Răpire internațională de copii. Decizia 1195/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1577/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVIL SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVIL NR. 1195
Ședința public de la 28.09.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECTOR - -
JUDECTOR - - -
GREFIER - I -
Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Baf ost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire formulat de revizuienta - -, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTȚILOR și -.
are ca obiect - rpire internațional de copii.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința public de la 24.09.2009, susținerile prților fiind consemnate în încheierea de la acea dat, care face parte integrant din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate prților s depun note scrise și în vederea deliberrii - a amânat pronunțarea cauzei la 28.09.2009, hotrând urmtoarele
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de faț, deliberând reține urmtoarele:
Prin sentința civil nr. 839 din 15 iunie 2009, Tribunalul Bucure ști - Secția a Va Civil a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bucure ști, a declinat în favoarea Curții de Apel Bucure ști, competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod de procedur civil, formulat de revizuienta în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertților și.
În esenț tribunalul a reținut c, asupra excepției necompetenței materiale a tribunalului, invocat din oficiu, a constatat c aceasta este întemeiat, în raport cu dispozițiile art. 323 alin. 2 Cod de procedur civil, faț de motivul de revizuire invocat, și anume existența unor hotrâri potrivnice date de instanța de același grad, astfel c cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad faț de acele instanțe care au dat hotrârile potrivnice.
Cum ambele hotrâri la care face referire revizuienta au fost pronunțate de Tribunalul Bucure ști, s-a reținut c instanța competent s soluționeze cererea de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod de procedur civil este Curtea de Apel Bucure ști, în favoarea creia a fost declinat competența în cauz.
La 17 martie 2009, în contradictoriu cu și Ministerul Justiției și Libertților solicit revizuirea încheierii din 05 februarie 2009 Secției a III a Civil a Tribunalului Bucure ști și a sentinței civile nr. 210/2009 a aceleiași instanțe, invocând art. 322 pct. 7 și 8 Cod de procedur civil raportat la art. 323 paragraful 2 Cod de procedur civil (fila 3 dosar tribunal).
În esenț motiveaz atât pe admisibilitatea cererii de revizuire cât și pe fondul cauzei (invocându-se și necompetența instanțelor românești), solicitând c acea încheiere din 05 februarie 2009 s fie suspendat pentru c au fost înclcate art. 6 și 7 din Convenția Drepturilor Omului și acea încheiere nu se poate aplica în Olanda.
În cauz este vorba de minorele și în vârst de 12 și respectiv 10 ani deplasate de mama lor în Olanda.
Cererea de revizuire este motivat amplu (filele 3 - 10, în dosarul cu nr- al Tribunalului Bucure ști - Secția a Va Civil), ajuns în revizuirea ca urmare a unei disjungeri (pentru art. 322 cpt. 7 Cod de procedur civil).
Se reține din încheierea a crei revizuire se cere c, analizând probatoriul administrat în cauz, respectiv înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a reținut urmtoarele aspecte:
Minorele și, nscute la data de 21 august 1996, respectiv 14 septembrie 1998, sunt fiicele lui și.
Din înscrisurile depuse la dosar de ctre Ministerul Justiției, rezult c, în a doua Jal unii martie 2008, mama a prsit teritoriul României împreun cu cele dou minore, stabilindu-și domiciliul în Olanda, fr acordul tatlui copiilor,.
Prin sentința civil nr. 11400 din 02 noiembrie 2001 Judectoriei Sectorului 1 B, irevocabil prin neapelare și nerecurare, s-a dispus desfacerea prin divorț a cstoriei prților și și, în ceea ce privește exercitarea drepturilor și obligațiilor printești, s-a luat act de tranzacția acestora, stabilindu-se c minorele și se încredințeaz spre creștere și educare pârâtei, stabilindu-se un program de vizitare detaliat în favoarea reclamantului. Tranzacția cuprinde și urmtoarea clauz: "Prțile convin c reclamantul va fi consultat privind alegerea pentru copii a grdinițelor/școlilor, medicilor, activitților extrașcolare,deplasrilor sau detașrilor de la domiciliul acestora, cu durate mai mari de dou sptmâni. Prțile convin c asemenea decizii nu se vor lua decât cu consimțmântul reclamantului".
Conform prevederilor art. 15 din Convenția d l Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale rpirii internaționale de copii, autoritțile juridice sau administrative ale unui stat contractant pot cere, înainte de a dispune înapoierea copilului, ca reclamantul s înfțișeze o hotrâre sau o atestare emanând de la autoritțile statului în care se afl reședința obișnuit a copilului, prin care s se constate c deplasarea sau neînapoierea era ilicit în înțelesul art. 3 al convenției, în msura în care aceast hotrâre sau atestare poate fi obținut în acest stat. Autoritțile centrale ale statelor contractante acord asistenț, în msura posibilului, reclamantului, spre a obține o atare decizie sau atestare.
Potrivit art. 3 din Convenția d l Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale rpirii internaționale de copii, deplasarea sau neînapoierea unui copil se consider ilicit: a) când are loc violarea unui drept privind încredințarea, atribuit unei persoane, unei instituții sau oricrui alt organism acționând fie separat, fie împreun, prin legea statului în care copilul își avea reședința obișnuit, imediat înaintea deplasrii sau neînapoierii sale; și b) dac la vremea deplasrii sau neînapoierii acest drept era exercitat în mod efectiv, acționându-se separat sau împreun ori ar fi fost astfel exercitate, dac asemenea împrejurri nu ar fi survenit.
Dreptul privind încredințarea, vizat la lit. a), poate rezulta, între altele, dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotrâre judectoreasc sau administrativ sau dintr-un acord în vigoare potrivit dreptului acelui stat.
Articolul 5 din Convenție distinge între noțiunile de încredințare și vizitare, statuând c "În înțelesul prezentei convenții a) dreptul privind încredințarea include dreptul cu privire la îngrijirile cuvenite persoanei copilului și, îndeosebi, acela de a hotrî asupra locului reședinței sale; b) dreptul de vizitare include dreptul de a duce copilul pentru o perioad limitat de timp în alt loc decât cel al reședinței sale obișnuite.
Potrivit art. 4, Convenția se aplic oricrui copil care își avea reședința obișnuit într-un stat contractant imediat înainte de înclcarea drepturilor privind încredințarea sau vizitarea. Aplicarea convenției înceteaz când copilul atinge vârsta de 16 ani.
Scopul reglementrii date prin art. 3 din Convenție este acela de a proteja dreptul privind încredințarea, drept protejat prin legea statului unde aceste relații s-au desfșurat anterior refuzului de înapoiere. Ceea ce convenția își propune s apere sunt relațiile care se afl deja protejate, cel puțin prin aparența unui titlu valabil asupra dreptului de încredințare în statul reședinței obișnuite a copilului, adic prin dreptul statului unde aceste relații s-a derulat înaintea deplasrii.
Ca atare, tribunalul s-a raportat la legea statului în care minorele și își aveau reședința obținut înaintea deplasrii lor, respectiv statul român și la împrejurarea c încredințarea lor rezult dintr-o hotrâre judectoreasc.
Potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 1 și 4 din Codul familiei, instanța judectoreasc a hotrât, odat cu pronunțarea divorțului, cruia dintre prinți vor fi încredințați copiii minori. Ï. prinților privitoare la încredințarea copiilor - produce efecte numai dac a fost încuviințat de instanța judectoreasc. De asemenea, raportat la prevederile art. 43 alin. 1 și 3 din Codul familiei, printele divorțat, cruia i s-a încredințat copilul, exercit cu privire la acesta drepturile prințești, iar printele divorțat, cruia nu i s-a încredințat copilul, pstreaz dreptul de a avea legturi persoanele cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învțtura și pregtirea lui profesional.
În mod obișnuit, potrivit dreptului român, printele cruia i s-a încredințat minorul exercit în deplintatea lor toate drepturile printești cu privire la acesta, inclusiv pe acela de a hotrî asupra locului reședinței sale. Îns, în speța dedus judecții exist anumite aspecte particulare. Tranzacția dintre foștii soți, și, a fost consfințit de instanț și are aceeași putere ca orice alt hotrâre judectoreasc, impunându-se cu aceast valoare faț de ambele prți.
Dreptul acordat reclamantului prin aceasta, de a-și da consimțmântul pentru deplasrile minorelor de la domiciliul acestora, cu durate mai mari de dou sptmâni, o asemenea decizie neputând fi luat decât cu acordul su, depșește limitele unui simplu drept de vizitare, intrând în conținutul dreptului de încredințare, tatl având în acest caz particular posibilitatea legal de a hotrî asupra locului reședinței minorelor, în sensul prevederilor art. 5 lit. a din Convenția d l Haga.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat, în temeiul art. 15 din Convenția d l Haga din anul 1980, c deplasarea minorelor și în strintate (Olanda) și reținerea lor pe teritoriul acelui stat de ctre mam are un caracter ilicit, în sensul art. 3 din Convenție, întrucât a avut loc prin violarea unui drept privind încredințarea, în acest caz al tatlui, drept rezultat dintr-o hotrâre judectoreasc.
În final s-a dispus c, în temeiul art. 15 din Convenția d l Haga din anul 1980, s-a constat c deplasarea minorelor și în strintate (Olanda) și reținerea lor pe teritoriul acelui stat are un caracter ilicit, în sensul art. 3 din Convenție. Fr cale de atac.
Cererea este inadmisibil.
Fiind o cale extraordinar de atac, revizuirea este admisibil numai în cazurile limitativ prevzute de lege.
Fiind, deci o cale de retractare a unei hotrâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitat pentru alte motive decât cele prevzute de lege, fiind inadmisibil repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurri care au fost discutate de instanț cu ocazia rezolvrii litigiului pe fond.
Revizuirea fiind o cale extraordinar de atac, dispozițiile legale care o reglementeaz sunt de strict interpretare, astfel c exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și condițiile prevzute în mod expres de lege. Acestea se refer la revizuirea unor hotrâri în care a avut loc o judecat în fond.
Invocarea art. 322 cpt. 7 Cod de procedur civil presupune îndeplinirea cumulativ a dou condiții: s existe hotrâri definitive contradictorii și hotrârile potrivnice s fi fost pronunțate în aceeași pricin.
Art. 322 pct. 8 Cod de procedur civil se refer la faptul "dac partea a fost împiedicat s se înfțișeze la judecat și s înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejure mai presus de voința sa".
În principal este nevoie, conform art. 322 alin. 1 Cod de procedur civil, ca revizuirea s se formuleze asupra unei hotrâri definitive în care s-a evocat fondul.
Deși amplu dezvoltat cererea nu întrunește condițiile de admisibilitate.
Astfel, nu se refer la o hotrâre propriu-zis (deși încheierea este hotrâre) deoarece prin aceasta nu s-a rezolvat fondul.
Orice alte, motivri și discuții referitoare la acest aspect nu-i confer cererii formulate caracterul de cerere de revizuire, așa cum este motivat în fapt și drept.
Ca atare, se reține c cererea de revizuire este inadmisibil și în consecinț conform art. 323 și urmtoarele Cod de procedur civil va fi respins ca inadmisibil.
Vzând și art. 328 Cod de procedur civil;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil cererea de revizuire formulat de revizuienta împotriva încheierii de ședinț din Camera de Consiliu din data de 05 februarie 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a III a Civil, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 210 din 12 februarie 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și Ministerul Justiției și Libertților.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 28 septembrie 2009.
Președinte, Judector, Judector,
Grefier,
I
Red.
.
2ex./16.11.2009
-5.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Pena, Elena Vlad
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 77/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
