Divort. Decizia 1357/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1357/
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta în contradictoriu cu intimații reclamanți și -, având ca obiect "divorț", împotriva deciziei civile nr. 40/A din 23 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 3 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin decizia civilă nr. 40/A/2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, cu opinie majoritară, a respins apelul declarat de apelanta pârâtă în contradictoriu cu intimatul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 147/04.02.2008 a Judecătoriei Zărnești, pronunțată în dosarul nr-, pe care a păstrat-
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, cu opinie majoritară, faptul că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală raportat la soluția de desfacere a căsătoriei din vina ambelor părți. Astfel și instanța de apel a constatat că există motive temeinice de divorț, că neînțelegerile dintre părți nu sunt temporare și ocazionale ci durează de mai mulți ani, iar părțile nu mai au un trai în comun de foarte mult timp. Din analiza declarațiilor martorilor audiați pe parcursul procesului cât și din răspunsurile la interogatoriu se constată că viața în comun a soților a devenit cu neputință de continuat. Relațiile dintre cei doi soți nu se mai bazează pe prietenie și afecțiune reciprocă între membrii ei și în mod evident cu trecerea timpului neînțelegerile dintre părți nu au fost rezolvate, situația separării părților durează de o perioadă îndelungată și între părți nu a existat nicio încercare de conciliere, vina tuturor acestor împrejurări fiind imputabilă ambilor soți.
În concluzie, instanța de apel a constatatcă apelul declarat de apelanta pârâtă în contradictoriu cu intimatul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 147/04.02.2008 a Judecătoriei B, pronunțată în dosarul nr-, nefondat și l-a respins.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta arătând în esență că instanța nu putea să desfacă casatori, reclamantul fiind culpabil prin comportamentul dovedit în cauză.
Reclamantul a depus întâmpinare, prin care a combătut recursul.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 38 Codul Familiei, căsătoria poate fi desfăcută prin divorț numai atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Textul de drept substanțial trebuie coroborat cu norma procedurală înscrisă în art. 617 Cod procedură civilă conform cu care instanța poate să pronunțe divorțul împotriva ambilor soți dacă din dovezile administrate reiese vina amândurora.
Din interpretarea contrară a textului reiese că divorțul nu poate fi pronunțat dacă imposibilitatea continuării căsniciei este determinată de culpa exclusivă a reclamantului, aceasta și întrucât nimeni nu poate obține în justiție protecția unui drept prevalându-se de propria sa vină, care în materie de divorț se traduce în regula că reclamantul nu poate justifica cererea de divorț dacă probele converg spre vina sa exclusivă în destrămarea mariajului.
Starea de fapt, necenzurabilă în recurs, determină o greșită aplicare a legii dacă nu concordă cu dovezile administrate, Cu alte cuvinte, legea este rău aplicată - pentru a constitui motiv de recurs, fie că se derogă de la spiritul ei deși faptele au fost corect stabilite, fie se aplică corect la o stare de fapt neconformă probelor administrate.
În speță, probele, care nu fac obiect de analiză în recurs, converg la o altă stare de fapt, fiind fără dubiu că reclamantul își invocă propria sa vină în destrămarea relațiilor de căsătorie, (părăsirea domiciliului și relațiile extraconjugale nefiind contestate), fapt ce a determinat aplicarea incorectă a textului art. 617 alin. 1 Cod procedură civilă, prin reținerea de către instanțe a unei culpe comune și care se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Față de considerentele expuse, curtea reținând că prezenta reglementare nu permite divorțul din vina exclusivă a soțului reclamant, va admite recursul și va modifica decizia recurată în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii de divorț.
Se va păstra din sentință dispoziția referitoare la plata pensiei de întreținere la care reclamantul a fost obligat și care se înfățișează ca o acțiune de sine stătătoare, principală, a fiicei majorare și care de altfel nu a făcut obiect de critică în căile de atac, devenind irevocabilă însă de la prima instanță.
Întrucât reclamantul se află în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă, este obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâta recurentă, reprezentând taxele judiciare de timbru și onorariul de avocat în toate instanțele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 40/A/23.02.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie pe care o modifică în tot în sensul că admite apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 147/04.02.2008 a Judecătoriei Zărnești, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge acțiunea de divorț formulată de reclamantul în contradictoriu cu aceeași pârâtă.
din sentință dispoziția de obligare a reclamantului a pensiei de întreținere către reclamanta.
Obligă pe reclamant să plătească pârâtei suma de 2.800 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/17.11.2009
Dact. / 23.11.2009
Jud. fond:
Jud. apel: -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Mihail Lohănel, Dorina
| ← Plasament. Decizia 930/2009. Curtea de Apel Brasov | Răpire internațională de copii. Decizia 1214/2009. Curtea de... → |
|---|
