Plasament. Decizia 843/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 843/
Ședința publică din 16 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier secție
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâții și, în contradictoriu cu intimata reclamantă DGASPC B și intimații pârâți G Complex Servicii și Centru de Plasament, având ca obiect: "plasament", împotriva sentinței civile nr. 119 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă: av. pentru recurenta pârâtă și cj. pentru intimata reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, lipsă fiind recurentul pârât și intimații pârâți G Complex Servicii și Centru de Plasament.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
consilier juridic, pentru intimata reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, solicită în probațiune admiterea probei cu înscrisuri, respectiv anexa 2 de la Raportul de Evaluare din 17.03.2009, privind situația copiilor și și răspuns de la. B din care rezultă că recurentul nu are înregistrat contract de muncă.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, nu se opune admiterii probei.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune admiterii probei.
Instanța admite proba cu înscrisurile depuse la dosar de reprezentanta intimatei reclamante, probele fiind concludente și pertinente soluționării cauzei și comunică părților prezente un exemplar al acestora.
Nemaifiind cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului:
Avocat, pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate și pe fond reintegrarea celor doi minori în familie, respectiv încredințarea lor mamei, având în vedere că aceasta poate oferi cadrul necesar dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale și sociale pentru cei doi minori, așa cum prevăd dispozițiile art. 44 din Legea nr. 272/2004.
Elocventă este declarația martorului, care este și concubinul mamei și care a declarat că este dispus ca împreună cu aceasta să crească cei doi copii.
Recurenta a suferit de-a lungul conviețuirii cu recurentul traumatisme care au determinat-o să plece de acasă, tatăl minorilor interzicându-i acesteia să ia legătura cu aceștia, fapt ce a determinat instanța de apel să concluzioneze că mama a părăsit copii, ceea ce nu este adevărat.
De la data internării ambilor copii în centrul de plasament și în prezent, ambii părinți au vizitat și au dus pachete ambilor minori și fiecare despărțire de aceștia provoacă traume atât copiilor cât și părinților.
Minorul a fost audiat de instanță și a declarat că îi place la centru dar îi place și acasă cu ambii părinți.
Apreciază că măsura de plasament a celor doi minori în centrul de plasament nu mai subzistă și solicită reintegrarea acestora în familie.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că cei părinții celor doi minori nu au depășit conflictele existente, în prezent nu mai formează un cuplu, întrucât reclamanta are o relație de concubinaj cu numitul. Nici această nouă relație de concubinaj nu prezintă garanția unui mediu propice pentru creșterea celor doi minori. Cert este că prinții celor doi minori, la ora actuală nu pot oferi condițiile necesare pentru dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială pentru cei doi minori și acest aspect este dezvoltat și în anexa 2 la Raportul de Evaluare depus la dosarul cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate. Apreciază că este în interesul copiilor ca ei să rămână la centrul de plasament. Mama a părăsit domiciliul, iar tată, în prezența copiilor a avut o tentativă de suicid și se impune măsura de protecție instituită.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 119/S/16.04.2009 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a admis acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B, astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâții, șeful Centrului de Plasament "" și G, șeful Complexului de Servicii "" - componenta Centrul de Plasament în Regim de Urgență "", și în consecință: a dispus înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, dispusă față de copiii, născut la data de 10 iunie 2003 în mun. B, jud. B, - 5 - -, și, născut la data de 31 august 2006 în mun. B, jud. B, - 5 - -, cu măsura de plasament a minorilor la Centrul de Plasament "". A stabilit ca drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana copiilor să fie exercitate, respectiv îndeplinite de către șeful Centrului de Plasament "", iar cele cu privire la bunurile copiilor de către președintele Consiliului Județean
Prima instanță a reținut următoarele:
Copilul s-a născut la data de 10 iunie 2003 în mun. B, jud. B, și este fiul, din afara căsătoriei, al pârâților și.
Copilul s-a născut la data de 31 august 2006 în mun. B, jud. B, și este fiul, din afara căsătoriei, al pârâtei, neavând stabilită filiația față de tatăl biologic ( 7). În fapt, tatăl acestui minor este pârâtul, care însă nu a putut să-și recunoască copilul, în lipsa actelor de stare civilă.
Cei doi frați au locuit împreună cu ambii părinți până la data de 18 decembrie 2008 când, în urma deselor conflicte verbale existente între părinți și care se finalizau uneori cu violențe fizice, mama copiilor a părăsit domiciliul comun, mutându-se la concubinul său, numitul, iar cei doi copii au rămas în îngrijirea tatălui, care s-a străduit să le asigure un mediu stabil pentru creștere și dezvoltare. După despărțirea celor doi pârâți, conflictul dintre aceștia legat de custodia copiilor a escaladat, iar tatăl pârât a avut, la data de 31 decembrie 2008, o tentativă de suicid, în prezența minorilor, fapt care a condus la producerea unei traume evidente copilului cel mai mare -, care a văzut ce s-a întâmplat și a alertat vecinii, în timp ce băiețelul cel mic, deși se afla acasă, dormea aceeași cameră, astfel că nu a asistat efectiv la gestul tatălui său.
Pentru aceste motive, prin dispozițiile nr. 37 și nr. 38/17 februarie 2009 ale directorului general al Baf ost luată, cu privire la cei doi minori, măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență la. "".
Instanța a constatat, cu ocazia interogatoriului luat, din oficiu, celor doi pârâți, în ședința publică din data de 31 martie 2009, faptul că aceștia își iubesc copiii, dar situația evident conflictuală existentă între cei doi părinți, care nu mai pot conviețui împreună și nu doresc sau nu pot să ajungă la o înțelegere privind soarta minorilor, constituie un element care pune în pericol dezvoltarea armonioasă actuală și pe viitor a celor doi copii, care reprezintă, în prezent, o monedă de schimb și de șantaj între cei doi părinți. Pe de altă parte, deși tatăl pîrît prezintă suficiente garanții materiale din care rezultă că s-ar putea ocupa de copiii săi (are un loc de muncă și o locuință stabilă, chiar dacă închiriată), acest pârât nu oferă, cel puțin pentru moment, garanții morale corespunzătoare care să convingă tribunalul specializat că acesta, prin conduita sa, nu ar periclita sănătatea fizică și dezvoltarea psihică a copiilor. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța are în vedere, pe lângă înscrisurile aflate la dosarul cauzei, și cele arătate de copilul, în vârstă de 5 ani, care a povestit cum a asistat la tentativa de suicid, prin spânzurare, a tatălui său, arătând că s-a speriat și a alertat vecinii. Întrucât tatăl copilului, prin conduita sa, pune în pericol nu numai propria integritate fizică, dar și dezvoltarea psihică a copiilor, pentru a se evita ca, pe viitor, aceștia să mai asiste la scene de o atare violență, ce pot fi traumatizante chiar și pentru o persoană adultă, instanța apreciază că, la acest moment, se impune ca cei doi copii, frați de mamă, să fie instituționalizați, prin internarea lor împreună în același centru de plasament.
În măsura în care cei doi părinți își vor rezolva, în mod amiabil, conflictul existent între ei, iar conduita tatălui nu va mai reprezenta un pericol pentru copii, instanța va putea reaprecia, la solicitarea B, dacă este în interesul superior al copiilor ca aceștia să se întoarcă în familie. Pentru aceasta este însă nevoie ca pârâtul să urmeze cursuri de consiliere psihologică, pentru a învăța să-și reprime accesele de violență (care erau îndreptate, în perioada conviețuirii, împotriva mamei copiilor), și pentru o trece, în mod pașnic, de despărțirea de fosta concubină, situație care pare să-l marcheze și care a condus, se pare, în ciuda nerecunoașterii sale, la gestul de a încerca să-și curme viața.
În drept, s-a reținut că, potrivit art. 44 din Legea nr. 272/2004 - privind protecția si promovarea drepturilor copilului, "copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală si socială".
În acest cadru legislativ dat, față de faptul că părinții minorilor nu sunt în măsură, cel puțin la acest moment, să ofere celor doi copii un mediu stabil, calm și armonios pentru creșterea și dezvoltarea acestora, și nici nu au fost identificate alte rude apropiate care să-și asume responsabilitatea de a se ocupa în continuare de acești minori, tribunalul specializat apreciază că interesul superior al copiilor impune instituționalizarea celor doi frați într-un centru de plasament, astfel cum se propune și prin referatele de evaluare detaliată, respectiv planurile individualizate de protecție întocmite de reclamantă. Urmează ca responsabilii de caz să evalueze periodic situația celor doi părinți și, în eventualitatea modificării împrejurărilor care au condus la luarea măsurii de protecție specială cu privire la cei doi minori, dacă va fi posibilă reintegrarea copiilor în familie, să înainteze instanței de judecată o cerere corespunzătoare.
Pentru considerentele ce preced, tribunalul specializat, găsind întemeiată acțiunea reclamantei, a admis-
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 58 al. 1 lit. c, art. 66 al. 2, și art. 61 al. 2 lit. a din Legea nr. 272/2004, ținând cont de interesul superior al copiilor, s-a dispus înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, dispusă față de copiii, născut la data de 10 iunie 2003 în mun. B, jud. B, - 5 - -, și, născut la data de 31 august 2006 în mun. B, jud. B, - 5 - -, cu măsura de plasament a minorilor la Centrul de Plasament "", potrivit dispozitivului prezentei.
Pornind de la dispozițiile art. 38, coroborate cu art. 66 al. 2 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora instanța judecătoreasca este singura autoritate competentă a se pronunța cu privire la persoana care exercită drepturile și îndeplinește obligațiile părintești în situația copilului lipsit permanent de ocrotire părintească, tribunalul specializat, ținând cont de interesul superior al copiilor, a stabilit ca drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana minorilor să fie exercitate, respectiv îndeplinite, de către șeful Centrului de Plasament "", iar cele cu privire la bunurile copilului de către președintele Consiliului Județean
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții și arătând că starea conflictuală dintre ei a încetat motiv pentru care solicită ca cei doi copii să fie reintegrați în familie.
La dosar s-au depus o serie de înscrisuri în probațiune.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul nu este fondat.
Starea de fapt reținută de prima instanță și care a condus-o la concluzia temeinică și legală de a dispune luarea măsurii plasamentului pentru cei doi minori nu s-a îmbunătățit.
Declarația părților din motivarea recursului, referitoare la faptul că s-au împăcat și își iau angajamentul să își crească copii împreună este contrazisă de chiar declarațiile lor făcute prin alte înscrisuri depuse ulterior în instanță. Din acestea reiese că părinții nu au reluat traiul în comun, mama fiind în prezent într-o altă relație de concubinaj, iar tatăl nu a urmat cursuri de consiliere psihologică, așa cum l-a îndrumat prima instanță, pentru a-și reprima tentativele de suicid.
Din raportul de evaluare din data de 17.03.2009 realizat de DGASPC B privind situația celor doi copii rezultă aceeași stare de fapt, mama refuzând reluarea legăturilor cu tatăl copiilor, în prezent fiind în legături de concubinaj cu altă persoană, iar tatăl are în continuare un comportament agresiv.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform mai multor principii, dintre care primează în cauza de față principiul interesului superior al copilului, responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești și primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor copilului.
Având în vedere starea de fapt reținută de prima instanță și cea prezentată mai sus interesul superior al celor doi copii, în acest moment este de a fi păstrată măsura plasamentului dispusă de instanță, întrucât cei doi părinți, care ar trebui să aibă responsabilitatea respectării și garantării dreptului lor de a beneficia de un nivel de trai care să le permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală și socială nu sunt în măsură să îl asigure.
Pentru ca această măsură să poată fi ridicată este necesar ca aceștia să participe la consilierea familială pe care le-o pot oferi instituțiile statului, în vederea îndeplinirii principiului responsabilizării lor.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va păstra sentința atacată.
Având în vedere că recurenta a beneficiat de ajutor public judiciar în temeiul OUG nr. 51/2008 se va dispune plata onorariului de avocat, în cuantum de 300 lei din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 119/s/16.04.2009 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov.
Dispune plata din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerul Justiției și Libertăților a sumei de 300 lei reprezentând onorariu avocațial pentru ajutorul public judiciar acordat recurentei conform OUG. nr. 51/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.06.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier sectie, |
Red. -/03.07.2009
Dact. /03.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 230/2008. Curtea... | Plasament. Decizia 1389/2009. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
