Răpire internațională de copii. Decizia 855/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe minori și familie (Jurindex)

Dosar nr- (915/2009)

Complet 3

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI

SECȚIA A III A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA CIVIL NR.855

Ședința public de la 19 mai 2009

Curtea constituit din:

PREȘEDINTE: Mirela Vișan

JUDECTOR - - - -

JUDECTOR - - -

GREFIER - I

Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI - reprezentat de procuror.

Pe rol se afl soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva sentinței civile nr.154 din 02.02.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTȚILOR, în calitate de Autoritate Central pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției d l Haga din 1980 - pentru - și intimații pârâți - și Autoritatea tutelar de pe lâng PRIMRIA

La apelul nominal fcut în ședința public, se prezint recurentul pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/18.03.2009, emis de Baroul Bucure ști - Cabinet Individual (pe care o depune la dosar) și intimatul - reclamant Ministerul Justiției și Libertților, prin consilier juridic a, care depune la dosar delegație, lipsind celelalte prți.

Procedura de citare este legal îndeplinit.

S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care

Curtea procedeaz la legitimarea recurentului - pârât cu Pașaport seria -.

Recurentul - pârât personal învedereaz c nu are asupra sa niciun act de stare civil din care s rezulte numele mamei sale, având în vedere cele menționate la termenul anterior, în ședinț public.

Curtea, având în vedere c nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Aprtorul recurentului pârât solicit admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere c nu s-a administrat probatoriul necesar; apreciaz c nelegalitatea sentinței își are originea chiar în formularea cererii de chemare în judecat, faț de împrejurarea c aceasta nu întrunește dispozițiile prevzute de Convenția d l Haga, în sensul c nu s-a indicat locul în care se afl minorii, obligație pe care reclamantul nu a îndeplinit-o nici la acest termen de judecat; arat c prezenta acțiune a fost formulat în baza unui simplu fax trimis de autoritțile cipriote.

S-a susținut c recurentul ar fi arestat, aspect care nu este adevrat.

Existența acestui dosar, aflat pe rolul Curții, a determinat suspendarea și dosarul aflat pe rolul Judec toriei Sibiu, ce are ca obiect divorțul dintre și, deși atât mama minorilor, cât și pârâtul sunt cetțeni români, așa încât aceștia nu se pot judeca decât în România.

Mai arat c cele menționate de intimatul - reclamant în întâmpinare nu sunt reale, deoarece soția recurentului nu poate face dovada domiciliului stabil, având doar o reședinț așa zis stabil în Cipru, la o cresctorie de porci.

Consilierul juridic al intimatului - reclamant solicit respingerea recursului și menținerea, ca legal și temeinic, a sentinței pronunțate de tribunal, având în vedere c acțiunea introductiv a fost formulat în conformitate cu prevederile Convenției d l Haga din 1980; tribunalul a ținut seama de hotrârea judectoreasc pronunțat de autoritțile din -, din care rezult c minorii au fost încredințați ctre mam. S-au aplicat în mod corect dispozițiile art.16 din Convenție, care stabilesc necesitatea suspendrii dosarului aflat pe rolul Judec toriei Sibiu.

În fapt, locuiește într-o cas, are condiții bune de trai, aspect care rezult din ancheta social de la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicit respingerea recursului, ca neîntemeiat, deoarece din toate actele dosarului rezult c minorii au prsit Ciprul fr acordul mamei, cât și faptul c aceasta are o locuinț adecvat pentru creșterea și educarea lor.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de faț, constat urmtoarele:

Prin cererea înregistrat pe rolul Tribunalului Bucure ști - Secția a IV-a Civil, sub nr-, reclamantul Ministerul Justiției și Libertților, în contradictoriu cu pârâții, și Autoritatea Tutelar - Primria S, a solicitat instanței s dispun înapoierea minorilor și ctre mama acestora, la reședința obișnuit din Cipru, 6 Str.-, -. Totodat, a solicitat s se fac aplicarea dispozițiilor art.11 din Legea nr.369/2004, în sensul fixrii în cuprinsul hotrârii a unui termen pentru executarea obligației de înapoiere a copiilor la reședința obișnuit din Cipru, sub sancțiunea unei amenzi, în favoarea statului român.

În motivarea cererii, reclamantul a artat c, cetțean român, cu domiciliul în Cipru, 6 Str.-, - a sesizat Autoritatea Central din Cipru în materia rpirii de copii cu soluționarea cererii privind înapoierea de pe teritoriul României a copiilor si, și. La data de 28.08.2008, aceast autoritare, prin fax, a solicitat Ministerul Justiției din România s fac demersurile necesare în vederea soluționrii cererii petentei, mama copiilor reținuți de ctre tatl pârât în mod ilicit pe teritoriul României.

În ceea ce privește situația de fapt, reclamantul a artat c minorii și, cetțeni români, s-au nscut la data de 11.04.2004 în S, România, având ca prinți pe pârâtul și, ambii cetțeni români.

Minorii au locuit cu prinții lor în Cipru, beneficiind de tot confortul necesar unor copii de vârsta lor, de atenția și grija prinților. Pe fondul neînțelegerilor dintre soți, pârâtul a prsit domiciliul comun. La data de 21.08.2008, minorii au fost luați de ctre tatl lor în timp ce se aflau în casa lor din satul, districtul -, acesta declarând c aveau s stea la el peste noapte și apoi s fie înapoiați mamei a doua zi. Îns, în loc s înapoieze copiii, pârâtul i-a adus în România, fr acordul mamei.

În prezent, minorii locuiesc împreuna cu bunica patern, pârâta, în S, nr.25,.B,.34, județul În ceea ce îl privește pe tat, exist informații c s-ar fi înapoiat în Cipru, unde se afl arestat și refuz s își dea acordul pentru deplasarea copiilor ctre mam.

De asemenea, reclamantul a susținut c, în prezent, pe rolul instanțelor cipriote se afl în curs de desfșurare urmtoarele acțiuni: cerere de divorț la instanța pentru familie din - (cerere nr.519/2008); cerere privind drepturile printești la instanța pentru familie din - (cerere nr.312/2008); cerere privind pensia de întreținere la instanța pentru familie din - (cerere nr.265/2008). Pe rolul Judec toriei Sibiua fost identificat dosarul nr-, având ca obiect stabilirea domiciliului minorilor, cerere formulat de. Judec toria Sibiua fost informat, la data de 30.09.2008, despre existența cererii de înapoiere a minorilor în Cipru și despre dispozițiile art.16 din Convenția d l Haga.

Înclcându-și obligația de a readuce minorii în Cipru, acolo unde se afla reședința obișnuit, ca mediu de viaț al copiilor, tatl pârât încalc drepturile mamei stabilite de lege, de a avea legturi personale cu copiii si, de a-și exercita autoritatea printeasc, de a veghea asupra instruirii, educației și condițiilor de viaț ale minorilor.

Faț de aceast situație de fapt, reclamantul a solicitat instanței s se constate c atitudinea pârâtului de a refuza s înapoieze minorii la reședința obișnuit din Cipru, reținându-i în România fr a avea consimțmântul mamei, constituie neînapoiere ilicit în sensul Convenției d l Haga asupra aspectelor civile ale rpirii internaționale de copii și este sancționat de dispozițiile acestui document la care România a aderat prin Legea nr.100/1992 prin prevederea obligației de a returna copiii la reședința obișnuit.

Astfel, potrivit art.3 din documentul artat: "Deplasarea sau neînapoierea unui copil se considera ilicita: a) când are loc prin violarea unui drept privind încredințarea, atribuit unei persoane, unei instituții sau oricrui alt organism acționând fie separat, fie împreuna, prin legea statului în care copilul își avea reședința obișnuita, imediat înaintea deplasrii sau neînapoierii sale; și b) dac la vremea deplasrii sau neînapoierii acest drept era exercitat în mod efectiv, acționându-se separat sau împreun ori ar fi fost astfel exercitate, dac asemenea împrejurri nu ar fi survenit. Dreptul privind încredințarea, vizat la lit.a, poate rezulta, între altele, dintr-o atribuire de drept, dintr-o hotrâre judectoreasc sau administrativ sau dintr-un acord în vigoare potrivit dreptului acelui stat".

În situația de faț, reclamantul solicit s se constate c autoritatea printeasc a mamei rezult din legislația cipriot, respectiv prevederile art.5 și 6 din Legea nr.216/1990 privind raporturile dintre prinți și copii, neexistând nicio hotrâre judectoreasc prin care s se fi încredințat numai tatlui puterea de decizie cu privire la copii sau dreptul de custodie.

De asemenea, potrivit art.5 din Convenție, în înțelesul acestui document, dreptul privind încredințarea include dreptul cu privire la îngrijirile cuvenite persoanei copilului și, îndeosebi, acela a hotrî asupra locului reședinței sale. Prin urmare, se impune s se constate incidența, în speț, a prevederilor Convenției d l Haga din 1980, prin reținerea pe teritoriul României a minorilor împotriva voinței celuilalt printe, în situația de faț mama lor; se încalc în mod evident dispozițiile legale citate și se ignora interesul superior al copiilor, care nu trebuie s fie privați de afecțiunea matern, de mediul lor obișnuit, în care pân la aceasta vârsta s-au dezvoltat.

Totodat, reclamantul a solicitat s se constate incidența dispozițiilor art.12 alin.1 din Convenție, potrivit crora: "Când un copil a fost deplasat sau reținut ilicit în înțelesul art.3 și o perioada de mai puțin un an s-a scurs cu începere de la deplasare sau neînapoiere în momentul introducerii cererii înaintea autoritții judiciare sau administrative a satului contractant unde se afl copilul, autoritatea sesizat dispune înapoierea sa imediat", întrucât în speța de faț nu a trecut un an de la neînapoierea minorilor, respectiv 21.08.2008. Potrivit alin.2 al aceluiași articol 12 din Convenție, "Autoritatea judiciar sau administrativ, sesizat fiind chiar dup expirarea perioadei de un an prevzut la alineatul precedent, urmeaz, de asemenea, s dispun înapoierea copilului, afar dac nu se stabilește c, copilul s-a integrat în noul su mediu". În astfel de situații este de observat c, inclusiv dup expirarea perioadei de un an cu începere de la neînapoiere în momentul introducerii cererii, instanța va dispune înapoierea copilului dac se gsesc întrunite condițiile art.3, cu excepția cazului în care se va stabili c minorul s-a integrat în noul su mediu. Prin urmare, aceast excepție de la obligația autoritților de a dispune returnarea copiilor deplasați ori reținuți ilicit funcționeaz nu oricând, ci doar atunci când s-a scurs un an în momentul introducerii cererii. Pân atunci, legea nu ofer temei pentru a se proceda la analizarea gradului în care copilul s-a integrat în noul su mediu de viaț, msura fiind în contradicție cu urgența, care trebuie s caracterizeze procedura judiciar.

În aceeași ordine de idei, solicit s se constate c niciuna dintre excepțiile reglementate la art.13 nu poate fi identificat în speț. Înaintea deplasrii, mama a exercitat efectiv autoritatea printeasc cu privire la copii si minori, neexistând niciodat consimțmântul acesteia pentru deplasarea minorilor în România, iar, pe de alt parte, nu exist un risc grav ca înapoierea copiilor s-i expun unui pericol fizic sau psihic sau ca în orice alt chip s-i situeze într-o situație intolerabil.

E unanim admis c prin Convenția d l Haga asupra aspectelor civile ale rpirii internaționale de copii se reglementeaz doar un mecanism de returnare sumar și de urgenț a minorilor deplasați sau reținuți ilicit pe teritoriul altui stat decât acela care reprezint reședința obișnuit a minorilor, cruia instanțele sesizate, constatând c sunt îndeplinite condițiile art.3, trebuie s-i dea eficienț.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.112-115 din Codul d e procedura civil, pe cele ale Convenției adoptat la Haga la 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rpirii internaționale de copii, aprobat prin Legea nr.100/1992, precum și pe dispozițiile Legii nr.369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale rpirii internaționale de copii.

Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinic.

În dezvoltarea întâmpinrii, pârâtul a artat c a fost chemat în judecat pentru a se dispune înapoierea minorilor și ctre mama acestora, la reședința din Cipru, 6 Strada -, -, pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției d l Haga din 1980. Așa cum rezult din cartea de identitate, anexat în copie, domiciliul soției sale este în S,-,.1,.112, jud. Adresa din Cipru, indicat în cererea de chemare în judecat drept domiciliu, reprezint sediul social al unei ferme de creștere a porcilor. La aceast ferm lucreaz și locuiește soția sa de aproximativ un an și Nu s-a fcut dovada existenței formelor legale de rezidenț. Condițiile de igien și de locuit la o cresctorie de porci nu justific afirmația din cererea de chemare în judecat, conform creia minorii ar beneficia de tot confortul necesar unor copii de vârsta lor. Dimpotriv, aceste condiții au determinat îmbolnvirea grav a unui copil, fiind necesar internarea la secția reanimare a spitalului "" din -. Faț de bolile contactate în Cipru, anemie și suflu sistolic, medicii din strintate au recomandat o îngrijire special, schimbarea mediului climatic și de igien. Aceast împrejurare a provocat o serie de discuții între prinți, pârâtul imputându-i mamei caracterul neglijent și ușuratic.

În interesul minorilor, prinții au hotrât, de comun acord, înapoierea acestora la domiciliul prinților pârâtului, care au crescut copiii de la naștere.

Pârâtul a mai artat c nu sunt incidente în speț dispozițiile Convenției d l Haga, art.5, întrucât minorii nu au fost privați de "mediul lor obișnuit, în care s-au dezvoltat pân la aceast vârst". În prezent, minorii sunt crescuți în cele mai bune condiții, ei frecventând și grdinița "Frații " din S, unde sunt vizitați de ctre bunica matern și de una din mtuși. În consecinț, se impune a se aplica dispozițiile art.13 lit.b din Convenția d l Haga din 25.10.1980, conform crora autoritatea judiciar a statului solicitat nu este ținut s dispun înapoierea copilului dac în aceasta situație exist un risc ca minorii s fie expuși unui pericol fizic sau psihic sau c în orice alt chip s-i situeze într-o situație intolerabil.

Cât privește aplicarea dispozițiilor art.3 din Convenția d l Haga, referitoare la caracterul ilicit al deplasrii copiilor pe teritoriul altui stat, pârâtul a artat c deplasarea s-a efectuat în temeiul unei procuri autentificate, semnat de soția sa, în conformitate cu Legea nr.248/2005, în care se specific obligația înapoierii minorilor în România, șederea fiind explicit pe o perioad determinat, de 3 luni. Reaua-credința a soției sale în prezentarea motivelor acțiunii este relevat de urmtoarea susținere: "În ceea ce îl privește pe tat, exist informații cum c s-ar fi înapoiat în Cipru, unde se afl arestat și refuz s-și dea acordul pentru deplasarea copiilor ctre mama". Arat c a fost prezent la toate termenele de judecat și depune cazierul judiciar emis de ctre autoritțile cipriote, din care rezult ca nu are antecedente penale.

Prin sentința civil nr.154 din 02.02.2009, Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil a admis cererea formulat în interesul petentei de ctre reclamantul Ministerul Justiției și Libertților, în contradictoriu cu pârâții, și Autoritatea tutelar - Primria S, a obligat pârâții și s înapoieze pe minorii, CNP - și, CNP -, ambii nscuți la data de 11.04.2004, în S, fiii lui și, la reședința obișnuit din Cipru, la adresa din 6 Str.-, - și a stabilit un termen de trei sptmâni, de la rmânerea irevocabil a hotrârii, pentru executarea obligației de înapoiere a minorilor de ctre pârâții și, sub sancțiunea unei amenzi de 1000 lei, în favoarea statului român.

Pentru a pronunța aceast hotrâre, tribunalul a reținut c minorii și, ambii nscuți la data de 11.04.2004, în S, au rezultat din cstoria încheiat între petenta și pârâtul.

Familia și a locuit anterior momentului la care pârâtul a venit în România, la data de 21.08.2008, în Cipru, la adresa din 6 Str.-, -, astfel cum rezult din cererea de înapoiere a minorilor formulat de autoritțile din Cipru.

Mama copiilor a susținut c cei doi minori erau crescuți în Cipru de ctre prinți, susțineri de fapt care nu au fost contestate de ctre pârât, recunoaștere în raport de care nu au fost administrate probe contrare.

Din actele dosarului rezult c la data de 21.08.2008, fr a avea acordul mamei petente, minorii au fost aduși în România de ctre tatl lor, pârâtul artând în întâmpinarea formulat în cauza c a procedat astfel pentru a-i îndeprta de condițiile necorespunztoare de locuit, care au determinat îmbolnvirea unuia dintre copii, precum și de caracterul neglijent și ușuratic al mamei.

Ulterior deplasrii copiilor pe teritoriul României, pârâtul a formulat cerere de stabilire a domiciliului acestora, înregistrat pe rolul Judec toriei Sibiu, îns, din probele administrate, nu a rezultat c în cauza respectiv s-ar fi pronunțat o hotrâre judectoreasc, prin care s se fi încredințat minorii unuia dintre cei doi prinți.

Convenția d l Haga privind aspectele civile ale rpirii internaționale de copii reglementeaz în art.6 și urmtoarele dreptul și obligația pentru autoritatea central a statului unde se afla copilul de a lua sau a face s se ia orice msur susceptibil s asigure înapoierea acestuia de bunvoie, sens în care art.7 prevede modalitatea în care statele contractante pot colabora, precum și prerogativele Autoritților centrale în aplicarea Convenției.

În urma desfșurrii acestei proceduri, tatl copiilor nu a procedat la înapoierea lor, aceștia fiind localizați pe teritoriul României, la adresa din S, nr.25,.B,.34, județul S, astfel cum rezult din adresa nr.13437/TR/10.09.2008, emis de Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Investigații Criminale.

Pentru a se stabili dac deplasarea copiilor este ilicit, instanța a avut în vedere prevederile art.3 din Convenția d l Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rpirii internaționale de copii, reprodus în Legea nr.100/1992 pentru aderarea României la Convenția d l Haga, potrivit cu care deplasarea sau neînapoierea unui copil se consider ilicit: a) când are loc prin violarea unui drept privind încredințarea, atribuit unei persoane, unei instituții sau oricrui alt organism acționând fie separat, fie împreun, prin legea statului în care copilul își avea reședința obișnuit, imediat înaintea deplasrii sau neînapoierii sale și b) dac la vremea deplasrii sau neînapoierii acest drept era exercitat în mod efectiv, acționându-se separat sau împreun ori ar fi fost astfel exercitate, dac asemenea împrejurri nu ar fi survenit. Dreptul privind încredințarea, vizat la lit.a, poate rezulta, între altele, dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotrâre judectoreasc sau administrativ sau dintr-un acord în vigoare potrivit dreptului acelui stat.

Totodat, la analiza incidenței art.3 din Convenția d l Haga au fost avute în vedere și prevederile art.14 din aceast Convenție, potrivit cu care, pentru a stabili existența unei deplasri sau a unei neînapoieri ilicite în înțelesul art.3, autoritatea judiciar sau administrativ a statului solicitat poate ține seama în mod direct de legea și de hotrârile judiciare sau administrative recunoscute sau nu în mod formal în statul în care se afl reședința obișnuit a copilului, fr a recurge la procedurile specifice asupra dovedirii acestui drept sau pentru recunoașterea hotrârilor strine care ar fi altfel aplicabile.

Instanța a apreciat c în cauz sunt îndeplinite cerințele cumulative impuse de art.3 din Convenție, în sensul c, potrivit legii statului Cipru, petenta avea, la data deplasrii minorilor, dreptul de tutel asupra celor doi copii, deci și dreptul de a stabili locul de reședinț al acestora și autoritatea de a acționa în numele lor, la data deplasrii ctre România mama exercitând efectiv acest drept. Autoritatea printeasc a mamei rezult din legislația cipriot, respectiv prevederile art.5 și 6 din Legea nr.216/1990 privind raporturile dintre prinți și copii, neexistând nicio hotrâre judectoreasc prin care s se fi încredințat numai tatlui puterea de decizie cu privire la copii sau dreptul de custodie.

Nu au fost primite susținerile pârâtului, în sensul c aceast deplasare nu ar avea caracter ilicit, cu motivarea c tatl a efectuat deplasarea în temeiul unei procuri autentificate, semnat de ctre mam, aceast procur fiind dat numai pentru ca s poat cltori singur cu copiii la momentul în care s-au deplasat în Cipru în vederea stabilirii acolo; dreptul privind încredințarea, la care face referire art.3 din Convenție, rezult din atribuirea conferit de legea statului în care copiii își aveau reședința obișnuit, în speț de legea statului cipriot.

Analizând incidența prevederilor art.3 din Convenție, tribunalul a constatat c deplasarea copiilor s-a fcut fr acordul mamei, așadar contrar voinței sale, deși cei doi prinți au drepturi egale inclusiv în ceea ce privește stabilirea reședinței copiilor; prin urmare, dreptul privind încredințarea aparținând petentei a fost înclcat prin atitudinea pârâtului care a deplasat copiii, luând aceast decizie în mod unilateral, iar, ulterior, a refuzat s îi înapoieze la reședința lor obișnuit.

Au fost înlturate și susținerile pârâtului în sensul c locuința mamei este improprie creșterii unor copii, petenta lucrând la o ferm, dar nelocuind acolo, ci într-o cas pus la dispoziție de angajator, în dosarul Tribunalului din -, în care s-a dispus ca minorii s rmân în îngrijirea mamei, efectuându-se o anchet social pentru a se stabili condițiile de trai ale copiilor.

S-a constatat c este îndeplinit și cea de-a doua condiție, respectiv ca la vremea neînapoierii minorilor acest drept s fie exercitat în mod efectiv, acționându-se separat sau împreun, ori ar fi fost astfel exercitat dac asemenea împrejurri nu ar fi survenit, întrucât petenta ar fi exercitat autoritatea printeasc dac tatl nu ar fi refuzat înapoierea minorilor, nefcându-se dovada c împotriva sa a fost pronunțat vreo hotrâre judectoreasc sau administrativ care s îi interzic acest drept.

Sesizarea tribunalului s-a fcut înuntrul intervalului de timp de un an de la data deplasrii copiilor de pe teritoriul statului Cipru, cererea fiind înregistrat pe rolul Tribunalul Bucure ști Secția a IV-a Civil la data de 07.11.2008, astfel c sunt îndeplinite și cerințele impuse de art.12 din Convenție.

Referitor la susținerile pârâtului, în sensul incidenței în prezenta cauz a prevederilor de excepție incluse în art.13 din Convenție, s-a reținut c prin excepție de la dispozițiile articolului precedent, autoritatea judiciar sau administrativ a statului solicitat nu este ținut s dispun înapoierea copilului, dac persoana, instituția sau organismul care se împotrivește înapoierii sale stabilește: a) c persoana, instituția sau organismul care avea în îngrijire copilul nu exercit efectiv dreptul privind încredințarea la data deplasrii sau neînapoierii, ori consimțise sau achiesase ulterior acestei deplasri sau neînapoieri sau b) c exist un risc grav ca înapoierea copilului s-l expun unui pericol fizic sau psihic sau ca în orice alt chip s-l situeze într-o situație intolerabil.

Din interpretarea acestei prevederi legale, rezult c instanța nu este obligat s dispun înapoierea dac aceast msur ar expune copilul la un pericol fizic sau psihologic sau l-ar pune într-o situație intolerabil, îns instanța trebuie s se pronunțe în funcție de circumstanțele cauzei, sarcina probei în sensul incidenței acestei situații de excepție revenind celui care se prevaleaz de ea.

În cauz, pârâtul a susținut c înapoierea minorilor la reședința obișnuit a acestora din Cipru i-ar expune unui risc grav, ca urmare a condițiilor de trai inadecvate oferite de ctre petent, aceste susțineri nefiind probate. Din înscrisurile atașate la dosar nu rezulta c în prezent, prin înapoierea minorilor pe teritoriul statului Cipru, aceștia s-ar putea afla într-o situație de risc grav sau ar fi expuși unui pericol fizic sau psihic sau într-o situație intolerabil, câta vreme petenta a fcut dovada c deține o locuinț corespunztoare și c obține venituri, astfel cum rezult din contractul de angajare.

În contextul normelor legale mai sus citate și reținând c niciunul dintre prinți nu este cu nimic mai îndreptțit decât cellalt s ia decizii în mod unilateral în privința copiilor, tribunalul a stabilit c pârâtul a nesocotit dispozițiile prevzute de legislația cipriot privind egalitatea în drepturi și îndatoriri a prinților faț de copiii lor minori și a luat în mod unilateral o decizie care a determinat privarea mamei de dreptul de a-și exercita drepturile și îndatoririle fat de copiii s

Fapta pârâtului de a reține minorii în România fr consimțmântul mamei acestora reprezint o neînapoiere ilicit, aceasta înclcând dreptul de custodie al petentei, recunoscut de legislația cipriot, respectiv a statului în care se afla, în mod obișnuit, domiciliul copiilor înainte de deplasarea acestora.

Ca urmare, pân în momentul în care o instanț sau o alt autoritate competent se va pronunța asupra fondului privind încredințarea, minorii trebuie s se reîntoarc la reședința lor obișnuit, neexistând niciun temei legal în virtutea cruia mama s fie privat de exercitarea drepturilor printești, neînțelegerile dintre soți neputând îngrdi dreptul petentei de a avea legturi personale cu aceștia ori de a veghea la bunstarea și dezvoltarea lor.

Împotriva acestei hotrâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedur civil, recurentul a artat c hotrârea este nelegal, întrucât Ministerul Justiției și Libertților a fost sesizat prin fax, la data de 28.08.2008, de ctre Autoritatea central din Cipru în materia rpirii internaționale de copii cu soluționarea cererii petentei, mama copiilor reținuți de ctre tatl - pârât în mod ilicit pe teritoriul României.

În acest context, recurentul a artat c, potrivit dispozițiilor Convenției d l Haga asupra aspectelor civile ale rpirii internaționale de copii la care România a aderat prin Legea nr.100/1992, o asemenea acțiune putea fi introdus numai în situația în care exista o hotrâre judectoreasc de încredințare a minorilor și numai în baza unor documente autentificate.

Recurentul a precizat c în hotrârea criticat se reține: "reclamantul solicit s se constate c autoritatea printeasc a mamei rezult din legislația cipriot, respectiv din prevederile art.5 și 6 din Legea nr.216/1990 privind raporturile dintre prinți și copii, neexistând nicio hotrâre judectoreasc prin care s se fi încredințat numai tatlui puterea de decizie cu privire la copii sau dreptul de custodie". În realitate, Ministerul Justiției și Libertților a intervenit și a obținut suspendarea judecrii cererii de stabilire a domiciliului minorilor, aflat pe rolul Judec toriei Sibiu - dosarul nr-.

Mai arat recurentul c în toate documentele certificate se menționeaz c în Cipru se afl reședința obișnuit ca mediu de viaț al minorilor, îns solicit s se constate c la dosarul cauzei nu s-a depus un document oficial care s ateste reședința legal a petentei în Cipru, conform legislației în acestui stat, o ferm de creștere a porcilor neputând constitui "un mediu de viaț al copiilor".

În plus, deși cererea de chemare în judecat a fost formulat în contradictoriu și cu Autoritatea Tutelar de pe lâng Primria S, în cauz nu s-a efectuat nicio anchet social și nu a fost depus un punct de vedere al acestei instituții specializate a Statului Român.

Examinând sentința recurat prin prisma motivelor de recurs formulate și analizând actele și lucrrile dosarului, Curtea apreciaz c recursul este nefondat pentru urmtoarele considerente:

Dispozițiile internaționale relevante care sunt incidente în cauz se regsesc în Convenția d l Haga asupra aspectelor civile ale rpirii internaționale de copii din 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr.100/1992.

În acord cu aceste dispoziții, deplasarea sau neînapoierea unui copil se consider ilicit:

a) când are loc prin violarea unui drept privind încredințarea, atribuit unei persoane sau oricrui alt organism, acționând fie separat, fie împreun, prin legea statului în care copilul își avea reședința obișnuit, imediat, înaintea deplasrii sau neînapoierii sale;

b) dac la vremea deplasrii sau neînapoierii, acest drept era exercitat în mod efectiv, acționându-se separat sau împreun ori ar fi fost astfel exercitat, dac asemenea împrejurri nu ar fi intervenit.

Dreptul privind încredințarea, vizat la litera a, poate rezulta între altele, dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotrâre judectoreasc sau administrativ sau dintr-un acord în vigoare potrivit dreptului acelui stat.

În același sens, sub aspectul dreptului aplicabil raportului juridic cu elemente de extraneitate, autoritatea printeasc a mamei rezult din legislația cipriot, respectiv prevederile art.5 și 6 din Legea nr.216/1990 privind raporturile dintre prinți și copii, neexistând nicio hotrâre judectoreasc prin care s se fi încredințat numai tatlui puterea de decizie cu privire la copii sau dreptul de custodie. Astfel, potrivit legislației statului cipriot privind custodia asupra minorilor, deciziile în privința copiilor minori trebuie luate de comun acord; dreptul cipriot, aplicabil în cauz, a încredințat ambilor prinți exercitarea drepturilor printești.

Codul român al familiei stipuleaz, în articolul 97, c ambii prinți au aceleași drepturi și îndatoriri faț de copiii lor minori, exercitând aceste drepturi numai în interesul copiilor, iar dispozițiile legii speciale privind protecția minorilor reglementeaz faptul c minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu prinții, rudele, precum și cu alte persoane faț de care copilul a dezvoltat legturi de atașament.

Din interpretarea sistematic a acestor dispoziții legale, rezult protecția pe care statele o acord interesului superior al minorilor, dezvoltrii lor fizice și psihice și, în acest context, vieții familiale, înțeleas ca o legtur nu doar biologic, dar și juridic, care trebuie, îns, s aib caracter efectiv, conținând, ca element fundamental pentru printe și copilul su, faptul de a fi împreun, aceasta fiind protejat de articolul 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, pe trâmul articolului 8 al Convenției, care garanteaz dreptul la viaț de familie, statul are nu doar obligația negativ de a nu a aduce atingere acestui drept, dar și obligații pozitive inerente respectrii efective a vieții de familie, în speța dedus judecții obligațiile pozitive, impuse de articolul 8 statelor contractante, în materie de reunire a unui printe cu copiii si minori, trebuind interpretate în lumina Convenției d l Haga asupra aspectelor civile ale rpirii internaționale de copii, cât și conform Convenției privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 ( a se vedea cauzaIgnaccolo-Zenide contra României, hotrârea din 11 ianuarie 2000, cauzaLafargue contra României, hotrârea din 13 iulie 2006).

Pentru a aprecia în ce msur statului îi incumb aceste obligații pozitive, vor trebui analizate de ctre instanț cerințele impuse de articolul 3 al Convenției d l Haga, pentru a constata dac deplasarea sau neînapoierea/reținerea unui copil este ilicit. În același sens, Curtea apreciaz c deplasarea sau neînapoierea sunt dou acțiuni distincte, care au loc în momente diferite, putând exista, în consecinț, fie constatarea c deplasarea a fost legal, iar neînapoierea nu, fie constatarea c ambele sunt ilicite.

Aceste constatri, în ipoteza în care soții nu sunt desprțiți, prin desfacerea cstoriei, anterioar deplasrii sau neînapoierii, nu ar trebui s aib, în mod esențial, o consecinț asupra msurii încredințrii minorilor unuia dintre prinți, cele dou evaluri fiind distincte și fcându-se dup reguli diferite și conform unui standard al probelor diferit, aceast interpretare rezultând fr echivoc din dispozițiile art.19 ale Convenției d l Haga, în conformitate cu care "o hotrâre asupra înapoierii copilului, pronunțat în cadrul Convenției, nu afecteaz fondul dreptului privind încredințarea".

Tot astfel, pentru a putea aprecia asupra întrunirii condițiilor impuse de art.3 din Convenția d l Haga din 1980, acestea vor trebui raportate la art.14 din aceast Convenție, conform cruia, pentru a stabili existența unei deplasri sau neînapoieri ilicite, în înțelesul art.3, autoritatea judiciar sau administrativ a statului solicitat poate ține seama, în mod direct, de legea și hotrârile judectorești sau administrative, recunoscute sau nu în mod formal, în statul în care se afl reședința obișnuit a copilului, fr a recurge la procedurile specifice asupra dovedirii acestui drept sau pentru recunoașterea hotrârilor strine care ar fi altfel aplicabile.

În sprijinul acestei interpretri este și Regulamentul Consiliului (CE) nr.2201/2003 din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotrârilor în materie familial și a responsabilitții printești, care definește termenii de "deplasare sau reținere ilicit" în articolul 2 pct.11, stabilind c încredințarea va fi exercitat împreun când, urmare a unei hotrâri judectorești sau a operrii legii, unul dintre titularii rspunderii printești nu va putea decide locul de reședinț al copilului fr consimțmântul celuilalt titular al rspunderii printești.

Procedând, în continuare, la analiza circumstanțelor particulare ale speței, din perspectiva acestor dispoziții relevante și a ansamblului probator administrat în cauz, instanța reține c atât deplasarea, cât și neînapoierea minorilor și s-a realizat fr acordul mamei și, în consecinț, aceste acțiuni au fost ilicite, neexprimând acordul de voinț al petentei; neînapoierea minorilor, la reședința lor obișnuit din Cipru, la cererea mamei, conduce la afectarea dreptului la viaț de familie, garantat de articolul 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Minorii și s-au nscut în S, la data de 11.04.2004, din cstoria încheiat între petenta și pârâtul. Familia a locuit anterior momentului la care pârâtul a venit în România, la data de 21.08.2008, în Cipru, la adresa din 6 Str.-, -, astfel cum rezult din cererea de înapoiere a minorilor formulat de autoritțile din Cipru.

Așadar, reședința obișnuit a minorilor, înainte de reținerea lor pe teritoriul României, a fost în Cipru, chiar dac recurentul încearc s acrediteze ipoteza potrivit creia copiii au avut stabilit reședința, cum rezult din cartea de identitate a petentei, anexat în copie, la domiciliul soției sale, în S,-,.1,.112, jud. În prezent, minorii se afl în S, nr.25,.B,.34, județul S, conform adresei nr.13437/TR/10.09.2008, emis de Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Investigații Criminale, la domiciliul prinților pârâtului. Împrejurarea invocat de recurent, în sensul c bunici paterni au crescut copiii de la naștere, atunci când au locuit în România, nu presupune implicit și stabilirea reședinței la domiciliul acestora. este acolo unde persoana fizic își are locuința temporar sau secundat, nu și acolo unde locuiește, pe perioade determinate de timp, în timpul unor vizite.

Art.13 alin.3 din Convenției d l Haga din 25.10.1980 asupra aspectelor civile ale rpirilor internaționale de copii prevede c autoritțile judiciare sau administrative trebuie s țin seama de informațiile puse la dispoziție de autoritatea central sau orice alt autoritate competent a statului în care se afl reședința obișnuit a copiilor privitor la situația lor social. Ministerul Justiției din România, ca Autoritate central pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției d l Haga asupra aspectelor civile ale rpirii internaționale de copii, este obligat s verifice doar dac cererea ce i-a fost adresat este formulat în condițiile art.8 din Convenție și s ia orice msur susceptibil s asigure înapoierea minorilor.

În acest sens, urmeaz a fi înlturat susținerea recurentului, conform creia sentința civil recurat este nelegal, întrucât Ministerul Justiției și Libertților a fost sesizat prin fax, la data de 28.08.2008, de ctre Autoritatea central din Cipru în materia rpirii internaționale de copii cu soluționarea cererii petentei, mama copiilor reținuți de ctre tatl - pârât în mod ilicit pe teritoriul României.

Potrivit Cap.3 - "Ï. copilului" - art.8 din Convenție, persoana care pretinde c un copil a fost deplasat sau reținut prin violarea dreptului privind încredințarea poate s sesizezefie autoritatea central a reședinței obișnuite a copilului, fie pe aceea a oricrui stat contractant, pentru ca acestea s acorde asistenț lor în vederea asigurrii înapoierii copilului. Cererea urmeaz s cuprind: a) informații privind identitatea reclamantului, a copilului și a persoanei despre care se susține c a luat sau a reținut copilul; b) data nașterii copilului, dac este posibil s fie obținut; c) motivele pe care se sprijin reclamatul pentru a cere înapoierea copilului; d) toate informațiile disponibile privitoare la localizarea copilului și identitatea persoanei cu care copilul este presupus a se afla; e) copie autentificat a oricrei decizii sau acord utile; f) o atestare sau declarație sub jurmânt emanând de la autoritatea central sau de la alt autoritate competent a statului în care se afl reședința obișnuit sau de la o alt persoan calificat privind dreptul statului în materie; g) orice alt document util.

Când autoritatea central, care este sesizat printr-o cerere în temeiul art. 8, are motive s cread c copilul se afl într-un alt stat contractant,ea transmite cererea direct și fr întârziereautoritții centrale a acestui stat contractant, informând despre aceasta autoritatea central reclamant sau, dac este cazul, pe reclamant. Autoritatea central a statului unde se afl copilul va lua sau va face s se ia orice msur susceptibil s asigure înapoierea acestuia de bunvoie.

Așadar, petenta a sesizat în mod legal Autoritatea central din Cipru în materia rpirii de copii cu soluționarea cererii privind înapoierea de pe teritoriul României a copiilor si, pentru ca acestea s acorde asistenț ei și minorilor și. În mod direct și fr întârziere, aceasta, la data de 28.08.2008, prin fax - una dintre modalitțile cele mai rapide de comunicare - a solicitat Ministerul Justiției din România s fac demersurile necesare în vederea soluționrii cererii mamei copiilor reținuți de ctre tatl pârât în mod ilicit pe teritoriul României. Acest procedeu nu conduce la nelegalitatea hotrârii primei instanțe, cu atât mai mult cu cât nu s-au contestat condițiile de form ori de fond ale cererii petentei.

Dispozițiile Convenției nu condiționeaz formularea unei astfel de sesizri de existența unei hotrâri judectorești de încredințare a minorilor sau de prezentarea unor documente autentificate în acest sens. Argumentul rezult din interpretarea per a contrario a dispozițiile art.19 din Convența de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale rpirii internaționale de copii; pentru acest motiv, instanța intern, respectiv Judec toria Sibiu, în dosarul nr-, fiind informat, la data de 30.09.2008, despre existența cererii de înapoiere a minorilor în Cipru și despre dispozițiile art.16 din Convenția d l Haga, a suspendat judecata, nemaiputând statua asupra fondului dreptului privind încredințarea pân când nu se va stabili c nu se afl întrunite condițiile prezentei convenții pentru înapoierea copiilor sau pân când o perioad rezonabil nu se va fi scurs fr ca o cerere pentru aplicarea convenției s se fi fcut.

Potrivit art.3 din Convenția d l Haga, "dreptul privind încredințarea, vizat la lit.a, poate rezulta printre altele, dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotrâre judectoreasc sau administrativ sau dintr-un acord în vigoare potrivit dreptului acelui stat". În cauz, dreptul de custodie decurge din lege și aparține în egal msur ambilor prinți exclusiv în virtutea legii, neexistând nicio alt hotrâre pân în prezent. Ca s-i fie respectate drepturile consacrate prin lege sau decurgând din lege, ca s promoveze o cerere de înapoiere în temeiul Convenției d l Haga, petenta nu era obligat s înfțișeze o hotrâre judectoreasc de încredințare; mai mult, recurentul nu a fcut dovada existenței unei sentințe de încredințare a copiilor exclusiv ctre tat, pân la momentul sesizrii autoritților competente din Cipru, care s înlture dreptul de custodie al mamei. Prin atitudinea sa de a stabili în mod unilateral reședința copiilor în România, recurentul a negat în mod evident dreptul de custodie al mamei.

Pe baza situației de fapt stabilite, prima instanț a verificat dac deplasarea copiilor în România este ilicit sau nu, prin raportare la dispozițiile art.3 și 14 din Convenția d l Haga din 1980, reprodus de Legea nr.100/1992 privind aderarea României la aceast convenție, care reglementeaz cazurile în care deplasarea sau neînapoierea unui copil este ilicit. Invocarea dispozițiilor art.13 lit.b din Convenție nu presupune și verificarea raporturilor juridice dintre minori și tatl lor, acestea urmând a fi analizate în cadrul unei cereri ce are drept scop stabilirea custodiei. În prezent, faț de situația de fapt stabilit, dreptul privind încredințarea, la care face referire art.3 din Convenție, rezult din atribuirea conferit de legea statului în care copiii își au reședința obișnuit, în speț de legislația statului cipriot. Potrivit legislației cipriote, petenta avea, la data deplasrii minorilor, dreptul de tutel asupra copiilor, în sensul de a stabili locul de reședinț al acestora și autoritatea de a acționa în numele lor; la același moment, tatl exercita efectiv acest drept. Interpretarea este susținut, astfel cum a reținut și instanța de fond, de raportul explicativ la Convenția d l Haga și de inexistența vreunei prevederi de excludere a cuplurilor cstorite.

Curtea consider, în raport de aceast situație de fapt, c instanța de fond a fcut o corect aplicare a legii, constatând c sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele impuse de art.3 din Convenție, în sensul c, potrivit legii cipriote și convenției încheiate între soți, petenta avea drept de tutel asupra copiilor, putând stabili locul de reședinț al acestora și având autoritatea de a acționa în numele lor, iar, la data deplasrii în România a copiilor, mama exercita efectiv acest drept.

Asupra susținerii recurentului referitoare la incidența în cauz a dispozițiilor de excepție ale articolului 13 din Convenția d l Haga din 1980, Curtea, reținând c aceste reglementri prevd c autoritatea judiciar sau administrativ a statului solicitat nu este ținut s dispun înapoierea copilului, dac persoana, instituția sau organismul care se împotrivește înapoierii sale stabilește c exist un risc grav ca înapoierea copilului s îl expun unui pericol fizic sau psihic sau ca în orice alt chip s îl situeze într-o situație intolerabil, consider c tatl pârât nu a probat, în cauz, existența unui risc grav privind înapoierea minorilor în Cipru, acolo unde își aveau reședința obișnuit, pân la pronunțarea unei instanțe asupra fondului dreptului privind încredințarea, risc care s determine expunerea copiilor unui pericol fizic sau psihic.

În cauz, pârâtul a invocat condițiilor de trai inadecvate oferite de ctre petent, aceste susțineri nefiind îns probate. Din înscrisurile atașate la dosar nu rezulta c în prezent, prin înapoierea minorilor pe teritoriul statului Cipru, aceștia s-ar putea afla într-o situație de risc grav sau ar fi expuși unui pericol fizic sau psihic sau într-o situație intolerabil, câta vreme petenta a fcut dovada c deține o locuinț corespunztoare și c obține venituri, astfel cum rezult din contractul de angajare.

Petenta a depus actul menționat, încheiat la 01.04.2007, pentru o perioad de 4 ani, din care reiese, prin coroborare și cu celelalte probe administrate, c nu locuiește la o ferm de creștere a porcilor, locație care, într-adevr, nu ar putea constitui "un mediu de viaț al copiilor". Așadar, în speț, au fost administrate dovezi privind situația locativ și financiar a petentei, care nu sunt de natur a crea vreo temere privind riscul la care ar putea fi supus dezvoltarea fizic și psihic a minorilor la reședința lor obișnuit din Cipru.

În motivele de recurs, recurentul arat c în toate documentele certificate se menționeaz c în Cipru se afl reședința obișnuit ca mediu de viaț al minorilor, îns invoc lipsa unui document oficial care s ateste reședința legal a petentei în Cipru, conform legislației acestui stat. Nu este nevoie de un document oficial din care s rezulte "reședința legal" a petentei în acest stat, întrucât, în sensul Convenției, prin reședinț se înțelege locul unde se afla domiciliul minorilor, ca mediu de viaț al acestora. Locuința mamei nu este improprie creșterii unor copii, petenta lucrând la o ferm, dar nelocuind acolo, ci într-o cas pus la dispoziție de angajator, în dosarul Tribunalului din -, în care s-a dispus ca minorii s rmân în îngrijirea mamei, efectuându-se o anchet social pentru a se stabili condițiile de trai ale copiilor.

În plus, în justificarea acestui considerent, Curtea are în vedere dispozițiile art.31 din Convenție, care stipuleaz în sensul c: "În relația cu un stat care în materia încredințrii copiilor practic dou sau mai multe sisteme de drept aplicabile în unitți teritoriale diferite: a) orice referire la reședința obișnuit în acest stat vizeaz reședința obișnuit într-o unitate teritorial a acestui stat; b) orice referire la legea statului reședinței obișnuite vizeaz legea unitții teritoriale în care copilul își are reședința obișnuit".

Deși s-a invocat faptul c, citat în cauz, Autoritatea Tutelar de pe lâng Primria S nu a efectuat nicio anchet social și nu a depus un punct de vedere al acestei instituții specializate a Statului Român, Curtea constat c recurentul nu a criticat sentința civil recurat și din perspectiva situației de excepție ce vizeaz integrarea copiilor în mediul oferit cu toat dragostea și grija de pârât și de prinții si, în România, repercusiunile negative asupra dezvoltrii viitoare a acestora, ca urmare a stabilirii caracterului ilicit al neînapoierii.

Pentru considerentele deja expuse, apreciind c instanța de fond a pronunțat o soluție legal și temeinic, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedur civil, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - pârât împotriva sentinței civile nr.154 din 02.02.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant Ministerul Justiției, în calitate de Autoritate central pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției d l Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale rpirii internaționale de copii, cu intimata - pârât - și cu Autoritatea Tutelar de pe lâng Primria

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât împotriva sentinței civile nr.154 din 02.02.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a IV-a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTȚILOR pentru -, în calitate de Autoritate central pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției d l Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale rpirii internaționale de copii, cu intimata - pârât - și cu Autoritatea Tutelar de pe lâng Primria

IREVOCABIL.

Pronunțat în ședinț public azi, 19.05.2009.

PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR

- - - - - - -

GREFIER

Red.

Tehnodact.

Ex.3/19.06.2009

Secția a IV-a Civ. -

Președinte:Mirela Vișan
Judecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona

#Judecator Mirela Visan

← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 6/2010. Curtea de...		Plasament. Decizia 703/2009. Curtea de Apel Timisoara →

Răpire internațională de copii. Decizia 855/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Răpire internațională de copii. Decizia 855/2009. Curtea de Apel Bucuresti