Plasament. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 84/
Ședința publică de la 04 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Solea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin - procuror
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul -, cu domiciliul în B,- împotriva sentinței civile nr.774/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în contradictoriu cu intimații, DIRECȚIA GENERALA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B, având ca obiect plasament.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - personal,lipsă fiind intimații DIRECȚIA GENERALA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata DIRECȚIA GENERALA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI Bad epus la dosar întâmpinare,prin fax,după care;
Recurentul - precizează că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării,ci lăsarea cauzei la a doua strigare.
Curtea,deliberând,admite cererea formulată de recurent și lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal,făcut la a doua strigare,au răspuns părțile ca în precedent.
Nemaifiind alte cereri de formulat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul arată că plasamentul din 1999 fost ilegal și abuziv întrucât el nu a avut cunoștință despre acesta,iar hotărârea pronunțată de instanța de fond este,de asemenea abuzivă.Solicită să se facă dreptate.Întâmpinarea formulată de intimata DGASPC B nu are relevanță în cauză.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere,ca nefondat a recursului declarat și menținere a hotărârii pronunțată de instanța de fond,pe care o consideră legală și temeinică.Arată că recurentul este în eroare,întrucât nu s-a dispus decăderea sa din drepturile părintești,ci suspendarea acestor drepturi pe durata plasamentului.Instanța de fond a avut în vedere interesul major al minorilor și în mod corect a reținut că acesta nu are legătură cu modalitatea în care s-a realizat plasamentul în anul 1999 și nici cu condițiile de soluționare a prezentei cauze.Din întreg materialul probator administrat în cauză a rezultat clar că este în interesul minorilor să rămână în grija bunicii prin menținerea plasamentului la aceasta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.773/05.11.2008 Tribunalul Brăilaa admis cererea formulată de către reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B cu sediul în B,-,jud. B în contradictoriu cu pârâții cu domiciliul în B,-, -.3,. 3,. 8,.110, citată și prin afișare la ușa instanței și cu domiciliul în B,str. - -, nr. 2, -.5,.16.
A stabilit ca măsură de protecție specială pentru minorii născut la data de 6.08.1993 în B, și născută la data de 29.06.1994 în B, ambii fiii lui și, plasamentul pe durată nedeterminată la maternă cu domiciliul în B-.
Pe toată durata plasamentului domiciliul minorilor se află la maternă.
In baza art. 38 și art. 62 al.4 din Legea nr. 272/2004 pe toată durata plasamentului a suspendat drepturile părintești ale pîrîților, drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana și bunurile minorilor urmînd a se exercita de către maternă, în condițiile prevăzute de lege.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că,prin cererea formulată reclamanta Bac hemat în judecată în calitate de pârâți pe și ca prin hotărârea ce se va da să se dispună stabilirea măsurii de protecție a plasamentului pe perioadă nedeterminată la maternă minorii născut la data de 6.08.1993 în B, și născută la data de 29.06.1994 în.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
Minorul s-a născut la data de 6.08.1993 în B, iar minora s-a născut la data de 29.06.1994 în B, și ambii sunt fii lui și (fila 5 ).
Potrivit rapoartelor prezentate instanței (filele 37-44) cei doi minori provin din uniunea liberă a părinților, relația fiind legalizată ulterior nașterii acestora. Căsătoria părinților a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 5445/15.09.2000. Se menționează că la data divorțului cei doi copiii se aflau în plasament la maternă în baza hotărârilor nr. 551și 552/ 19.05.1999 a Comisiei pentru Protecția Copilului Părinții s-au despărțit in fapt când avea 4 ani, tatăl s-a mutat la paternă iar mama a inițiat o relație de concubinaj după care a părăsit orașul B fără a indica o altă destinație, moment din care cei 2 copii au rămas în grija exclusivă a bunicii materne.
În rapoarte se menționează că pe toată perioada derulării măsurii de protecție a reprezentat pentru copii unica persoană de sprijin din punct de vedere material, moral și afectiv.
Din punct de vedere medical ambii minori se află în evidențele medicului de familie iar în istoricul medical nu au fost consemnate probleme deosebite. Cei doi copii sunt la Liceul cu Program Sportiv și practică sportul de performanță-atletism unde au înregistrat rezultate deosebite.
Din raportul prezentat de reclamantă cu privire la situația acesteia (filele 45-46) se reține că maternă este în vârstă de 57 de ani iar în prezent este pensionată medical, gradul III de invaliditate. A fost căsătorită cu numitul iar după decesul acestuia din anul 1986 inițiat o relație cu numitul relație din care a rezultatul copilul născută la 3.06.1995. Domnul nu locuiește cu familia însă păstrează relații personale cu fiica sa și mama acesteia. este de menționat că maternă a minorilor în cauză are 3 copii din prima căsătorie și a cultivat o relație armonioasă între toți copii săi. Sub aspect medical este consemnat faptul că potrivit adeverinței medicale eliberate de medicul de familie aceasta nu prezintă probleme de sănătate care să împieteze posibilitatea de a se îngriji de copil. Nu prezintă mențiuni în cazierul judiciar și nu este cunoscută ca o persoană cu comportament antisocial, ci ca o bună gospodină și o persoană în relații bune cu rudele și vecinii. maternă a creat și asigurat condițiile necesare unei bunăstări fizice și mentale pentru minorii și. Se preocupă ca nepoții să frecventeze cu regularitate cursurile școlare și antrenamentele la sportul pe care îl practică. Este menționat faptul că între bunică și copii este o puternică relație de atașament iar cei doi copii doresc să locuiască în continuare cu aceasta. În prezent maternă locuiește împreună cu cei doi nepoți și fiica sa într-un imobil pe care l-a dobândit prin donație din partea fraților săi, format din patru camere și dependințe, întreținut și utilat corespunzător. Condițiile de locuit permit asigurarea tuturor nevoilor copiilor. Veniturile familiei constau în pensia bunicii în cuantum de 416 lei lunar, alocațiile de stat pentru cei 3 copii pe care îi are în întreținere, contribuția d-lui la întreținerea fiicei sale și din sumele mici de bani pe care ocazional le trimite mama copiilor.
Mama minorilor pârâta deși a fost legal citată nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală față de cererea reclamantei. Potrivit precizărilor instituției reclamante din rapoartele prezentate aceasta se află în Spania unde a inițiat o uniune consensuală cu un cetățean spaniol.
Tatăl minorilor - pârâtul s-a prezentat în fața instanței și a solicitat suspendarea soluționării prezentei cauze în baza art. 244 pct. 1 și 2 Cpc până la soluționarea plângerii penale formulate la parchet împotriva persoanelor și a modului în care s-a făcut plasamentul (filele 54-55, 86 verso, 98 verso), cerere respinsă de către instanță pe considerentul că este nefondată: invitația de la fila 114 - copie xerox a unui înscris sub semnătură privată fără mențiuneaconform cu originalulneputând fi asimilat unei probe pertinente; iar adresa de la fila 80 prin care se comunică pârâtului trimiterea plângerii formulate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila spre competentă soluționarea fără a fi menționat și obiectul plângerii, partea împotriva căreia a fost formulată, nu poate fi luată în considerare.
În cererea aflată la filele 54-55 dosar pârâtul a arătat că copiilor a susținut că manifestă dezinteres față de copii, însă prin hotărârea judecătorească din anul 1999 fost obligat la plata pensiei de întreținere de care s-a achitat până când a fost sistată de tribunal în anul 2001; că a aflat de plasamentul copiilor la bunică în luna iulie 2001; că în luna septembrie 2008 Curtea Europeană judecă cererea sa ce se află pe rol din 2003.
La termenul de judecată din 3 septembrie 2008 pârâtul a solicitat în fața instanței sa-i fie încredințați minorii (fila 86 verso), cerere față de care s-au efectuat verificări de către instituția reclamantă cu privire la situația acestuia consemnate în raportul de la filele 91-92 dosar.
Potrivit acestuia de aproximativ 10 ani tatăl copiilor întreține o uniune liberă cu numita relație din care au rezultat 2 copii: născut la 17.12.2002 și născut la 22.10.2006. Este de menționat faptul că tatăl a întrerupt relațiile personale cu cei doi copii în cauză în cursul anului 1999, la cel mult un an după ce a inițiat relația cu d-na, astfel că nu sunt inițiate relațiile de tip fratern între copiii rezultați din actuala relație și cei în cauză. Este arătat totodată faptul că d-na deși nu a văzut copii partenerului său de viață de la începutul relației cu acesta a declarat în scris că dorește să-i fie încredințați tatălui și să contribuie la creșterea lor. Familia nelegal constituită a tatălui locuiește la vărul d-nei care deține cu contract de închiriere o locuință de la societatea la care lucrează. Apartamentul este format din două camere și un hol mobilate cu strictul necesar. Pârâtul împreună cu familia sa ocupă o cameră mobilată cu un pat, un pătuț și un șifonier, iar încălzirea se realizează cu un radiator electric; cealaltă cameră este folosită de vărul d-nei; holul este folosit pentru prepararea hranei. Se menționează totodată că tatăl nu are venituri stabile.
În fața instanței de judecată pârâtul a arătat că nu i-a mai văzut pe minorii și din anul 1999 fiind împiedicat de fosta soacră. Deși a arătat că nu a stat în pasivitate la întrebarea dacă a formulat vreo acțiune pentru a-și vizita copii, acesta a arătat că a plătit pensie alimentară (fila 98 verso).
de către instanță cei doi minori au arătat că locuiesc cu lor și vor să locuiască în continuare cu aceasta, nu îl cunosc pe tată iar pe mamă nu au mai văzut-o ( fila 97 verso). Deși au arătat că la bunică mai locuiește unchiul A și prietena acestuia în raportul de la fila 103 se arată că în imobil nu mai locuiesc alte rude ale bunicii.
Prin planurile individualizate de protecție (filele 28-36) DGASPC Bas tabilit ca finalitate a acestora integrarea socio-profesională a fiecăruia dintre cei doi minori urmărindu-se ca obiectiv general instituirea unei măsuri de protecție.
În drept, față de situația de fapt expusă instanța a reținut în conformitate cu art.39 din legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, că orice copil care este temporar sau definitiv lipsit de ocrotirea părinților săi are dreptul la protecție alternativă.
Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială cu caracter temporar ce poate fi dispusă în condițiile legii.
Potrivit art.60 alin.3 din Legea nr.272/2004 la stabilirea măsurii de plasament se va urmări cu prioritate plasarea copilului la familia extinsă sau substitutivă.
Minorul are 15 ani iar minora 14 ani și ambii se află în situația prevăzută de art. 56 lit. c din legea nr. 272/2004 -copii neglijați de către părinți.
Minorii sunt lipsiți de ocrotirea și grija ambilor părinți astfel că se află în dificultate și prin urmare au dreptul la asistență socială prin care să li se asigure condițiile care să le permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Deși a susținut că plătește pensie de întreținere, tatăl se face vinovat de neglijență în creșterea și educarea copiilor prin neasumarea în mod corespunzător a rolului parental. Creșterea și educarea unui copil presupune nu numai asigurarea unei sume de bani (pensie de întreținere), ci prezența permanentă în viața minorului prin îndrumarea zilnică a acestuia pentru a distinge între bine și rău,a descoperi valorile societății în care urmează să se dezvolte.
Deși atitudinea manifestată în cursul prezentei cauze de către pârât denotă interes din partea acestuia față de minori, lipsa de implicare a pârâtului în viața propriilor copii rezultă din răspunsurile date la întrebările instanței - fila 98 verso.
Lăsarea minorilor în grija bunicii materne reprezintă asumarea de către tată a riscului limitării relației tată - copii pe care o presupune natura ființei umane doar la aspectul material impus de legiuitor, și dezvoltareaînmod firesc a unui atașament crescut față de persoana de referință ( maternă)
Este de necontestat importanța tatălui în viața unui copil,aceasta căpătând valențe deosebite în lipsa mamei, și nu poate fi substituită pe deplin de ceilalți membri ai familiei extinse, însă față de atitudinea manifestată în timp de pârât în raport cu nevoile copiilor săi atât sub aspect material cât și moral, Tribunalul a apreciat căinteresul superior al minoriloreste de a crește în continuare alături de maternă care are obligația legală de a permite acestuia să mențină relații personale cu tatăl său -art.14 și 15 din Legea nr.272/2004
Constatând că maternă oferă un climat corespunzător pentru îngrijirea, creșterea și dezvoltarea armonioasă a celor doi minori, ținând seama de principiul interesului superior al copilului care potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevalează inclusiv în cauzele soluționate de instanțele de judecată,iar în prezenta cauză se identifică cu nevoia minorilor de a beneficia pentru dezvoltarea armonioasă a personalității lor de un mediu familial cu caracter de stabilitate care să le confere o atmosferă de și înțelegere ce la acest moment le poate fi asigurat doar de maternă, tribunalul a apreciat că cererea formulată este fondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul susținând că prin hotărârile Comisiei pentru Protecția Copilului B nr.551 și 552/1999,s-a stabilit abuziv plasamentul celor doi copii la maternă,fără a exista anchetă socială și fără consimțământul său,sau vreo hotărâre de abandon de familie.
A aflat de aceste hotărâri abia în anul 2001,când maternă l-a chemat în judecată pentru majorarea pensiei de întreținere.
Prin acțiunea de față B încearcă în mod abuziv să-l decadă din drepturile părintești prin încredințarea copiilor la maternă.
Deși a formulat plângere penală împotriva Direcției și a solicitat suspendarea judecății în prezenta cauză până la soluționarea dosarului penal,instanța a respins cererea.
A mai susținut recurentul că din anul 1999, maternă îl hărțuiește prin tribunale.
A solicitat casarea sentinței civile recurate,iar procurorul de ședință să se sesizeze din oficiu și de a revoca măsura de neîncepere a urmăririi penale,luată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila în dosarul nr.3578/P/2008.
În baza art.6 pct.1 din Convenția Europeană,dorește un proces echitabil,la o instanță imparțială și independentă.
Intimata Bas olicitat respingerea recursului.
Recursul de față este nefondat.
Recurentul pârât nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a sentinței atacate,ci a susținut că două hotărâri anterioare nr.551 și 552/1999 emise de către sunt abuzive.
Or,aceste hotărâri nu fac obiectul cauzei de față și nici prima instanță și nici Curtea nu poate analiza,atâta vreme cât acțiunea din prezentul dosar se referă la cererea pentru stabilirea plasamentului celor 2 copii la maternă,care s-a ocupat în mod concret și continuu de aceștia,încă înainte de divorțul părinților.
Pârâtul nu a atacat aceste hotărâri și mai mult decât atât,prin sentința civilă nr.5445
din 15.09.2000 a Judecătoriei Brăilas -a admis acțiunea civilă de divorț formulată chiar de către acesta și s-a menținut măsura luată prin hotărârile nr.551 și 552/19.05.1999 ale Comisiei Județene pentru protecția copilului B,privind încredințarea spre creștere și educare a celor 2 copii la maternă,părinții fiind obligați la o pensie de întreținere de câte 200.000 ROL fiecare.
Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă,așa că susținerea recurentului că,a fost luat prin surprindere de măsura încredințării copiilor la maternă,doar în anul 2001 cu ocazia cererii de majorare pensie,nu poate fi luată în considerare.
Cu privire la cererea de suspendare a dosarului civil,în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art.244 pct.2 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui text instanța poate suspenda cauza când s-a încetat urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da.
Recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții nici la fond și nici în recurs.
În ceea ce privește respectarea art.6 pct.1 CEDO,acesta a beneficiat de un proces echitabil,în sensul că i s-au respectat drepturile procedurale,de care a și uzitat,în fața instanței de judecată,competentă să soluționeze cauza de față.
Pentru aceste considerente,Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâtul -, cu domiciliul în B,- împotriva sentinței civile nr.774/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în contradictoriu cu intimații, DIRECȚIA GENERALA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B, având ca obiect plasament.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: - -/27.02.2009
: /03.03.3009
2 ex.
FOND:
Președinte:Luminita SoleaJudecători:Luminita Solea, Simona Bacsin, Anica Ioan
| ← Plasament. Decizia 1301/2009. Curtea de Apel Bacau | Contestație la executare (art.461 c.p.p.). Decizia 139/2008.... → |
|---|
