Plasament. Decizia 893/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 893/R-MF
Ședința publică din 07 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat prin
procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata, împotriva sentinței civile nr.320/ din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenta-intimată, intimata-petentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V și intimații,.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de reprezentantul legal al minorului; apreciază că sentința este legală, instanța de fond reținând în mod corect că nu manifestă un interes constant privind îngrijirea minorului, care este lăsat uneori în grija unei persoane mult mai în vârstă în multe situații. S-a avut în vedere interesul superior al copilului și măsura de plasament este legală.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
La data de 7 octombrie 2008, pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr-, s-a înregistrat cererea formulată de petiționara Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V în contradictoriu cu intimații și, prin care a solicitat să se dispună înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență, cu măsura de plasament la Serviciul de tip rezidențial pentru recuperarea copilului cu dizabilități Râmnicu privind pe minorii, născută la data de 3 decembrie 2002, în Râmnicu județul V și, născut la data de 12 octombrie 2001, în Râmnicu județul cu delegarea exercițiului drepturilor părintești în favoarea șefului serviciului de tip rezidențial, pe toată durata plasamentului.
În motivarea cererii, s-a arătat că părinții minorilor sunt în prezent divorțați, cazul intrând în atenția V în anul 2008, când prin Dispozițiile nr.181 și nr.182/19.09.2002, s-a dispus plasamentul în regim de urgență al minorilor la Serviciul de tip rezidențial de recuperare a copilului cu dizabilități Râmnicu ca urmare a sesizării făcute de Primăria Orașului, prin care s-a adus la cunoștință situația de risc în care se aflau acești copii, solicitând totodată intervenția direcției și soluționarea acestui caz.
S-a susținut că cei doi minori au fost încredințați spre creștere și educare mamei. conform sentinței civile nr.1395/25.03.2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, aceasta locuind în prezent într-o casă, proprietate a bunicii materne, compusă din trei camere, mobilate modest, în condiții igienice corespunzătoare, împreună cu bunica și străbunica maternă, singurul venit al familiei provenind din indemnizația de handicap a mamei, în cuantum de 205 lei/lună, alocațiile de stat ale copiilor, în cuantum de 96 lei/lună, alocația complementară de 43 lei/lună, la care se adaugă pensia străbunicii materne, în cuantum de 600 lei/lună, așa cum reiese și din raportul întocmit de reprezentanții V și din ancheta socială întocmită de Primăria Orașului. Mama este o persoană încadrată într-un grad de handicap, își neglijează cei doi copii, părăsind frecvent domiciliul și lăsându-i pe aceștia în grija bunicii materne, care nu le poate oferi îngrijirea și supravegherea de care au nevoie în raport cu nevoile și problemele de sănătate pe care le au, cei doi minori fiind încadrați într-un grad de handicap, conform certificatului nr.1201/27.06.2008 și nr.1203/27.06.2008 eliberate de CPC
Prin dispoziția nr.110/17.04.2008 bunica maternă a fost numită curator pentru cei doi minori, obligație pe care nu și-o poate îndeplini datorită faptului că este proprietara unui local și nu se poate ocupa îndeajuns de creșterea și îngrijirea acestora, motiv pentru care a solicitat instituirea unei măsuri de protecție în regim de urgență, fapt confirmat prin declarația înregistrată sub nr.37487/18.09.2008.
Prin sentința civilă nr.921/ din 31 octombrie 2008, Tribunalul Vâlceaa admis cererea petentei și a dispus înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență cu măsura de plasament la Serviciul de tip rezidențial Râmnicu V pentru minorii și -, cu delegarea exercițiului drepturilor părintești în favoarea șefului acestei instituții, pe toată durata plasamentului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că, mama copiilor nu are posibilități materiale și financiare suficiente pentru creșterea și educarea minorilor, aceștia fiind și cu probleme de sănătate și nu au fost identificate rude până la gradul IV inclusiv, care să dorească să se ocupe de creșterea și îngrijirea copiilor, în eventualitatea stabilirii unei măsuri de protecție de tip familial potrivit Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor.
Fiind îndeplinite dispozițiile prevăzute de art.68 alin.1 și 2, art.69 alin.3, art.119 alin.1 și 2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și având în vedere interesul superior al minorului, tribunalul a admis cererea așa cum a fost formulată.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în calitate de curator al minorilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.19/R-MF/14 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Piteștia fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare, reținându-se că, se impunea citarea în cauză a curatoarei care, așa cum rezultă din raportul de anchetă psiho-socială, și-a asumat responsabilitatea creșterii și îngrijirii minorilor, impunându-se a se verifica incidența în cauză a dispozițiilor art.58 alin.1 lit.a coroborate cu dispozițiile art.60 alin.3 lit.a din Legea nr.272/2004.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.320/ din 20 martie 2009, a admis cererea principală formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V și a respins cererea de plasament familial formulată de, dispunând înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgență pentru minorii -, născută la data de 3 decembrie 2002, în Râmnicu CNP - și -, născut la data de 12 octombrie 2001, în Râmnicu CNP -, cu măsura de plasament la Serviciul de tip rezidențial pentru recuperarea copilului cu dizabilități, cu delegarea exercițiul drepturilor părintești în favoarea șefului serviciului de tip rezidențial, pe toată durata plasamentului.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut în esență că, inorii - și - provin din relația de căsătorie a numiților - și, fiind încredințați spre creștere și educare mamei, cu ocazia desfacerii căsătoriei, prin sentința civilă nr.1935/25 martie 2008. Cazul a intrat în atenția V în luna februarie 2008, când, în urma unor verificări întreprinse de reprezentanții instituției, s-a constatat că datorită problemelor de sănătate ale copiilor și handicapului de care suferă mama, ca și resurselor materiale modeste, se impune întocmirea și implementarea planului de servicii. Mama îi neglijează pe cei doi minori, pleacă de acasă și îi lasă în grija străbunicii materne, întrucât bunica maternă, curatoarea, este angrenată într-o activitate de tip comercial, lipsind mult de acasă, fiind plecată chiar din țară, în Franța, aspect recunoscut chiar de mama minorilor.
Deși curatoarea a solicitat plasamentul celor doi minori, instanța a constatat că aceasta nu este hotărâtă în acest sens și nu există certitudinea că nu a plecat din nou în străinătate, mai ales că nu s-a mai prezentat în instanță. Afirmă că dorește să ia în plasament minorii, dar în același timp condiționează ca autoritățile să le asigure înscrierea la o școală specială, ei având nevoi speciale, datorită sănătății, atitudinea sa fiind oscilantă și creând dubii că se va ocupa în mod corespunzător de cei doi minori.
Prin urmare, instanța a considerat că este în interesul superior al copiilor și în spiritul dispozițiilor art.58 alin.1 lit.a coroborate cu prevederile art.60 din Legea nr.272/2004, ca aceștia să beneficieze, ca măsură de protecție, de plasament la Serviciul de tip rezidențial Râmnicu serviciu atestat, unde au toate condițiile necesare pentru o ocrotire corespunzătoare nevoilor speciale.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs intimata.
Se arată de către recurentă că atunci când a ajuns în sala de judecată deja se soluționase dosarul, ca urmare a depunerii la Protecția Copilului, în aceeași zi cu procesul, adeverința de salariu.
În mod greșit instanța de fond a reținut că este plecată din țară, când recurenta a susținut timp de 8 ani cei doi minori, care au un handicap grav, dorind să le dea o școlarizare specială întrucât nu aud și nu vorbesc. S-a reținut greșit că dorește, prin reintegrarea minorilor in familie, să-și suplimenteze veniturile, scopul urmărit fiind de fapt creștere și educarea acestora de către recurentă care s-a ocupat de ei timp de 8 ani.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul încredințării celor doi minori.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor prezenta:
Curtea constată că recurenta nu s-a conformat exigențelor art.3021alin.(1) lit.c Cod procedură civilă, neindicând motivele de nelegalitate din art.304 Cod procedură civilă pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici, care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinței din fond, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în fond și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurentă constă practic în enunțarea demersurilor făcute la judecata în primă instanță, argumente de fapt aduse în vederea respingerii acțiunii și a păstrării minorilor în mediul familial, cu motivarea că s-a ocupat de creșterea acestora, fără însă a arăta în concret în ce constă greșeala primei instanțe, a cărei hotărâre a atacat-
Afirmațiile făcută în cuprinsul cererii de recurs nu sunt structurate din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare sau casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs.
Conform art.3041Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 din același cod, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
În această ipoteză, recursul constituie o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca și în cazul apelului, instanța de recurs judecă însăși cauza, atât sub aspectul legalității, cât și sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronunțată de prima instanță exclusiv pentru motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
În situația în care părților nu le este deschisă calea de atac a apelului, este firesc ca instanța, pentru a asigura o judecată echilibrată și pentru cercetarea și aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții legale, să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecății.
Conformându-se prevederilor textului de lege citat, Curtea constată că soluția adoptată de prima instanță a respectat principiul interesului superior al copiilor, care a prevalat în demersurile și în deciziile întreprinse de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Prima instanță s-a conformat dispozițiilor art.66 alin.(2) din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și în virtutea rolului activ prevăzut de art.129 Cod procedură civilă, a verificat îndeplinirea condițiilor legale pentru a se pronunța cu privire la necesitatea instituirii măsurii de plasament la Serviciul de tip rezidențial pentru recuperarea copilului cu dizabilități.
Este cert că, față de actele și lucrările dosarului, este în interesul superior al minorilor cu dizabilități să rămână instituționalizați, în condițiile în care s-a constatat că datorită problemelor de sănătate ale copiilor și handicapului de care suferă mama, ca și resurselor materiale modeste, nu pot fi reintegrați în familie. Dealtfel mama a fost de acord cu instituirea măsurii de protecție pentru cei doi minori, bunica maternă fiind implicată în alte activități ce nu îi permit să se ocupe și de cei doi copii cu probleme de sănătate, care necesită o supraveghere de specialitate..
Cum sentința a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art.58 alin. 1 lit. și art.6o din Legea nr.272/2004, este privită ca fiind legală și temeinică, în consecință recursul este nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata, împotriva sentinței civile nr.320/ din 20 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind și și petenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./25.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
