Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 11
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTORI: Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta, domiciliată în sat, comuna, jud. V în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - reîncredințare minor - recurs împotriva deciziei civile nr. 147/A/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul civil nr-/.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, lipsă fiind recurenta și reprezentantul legal al autorității tutelare Primarul comunei, jud.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată s-a dat cuvântul în recurs.
Intimatul având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de recurenta și menținerea deciziei civile nr. 147/A/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul civil nr-.
Declarând închise dezbaterile cauza a rămas în pronunțare spre sfârșitul ședinței.
După dezbateri, dar nu înainte de închiderea ședinței se prezintă avocat pentru recurenta care depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii formulate în scris.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1712/2008 Judecătoria Bârlada respins cererea formulată de în contradictoriu cu.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Bârlada reținut următoarele: Reclamantul s-a căsătorit cu parata PǍDURE la data de 06-10-1993, din căsătorie rezultând minora, născuta la data de 10-06-1994. Căsătoria părților a fost desfăcută prin divorț, prin sentința civila 1840/2003 pronunțată de Judecătoria Bârlad, minora fiind încredințată mamei.
Din conținutul actelor depuse, din declarațiile martorilor audiați in cauza si din referatul de ancheta sociala rezulta ca minora a fost luata din grija paratei, fara acordul acesteia. Minora locuiește împreună cu părinții reclamantului, acesta fiind plecat la munca în străinătate. Deși parata s-a deplasat la domiciliul reclamantului, încercând să ia legătura cu fiica ei, reclamantul i-a interzis acest lucru. In lipsa reclamantului, minora este lipsita de supraveghere, acest lucru având urmări si asupra rezultatelor la școală, după cum a precizat martora.
Fată de acestea, instanța a constatat că împrejurările avute in vedere la pronunțarea hotărârii de încredințare nu s-au schimbat, pârâta fiind singura în măsură sa vegheze la creșterea si educarea minorei.
In temeiul art. 44 Cod familie, instanța a respins cererea de reîncredințare formulata de reclamantul împotriva paratei PǍDURE.
In temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata efectuate de parata (onorariu avocat).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel criticând hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie.
Astfel, apelantul arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că de mai mulți ani el este cel care are grijă de minoră, mama fiind total dezinteresată de soarta ei.
Pe de altă parte, instanța nu a ținut cont de opțiunea minorei, care dorește să locuiască cu tatăl său.
Prin decizia civilă nr. 147/A/15 oct. 2008 Tribunalul Vasluia admis apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.1712/2008 a Judecătoriei Bârlad pe care a modificat-o după cum urmează:
Admite acțiunea civilă formulată de în contradictoriu cu.
Dispune reîncredințarea minorei născută la 10.06.1994 spre creștere și educare reclamantului.
Obligă intimata-pârâtă să achite reclamantului, suma de 100 lei cu titlu de pensie de întreținere pentru minora - începând cu data introducerii acțiunii, 27.03.2008 și până la majorat.
Obligă intimata pârâtă să achite apelantului reclamant suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Legea 272/2004, în art.2 arată că orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Tribunalul constată că este în interesul copilului, având în vedere vârsta sa, gradul de atașament, condițiile de care beneficiază, climatul familial să rămână cu tatăl său.
Din depozițiile martorilor audiați, rezultă că minora locuiește cu tatăl său de 4 ani iar atitudinea copilului, care a declarat că dorește să locuiască cu tatăl său, este un element esențial care nu poate fi ignorat de către instanță și nici chiar de către părinte.
Aceasta este și viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului care a arătat în jurispundența sa (hot. CEDO din 25.01.2000) că instanțele trebuie să țină cont de interesele copilului, iar autoritățile trebuie să depună eforturi rezonabile pentru ca atunci când interesele părinților sunt în conflict, iar copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima ei înșiși în mod clar preferințele, interesele superioare ale copiilor să fie promovate.
Tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.44 Codul familiei, schimbându-se împrejurările care au fost avute în vedere la încredințarea minorei. Dacă minora nu mai dorește să locuiască cu mama sa, ar fi nejustificat să fie forțată, atâta timp cât tatăl are condiții bune pentru creșterea și educarea minorei și aceasta și-a manifestat dorința de a fi încredințată apelantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate întrucât instanța confundă principiul interesului superior al minorei cu dorința acesteia de a putea duce o viață fără responsabilități, fără a fi controlată.
Minora are probleme cu organul de poliție este corigentă de aceea interesul minorei este de a avea posibilitatea de a-și desăvârși educația și nu de a fi lăsată să facă ce vrea, adică să nu meargă nici la școală.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea reține că această critică e încadrabilă în dispopzițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă prin raportare la principiul interesului superior al copilei - născută la 10.06.1994.
De regulă exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești se realizează într-un mediu familial care presupune prezență permanentă a părinților alături de copilul lor, în cadrul instituției căsătoriei.
căsătoriei ca urmare a divorțului, separarea vieții foștilor soți duc la măsura încredințării copilului unuia sau altuia dintre ei.
Prin sentința civilă nr. 1840/2003 pronunțată de Judecătoria Bârlad, minora - a fost încredințată mamei spre creștere și educare. Cu toate acestea, de peste 4 an i de zile aceasta locuiește cu tatăl și bunicii paterni, iar cu ocazia audierii și-a manifestat dorința de a rămâne în acest mediu unde se simte foarte bine.
Art. 44 Cod familie statuează posibilitatea reîncredințării minorului dacă au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările avute în vedere la momentul când s-a dispus încredințarea.
Curtea apreciază că în spiritul bunei credințe și al înțelegerii, în interesul superior al minorei, principial, ambii părinți ar trebui să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, de așa manieră încât copilul să se bucure de prezență, de afecțiune, de grijă și de creștere din partea ambilor părinți.
Probatoriile administrate, respectiv depozițiile martorilor, anchetele sociale relevă faptul că ambii părinți oferă condiții materiale și morale pentru creșterea și educarea minorei. Ceea ce particularizează pricina pendinte este faptul că minora locuiește de peste 4 ani de zile la tatăl său, deși a fost încredințată mamei spre creștere și educare. În aceste împrejurări legăturile de atașament dintre ea și tată s-au consolidat ea refuzând să se mai întoarcă la mamă. Audiată de instanță aceasta și-a manifestat dorința de a rămâne în continuare în grija tatălui său, aspect ce urmează a fi analizat de instanță prin prisma interesului superior al acesteia.
Criteriul după care trebuie să se călăuzească instanțele pentru a decide cu privire la încredințarea copilului minor este interesul acestuia, astfel cum apare acest principiu reglementat de art. 2 legea 272/2004.
În determinarea interesului superior al copilului minor trebuie să se țină seama de o serie de factori, cum ar fi: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copilul le poate găsi la unul dintre părinți, vârsta copilului, comportamentul părinților față de copil, atașamentul copilului față de unul sau altul dintre părinți.
Rezultă așadar, că noțiunea de interes superior al copilului, de care trebuie să se țină seama pentru încredințarea acestuia din urmă, are un caracter complex, instanța urmând să aibă în vedere întregul context situațional, respectiv de împrejurări privind vârsta și sexul copilului, atașamentul acestuia față de unul sau altul dintre părinți, de posibilitățile materiale și moralitatea părinților și, în general, de existența celor mai prielnice condiții pentru creșterea și educarea minorului.
Articolul 32 din Legea 272/2004 statuează că minorul are dreptul de a fi crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, potrivit cu însușirile sale, spre a-l face folositor societății.
În cauza pendinte, ținând cont de probatoriul administrat, Curtea apreciază că este în interesul superior al minorei să fie încredințată spre creștere și educare tatălui - astfel cum a decis tribunalul - acesta oferind reale condiții și garanții în ceea ce privește asigurarea unui climat favorabil unei dezvoltări normale și armonioase a minorei.
Față de considerentele anterior expuse, motivul de modificare prev. de art. 305 pct. 9 Cod procedură civilă nu e operant în cauză. Urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să fie respins recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 147/A/15.10.2008 a Tribunalului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 147A din 15 octombrie 2008 Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.02.2009
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca Scripcariu Gabriela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 391/2009. Curtea de... → |
|---|
