Răpire internațională de copii. Decizia 1214/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (898/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1214
Ședința publică de la 1 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Bianca Elena Țăndărescu
GREFIER - - -
***** *****
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuro.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de,recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.441 din 5.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâta.
are ca obiect - răpire internațională de copii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă recurentul-reclamant și intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se învederează instanței faptul că pricina a fost suspendată la data de 29 mai 2008, pentru lipsa nejustificată a părților, în baza dispoz.art.242 pct.2 Cod pr.civilă. La data de 29.07.2009, din oficiu, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării perimării, acordând termen la 1.10.2009.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea excepției de perimare întrucât pricina a rămas mai mult de un an în nelucrare, în conformitate cu dispozițiile art.248 din Codul d e procedură civilă
Curtea, reține cauza în pronunțare în ceea ce privește incidentul procedural al perimării față de împrejurarea că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării din vina părții, respectiv de la data de 29.05.2008, având în vedere dispozițiile art.248 Cod pr.civilă și art.254 Cod pr.civilă
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, la data de 22.01.2008, sub nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se confirme dacă, potrivit legislației române, deplasarea și reținerea, pe teritoriul Italiei, a fiului său minor, având reședința obișnuită pe teritoriul României, s-a făcut cu încălcarea vreunui drept privind încredințarea și dacă el, în calitate de titular al răspunderii părintești, avea dreptul de a se opune sau de a încuviința deplasarea acestuia în afara României și reținerii lui în afara acestui teritoriu.
Prin sentința civilă nr. 441 din 05.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă s-a admis excepția lipsei capacității procesuale active a reclamantului și s-a respins cererea acestuia, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că cererea formulată de reclamantul se întemeiază pe dispozițiile art.15 alin.2 lit.a, b, c și d din Legea nr.369/2004 și, potrivit art.15 alin.1 din acest act normativ, instanța română, în aplicarea art.15 din Convenție, la cererea unei autorități judiciare sau administrative a unui stat parte la Convenție, poate pronunța o hotărâre, prin care să se confirme dacă, potrivit legislației române, deplasarea ori reținerea copilului, având reședința obișnuită în România, pe teritoriul acelui stat, s-a făcut cu încălcarea vreunui drept privind încredințarea, iar, potrivit alin.3 din același text, cererea se primește de autoritatea centrală română și se depune de către aceasta la instanța competentă potrivit art.2 alin.2.
În raport de dispozițiile art.15 alin.3 din Legea nr.369/2004, tribunalul a constatat că, în cauză, calitate procesuală activă are autoritatea centrală română, care primește cererea (formulată de o autoritate judiciară sau administrativă a unui stat parte la Convenție) și o depune la instanța competentă, iar nu reclamantul.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, cu reținerea cauzei spre judecare, și, în consecință, admiterea acțiunii și pronunțarea unei hotărâri, prin care să se confirme dacă, potrivit legislației române, deplasarea și reținerea fiului său minor, pe teritoriul Italiei, s-a făcut cu încălcarea vreunui drept privind încredințarea.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a criticat faptul că prevederile art.15 alin.1 din Legea nr.369/2004 îi interzic dreptul de a se adresa în mod direct justiției pentru confirmarea drepturilor și intereselor sale legitime, astfel încât, în calitate de cetățean român și titular al răspunderii părintești, nu are posibilitatea să își apere drepturile și interesele sale legitime, conform art.21 alin.1 din Constituția României.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, cererea de recurs fiind scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Prin încheierea de ședință, pronunțată la data de 29.05.2008, de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, s-a dispus, în baza art.242 pct.2 Cod procedură civilă, suspendarea judecării cererii de recurs formulată de recurentul, pentru lipsa nejustificată a părților la termenul de judecată acordat.
La data de 29.07.2009, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen la data de 01.10.2009.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, și având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii - 29.05.2008, timp în care niciuna din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a recursului, și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art. 252 Cod procedură civilă, va constata, din oficiu, perimată cererea de recurs formulată de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 441/05.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurentul - reclamant, cu domiciliul în B,-,.21,.5,.9,.198, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 441 din 05.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, cu domiciliul în Italia,-,.2,.10, Parma-Italia, citată și prin afișare la ușa instanței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - - -
GREFIER
-
Red.
Tehnodact.
Ex.2/21.10.2009
Secția a V-a Civ.-
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Bianca Elena Țăndărescu
| ← Divort. Decizia 1357/2009. Curtea de Apel Brasov | Divort. Decizia 2770/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
