care se stabilea modalitatea de exercitarea a legăturii personale cu minorul pentru tată s-a arătat că nu mai sunt relevante în prezenta cauză fiind pronunțate în alt context, inclusiv față de vârsta fragedă a minorului.

De asemenea s-a arătat că mama nu are o influență negativă asupra minorului și nu a încercat să-l împiedice pe acesta să desfășoare activități extrașcolare, are însă dreptul să exprime rezerve față de oportunitatea practicării cursului de -kwan-do de către copil dat fiind actele medicale de care avea cunoștință și pe care le-a prezentat instanței de recurs.

Relatarea minorului în sensul că atunci când vine în vizită la mamă aceasta îl îmbracă cu alte haine mai vechi tot ale copilului rămase la mamă de când se afla în grija acesteia a fost explicată prin aceea că din joacă copilul își murdărește hainele, iar mama neavând un program de vizitare precis, nu a mai putut să meargă cu minorul să-i cumpere haine noi.

Recursul este fondat și urmează a fi admis dar numai referitor la unele dintre motivele formulate prin acesta:

Nu poate fi reținut ca fiind incident în speță motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 cod procedură civilă potrivit căruia hotărârea este supusă modificării sale când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Acest motiv de modificare, deși, așa cum s-a subliniat în doctrină și practica judiciară vizează mai mult netemeinicia decât nelegalitatea hotărârii recurate nu poate fi reținut ca incident în toate situațiile în care hotărârea este considerată netemeinică.

În speță, recurentul invocând motivul de modificare în discuție, aduce ca argumente în susținerea acestuia faptul că nu a fost respectată opinia minorului exprimată cu ocazia audierii sale precum și faptul că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că minorul este angajat în activități extrașcolare iar prezența lui în domiciliu mamei la sfârșit de săptămână, în modalitatea dispusă de instanțele de fond ar duce la o perturbare a activităților acestuia.

Ori subsumat acestui motiv de recurs nu se poate analiza dacă instanțele de fond au lămurit toate împrejurările de fapt din care s-ar putea trage o concluzie justă cu privire la raporturile și drepturile părților în litigiu, deoarece aceste aspecte anterior intrării în vigoare a Legii 219/2005 constituiau obiect de analiză al instanței de recurs prin prisma pct. 10 al art. 304 care arăta că hotărârea recurată este supusă modificării și când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

După abrogarea expresă a dispozițiilor art. 304 pct. 10 cod procedură civilă prin legea mai sus amintită, este neîndoielnică voința legiuitorului de a limita rolul de control judiciar al instanței de recurs cu privire la aspectele în discuție, care nu pot fi reținute ca similare prin analogie altor situații ce au rămas în continuare reglementate ca motive de casare sau modificarea hotărârii recurate, având în vedere și că motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 cod procedură civilă sunt expres și limitativ reglementate de lege, iar interpretarea acestora prin analogie nu este permisă. În acest sens se are în vedere și caracterul recursului de cale extraordinară de atac.

Recursul este însă admisibil și fondat prin prisma motivului de modificare al hotărârii recurate potrivit art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.

Din acest punct de vedere se reține că, potrivit art. 2 alin. 3 din Lg. 272/2004 principiul interesului superior al copilului trebuie să prevaleze în cauzele soluționate de instanțele judecătorești iar nerespectarea acestui principiu de către instanța de judecată face ca hotărârea astfel pronunțată să fie afectată de nelegalitate în condițiile art. 304 pct. 9 pr.civ.

În consecință prin prisma celor mai sus precizate instanța de recurs este în drept să analizeze dacă în speță s-a respectat principiul interesului superior al copilului, raportat la măsurile adoptate față de acesta.

Analizând din acest punct de vedere decizia recurată se reține că potrivit art. 16 din Legea 272/2004 copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, nu poate limita exercitarea acestui drept, decât dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

De asemenea potrivit art. 43 cod familiei părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.

Din dispozițiile legale mai sus precizate rezultă că dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți nu poate fi limitat decât dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

În speță însă nu se regăsesc împrejurări natură a crea convingerea instanței că prin exercitarea dreptului mamei de a avea legături personale cu fiul său s-ar periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

Pe de altă parte se reține ca fiind în interesul minorului ca acesta să dezvolte o relație armonioasă cu mama sa.

Însă dat fiind programul școlar al minorului se constată că nu este în interesul minorului a se stabili un program de vizitare care să înceapă de vineri după-amiaza în condițiile în care copilul are în această perioada program școlar. De altfel în acest sens a concluzionat și intimata reclamantă care pentru considerente similare celor mai sus arătate a achiesat la recursul pârâtului sub acest aspect solicitând ca programul legăturii personale să înceapă de sâmbătă orele 10,00.

Restrângerea programului de vizitare la perioade foarte mici, cum sunt cele solicitate de recurent (8 ore la două săptămâni), ar duce în realitate la imposibilitatea existenței unor relații de familie normale între reclamantă și fiul său, cu atât mai mult cu cât, în speță se impune a se păstra o relație strânsă a minorului cu mama sa care s-a preocupat îndeaproape de creșterea și educarea copilului până la vârsta de 10 ani.

De asemenea, nu poate fi reținută ca relevantă opinia minorului de a-și vizita mama doar o dată pe lună ceea ce ar duce tot la imposibilitatea păstrării unor relații de familie normale între mamă și fiul său, în condițiile în care și recurentul conform celor arătate prin motivele de recurs, conștientizează că este mai potrivită stabilirea unei legături a copilului cu mama sa bilunar, dat fiind vârsta minorului dar și faptului că părțile locuiesc în aceeași localitate, legătura copilului cu mama putându-se realiza facil fără afectarea programului școlar și extrașcolar al acestuia.

În consecință, potrivit art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, raportat la art. 312 alin. 3 și 4 proc.civ. urmează a se admite recursul declarat de pârât, modificându-se decizia recurată în sensul admiterii apelului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 260/2007 pronunțată de Judecătoria Slatina.

Se va schimbă în parte sentința apelată în sensul că legătura mamei cu minorul se va realiza în prima și a treia săptămână din lună de sâmbătă orele 10,00 până duminică orele 18,00.

Menține restul dispozițiilor sentinței privind modalitatea de realizare a legăturii cu minorul în vacanțele școlare.

Dat fiind soluția ce se impune în speță și potrivit art. 276 cod procedură civilă se vor compensa în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 242 din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și Autoritatea tutelară - Primăria

Modifică decizia recurată în sensul admiterii apelului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 260/2007 pronunțată de Judecătoria Slatina.

Schimbă în parte sentința apelată în sensul că legătura mamei cu minorul se va realiza în prima și a treia săptămână din lună de sâmbătă orele 10,00 până duminică orele 18,00.

Menține restul dispozițiilor sentinței privind modalitatea de realizare a legăturii cu minorul în vacanțele școlare.

Compensează în totalitate cheltuielile de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Gabriel Viziru

- -

JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu

- -

JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu

- -

Grefier,

-

Red. jud.

,

Jud. fond.

Ex. 4/27.02.2008

Președinte:Gabriel Viziru
Judecători:Gabriel Viziru, Mariana Pascu, Tatiana Rădulescu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Stabilire program vizitare minor. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Craiova