Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVIL, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL NR. 6/FM
Ședința public din data de 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, - 78,. C,. 2,. 50, județul C, împotriva deciziei civile nr. 212 din 26.03.2009 pronunțat de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârât, domiciliat în C,-, - 5,. 1, județul C, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal fcut în ședinț public, se prezint pentru recurentul reclamant avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 6.11.2009, depus la dosar și intimata pârât, personal și asistat de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/9.11.2009, depus la dosar.
Procedura este legal îndeplinit, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și urmtoarele Cod procedur civil.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier, dup care:
Aprtorul intimatei pârâte depune la dosar 5 adeverințe emise de diferite societți, care atest c - este salariata lor, precum și salariul pe care îl realizeaz aceasta și o adeverinț emis de asociația de proprietari, în care se menționeaz c pârâta este înregistrat în evidențele acesteia, înscrisuri pe care le comunic aprtorului recurentului reclamant.
Aprtorul recurentului reclamant arat c adeverința emis de asociația de proprietari nu este relevant cauzei, întrucât aceasta nu arat decât c pârâta este înregistrat în evidențele asociației și nu faptul c locuiește la adresa menționat în adeverinț.
Întrebate fiind, prțile susțin c nu mai au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecat.
Instanța, luând act de susținerile acestora, constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pentru dezbateri.
Aprtorul recurentului reclamant, având cuvântul, solicit admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond reîncredințarea ctre tat spre creștere și educare a minorei, obligarea intimatei pârâte la plata ctre minor a unei pensii de întreținere și compensarea cheltuielilor de judecat, reprezentând onorarii avocat. Apreciaz c se impunea decderea apelantei pârâte de a depune întâmpinare și înscrisuri noi în apel, conform art. 103 alin. 1 Cod procedur civil. Învedereaz c și-a întemeiat acțiunea pe înclcarea prevederilor Legii nr. 272/2004, îns instanța de fond și cea de apel nu s-au pronunțat asupra acestui aspect. Arat c tatl are condiții de trai mai bune decât mama și c instanța a recunoscut aceast situație, îns nu a reținut-o ca fiind important. De asemenea, arat c nu s-a reținut ca fiind important nici declarația martorului, care a confirmat c minora a fost btut de mam, declarație bazat pe constatare personal și identificare a urmelor agresiunii.
Aprtorul intimatei pârâte, având cuvântul, solicit respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotrârii primei instanțe și a instanței de apel ca fiind legale și temeinice, cu obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecat în recurs, sens în care depune la dosar chitanța nr. 34 din 9.11.2009, reprezentând onorariu avocat. Arat c intimata pârât asigur condițiile necesare dezvoltrii fizice și psihice a minorei, care este puternic atașat afectiv de mam și c aceasta s-a ocupat în permanenț de creșterea și educarea copilului, aspect ce rezult din probele administrate la instanța de fond și coroborate cu înscrisurile depuse în apel, din anchetele sociale efectuate în cauz și nu în ultimul rând, din evaluarea psihologic efectuat la fondul cauzei. În raport de vârsta fraged a minorei - 6 ani - apreciaz c interesul principal al acesteia este de a locui în continuare alturi de mama sa. Depune la dosar concluzii scrise.
În replic, aprtorul recurentului reclamant arat c testarea psihologic efectuat la instanța de fond este extra cauza și c anchetele sociale se efectueaz la domiciliul minorului, îns în cauz ele au fost efectuate la sediul primrie.
Instanța rmâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de faț:
Prin sentința civil nr. 20718/19.11.2008 pronunțat de Judec toria Constanța în dosarul nr- a fost respins, ca nefondat, acțiunea civil promovat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta -, fr cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast sentinț civil, în baza materialului probator administrat în cauz, instanța de fond a reținut urmtoarele:
Potrivit art. 44 cu raportare la art. 42 Codul familiei, instanța judectoreasc, în cazul schimbrii împrejurrilor care au stat la baza încredințrii minorului, va putea modifica msurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între prinții divorțați și copii, stabilind cruia dintre prinți reîncredințeaz copiii minori spre creștere și educare.
Instanța, având în considerare vârsta minorei, fetița fiind în perioada în care prezența matern se impune a exista în viața acesteia pentru o bun și normal dezvoltare, a apreciat c msura reîncredințrii nu s-a impus a fi pronunțat în cauz.
Din materialul probator administrat în cauz s-a reținut interesul manifestat de ctre pârât în creșterea minorei, atât în perioada în care prțile au conviețuit cât și ulterior în urma divorțului, precum și sprijinul acordat pârâtei de familia acesteia. Prezența matern nu poate fi suplinit de reclamant și bunica patern, ce și-au manifestat interesul în creșterea minorei. minorei de ctre mam, solicitat în prezent de ctre reclamant este de natur a afecta dezvoltarea copilului, în condițiile în care între prți exist o stare tensionat, care se rsfrânge în mod nejustificat asupra relațiilor cu minora.
Chiar dac din materialul probator administrat a rezultat c în prezent condițiile locative deținute de reclamant, sunt superioare condițiilor oferite de pârât minorei, aceste împrejurri nu au fost de natur a conduce la încredințarea minorei ctre tat.
Faptul c fetița a suferit unele vtmri corporale, au fost apreciate de instanț ca fiind minore și specifice vârstei acesteia.
Pe de alt parte, instanța nu a fost în msur a reține c pârâta, dup divorțul prților a avut manifestri comportamentale psihice de natur a afecta dezvoltarea minorei.
S-a reținut c între prți au rezultat discuții cu privire la pregtirea preșcolar a minorei, aspect care intereseaz deopotriv pe ambii prinți, chiar dac aceștia sunt divorțați, deoarece conform dispozițiilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, printele divorțat, cruia nu i s-a încredințat copilul, pstreaz dreptul de a avea legturi personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învțtura și pregtirea lui profesional. Textul legal invocat stabilește c printele divorțat cruia nu i s-a încredința minorul continu a avea dreptul și a fi ținut de îndatorirea de a crește copilul. Modul de exercitare al acestora este îns diferit faț de situația anterioar divorțului, acesta neavând exercițiul pazei și supravegherii asupra minorului. Printele divorțat are îns dreptul de a veghea la creșterea și educarea copilului, exercitarea acestui drept fcându-se doar în interesul minorului. Astfel, se recunoaște printelui divorțat cruia nu i-a fost încredințat minorul dreptul de a avea legturi personale cu acesta. Msura privitoare la unitatea de învțmânt preșcolar urmat de ctre minor a fost fcut de ctre pârât, fr o consultare a reclamantului, îns aceste aspecte vizeaz cadrul relațiilor personale dintre reclamant și minor, iar stabilirea acestora poate fi fcut la cererea persoanei interesate de ctre instanța de judecat, în condițiile existenței vreunei înțelegeri între prți.
Instanța a apreciat, de asemenea, c schimbarea instituției de pregtire preșcolare pentru minor, nu este de natur a afecta major dezvoltarea normal a minorei, și pe cale de consecinț s conduc la încredințarea fetiței spre creștere și educare tatlui.
Instanța a reținut c ambele prți realizeaz în prezent venituri din activitți salariale, ce pot acoperi nevoile de întreținere ale copilului și c, de asemenea, c pârâta, în mod efectiv beneficiaz de sprijinul familiei acesteia pentru creșterea copilului.
Instanța a constatat, de asemenea, c reclamantul nu a probat în cauz, prin probele administrate, schimbarea condițiilor ce au stat la baza încredințrii minorului, analizate de instanț în cadrul sentinței civile nr. 1209/2007, nefcându-se dovada c pârâta nu s-a ocupat de creșterea și educarea minorei.
S-a apreciat c reclamantul nu poate oferi minorei un climat mai bun pentru creșterea și educarea acesteia, iar pârâta a dovedit preocuparea constant cu privire la minor.
Instanța nu a putut reține neîndeplinirea de ctre pârât a îndatoririlor printești, ce ar fi putut afecta grav dezvoltarea minorei, ca motiv pentru incidența în cauz a dispozițiilor art. 44 Codul familiei.
Instanța a avut în considerare și faptul c în ancheta social efectuat în cauz, s-a concluzionat pentru menținerea msurii încredințrii minorei la mama sa.
Pentru motivele reținute anterior, instanța a apreciat c, în cauz, este în interesul minorei ca aceasta s rmân încredințat pârâtei spre creștere și educare, întrucât reclamantul, prin probele administrate și analizate de ctre instanț, nu a fcut dovada schimbrii motivelor ce au stat la baza lurii msurii privind încredințarea minorei.
Instanța a dispus respingerea acțiunii civile promovate de reclamantul în contradictoriu cu pârâta -, ca nefondat.
Deși pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecat, s-a apreciat c actele procesuale avute de pârât în aprarea, în cadrul desfșurrii procesului, nu justific obligarea reclamantului la plata onorariului avocațial invocat în cauz, cu titlu de cheltuieli de judecat.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, artând c hotrârea atacat este rezultatul greșitei analize a probatoriilor administrate la judecata cauzei în fond, c instanța de fond a avut o atitudine discriminatorie faț de reclamant, c prin sentința civil apelat nu este urmrit cu prioritate interesul superior al copilului ce trebuie salvgardat în fiecare dintre cauzele care privesc minori.
S-a mai artat c pârâta - nu dorește binele copilului, ci o folosește pe minor spre a obține avantaje materiale proprii, c pârâta a avut trei tentative de suicid și nimeni nu poate garanta c afecțiunea psihic care a determinat-o s comit aceste tentative nu ar putea reveni, caz în care minora s-ar afla într-o situație de pericol, c msurile disciplinare pe care le ia mama pârât faț de minor sunt în dezacord cu prevederile Legii nr. 272/2004, c pârâta - neglijeaz problem medical pe care o are minora la unul dintre piciorușe și nu struie pentru ameliorarea acesteia.
A susținut apelantul c pârâta - nu obține venituri suficiente pentru întreținerea minorei, nesocotind chiar pe acelea puse la dispoziție de ctre reclamantul în scopul asigurrii unei educații deosebite pentru minor.
Calea de atac a apelului împotriva sentinței civile nr. 20718/19.11.2008 pronunțat de Judec toria Constanța în dosarul nr- a fost exercitat și de ctre pârâta -, care a criticat-o deoarece instanța de fond în mod greșit a respins cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecat, deși culpa procesual a reclamantului a fost demonstrat.
Legal citat, intimatul reclamant nu și-a exprimat, prin întâmpinare, poziția procesual faț de calea de atac formulat de ctre apelanta pârât -, îns prin aprtor, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondat.
La rândul su, legal citat, intimata pârât - și-a exprimat, prin întâmpinare, poziția procesual faț de calea de atac promovat de ctre apelantul reclamant, solicitând respingerea acesteia ca nefondat.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civil nr. 212 din 26 martie 2009, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul.
A fost admis apelul declarat de pârâta -, împotriva sentinței civile nr. 20718 din 19 noiembrie 2008 pronunțat de Judec toria Constanța.
A fost schimbat în parte sentința civil apelat, în sensul c a fost obligat reclamantul ctre pârât la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecat, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, instanța de apel a reținut c la încredințarea minorei spre creștere și educare, instanța a avut în vedere vârsta și interesul minorei, precum și împrejurarea c mama prezint garanții morale și materiale pentru creșterea și educarea acesteia, fapt pentru care i-a fost încredințat spre creștere și educare.
De altfel, tatl reclamant se implic în creșterea și educarea minorei.
Cu privire la apelul declarat de ctre pârâta -, instanța a reținut c deși la fond, aprtorul acesteia a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecat, instanța a omis s se pronunțe, cu toate c aceasta a câștigat procesul și reclamantul a czut în pretenții.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 212 din 26 martie 2009 pronunțat de Tribunalul Constanța, a declarat recurs reclamantul, ca fiind netemeinic și nelegal.
Motiveaz recursul artând c sub aspect procedural, în mod greșit a apreciat instanța c nu poate interveni decderea intimatei pârâte - din dreptul de a depune întâmpinare și propune probe datorit faptului c este prima zi de înfțișare.
Reclamantul recurent susține c se impunea decderea intimatei de a depune întâmpinare și de a propune probe, întrucât nu a depus întâmpinare cu 5 zile înainte de primul termen, așa cum prevd dispozițiile art. 289 Cod procedur civil.
Nerespectarea acestui termen atrage sancțiunea decderii conform art. 103 alin. 1 Cod procedur civil.
Pe fondul cauzei susține c în mod eronat instanța de apel a respins apelul, apreciind c prezența mamei nu poate fi suplinit de tat și bunica patern. În baza acestei aprecieri, instanța a statuat poziția mamei mai presus de poziția tatlui, efectuând o discriminare vdit și crearea ideii c poziția mamei este mai presus decât cea a tatlui.
La încredințarea minorei, instanța de apel și de fond nu a ținut cont de probele administrate în cauz, în sensul c minora nu este îngrijit, c mama nu are un venit stabil, c o pe minor și nu-i permite reclamantului s-o viziteze.
De asemenea, instanța nu a luat în calcul c mama pârât a avut mai multe tentative de suicid.
Toate cele susținute de recurent atest faptul c minora trebuie încredințat spre creștere și educare acestuia.
Un alt aspect supus criticii de ctre reclamant îl constituie faptul c și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 272/2004 și instanța nu s-a pronunțat.
Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecat ctre pârât, recurentul consider c hotrârea instanței de apel este nelegal și netemeinic, întrucât aprtorul acesteia nu a administrat probe și acordarea onorariului de avocat nu este justificat.
Pentru cele menționate, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul reîncredințrii spre creștere și educare a minorei, tatlui reclamant, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
Analizând decizia recurat în baza motivelor de recurs invocate, curtea constat c recursul este nefondat pentru urmtoarele:
Legea nr. 272/2004 a instituit un principiu de natur a garanta respectarea dreptului copilului, respectiv cel al interesului superior al copilului, principiu ce este impus inclusiv în legtur cu drepturile și obligațiile ce revin prinților acestuia, altor reprezentanți legali ai si, precum și oricror persoane crora copilul le poate fi dat în plasament, potrivit art. 2 din lege.
Prinții au obligația s asigure copilului condiții care s permit dezvoltarea sa fizic, mental, spiritual, moral și social și exercitarea drepturilor și obligațiilor printești trebuie s aib în vedere interesul superior al copilului.
Este de necontestat c interesul superior al copilului trebuie s prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copilul, acest interes fiind ridicat la de principiu atât prin normele naționale, cât și prin cele internaționale în materie, respectiv art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 42 alin. (1) Codul familiei și art. 3 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptat de Adunarea General a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 și ratificat de România în anul 1990, prin Legea nr. 18/1990.
Prin urmare, și la reîncredințarea copiilor minori, condiția esențial în raport de care instanțele judectorești au îndatorirea s se pronunțe, const în interesul superior al copiilor, interes ce urmeaz a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop în doctrin și jurisprudenț.
Aceste criterii sunt vârsta copilului, posibilitțile printelui de a-i asigura o bun dezvoltare fizic, intelectual și moral, atașamentul faț de minor, precum și al minorului faț de printe, grija manifestat de prinți în timpul conviețuirii și dup desprțirea lor în fapt, precum și altele asemenea.
Acestea formeaz un ansamblu guvernat de principiul egalitții, ceea ce înseamn c nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective, altfel spus, în aprecierea interesului superior al copilului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecrui criteriu în contextul celorlalte.
criteriile enunțate la situația de fapt, așa cum a fost reținut de ctre instanța de apel, se constat c msura reîncredințrii ctre tat a minorei nu corespunde interesului superior al copilului, nu s-au schimbat condițiile care au stat la baza încredințrii minorei.
Astfel, este cert stabilit c ambii prinți prezint garanții morale și materiale pentru creșterea și educarea minorei, îns vârsta fraged a acesteia, care are nevoie de afecțiunea mamei, precum și interesul superior, menținerea minorului la printele cruia i-a fost încredințat spre creștere și educare.
Minora aflat în îngrijirea mamei nu este supus la rele tratamente, așa cum susține reclamantul, dimpotriv mama a creat condiții pentru dezvoltarea sa fizic, mental, spiritual, moral și social, respectând întocmai dispozițiile art. 28 alin. 1 și art. 32 din Legea nr. 272/2004, astfel cum a reținut și instanța de apel.
În legtur cu acele tentative de suicid ale pârâtei despre care face vorbire reclamantul și care ar avea o influenț negativ asupra minorei, punându-i în pericol viața, curtea reține c simplele afirmații nefiind coroborate cu acte medicale nu pot fi luate în considerare.
La pronunțarea hotrârii, instanța a avut în vedere și dispozițiile Legii nr. 272/2004, dispoziții despre care a fcut vorbire în considerentele hotrârii.
Referitor la captul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecat, curtea reține c în urma respingerii acțiunii de reîncredințare a minorei formulat de ctre reclamant, acesta pierzând procesul, a czut în pretenții și în mod legal a fost obligat la plata cheltuielilor de judecat.
Sub aspect procedural, curtea constat c în mod corect pârâta nu a fost deczut din dreptul de a depune întâmpinare, întrucât s-au respectat întocmai dispozițiile art. 289 Cod procedur civil.
Pentru considerentele expuse, curtea, în baza art. 312 Cod procedur civil, va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 274 Cod procedur civil, va obliga pe recurent ctre intimat la 1.000 lei cheltuieli de judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, - 78,. C,. 2,. 50, județul C, împotriva deciziei civile nr. 212 din 26.03.2009 pronunțat de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârât, domiciliat în C,-, - 5,. 1, județul
Oblig recurentul ctre intimat la 1.000 lei cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, astzi, 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Jud.apel. /
Red.dec.jud. / 3.02.2010.
gref.
2 ex./ 4.02.2010.
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Daniela Petrovici
| ← Divort. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Constanta | Răpire internațională de copii. Decizia 855/2009. Curtea de... → |
|---|
