Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 391/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(189/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 391
Ședința publică din 26.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 3: Ilie Mari -
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1140 din 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă și cu autoritatea tutelară de pe lângă Primăria comunei județul
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru încredințare minor.
La apelul nominal se prezintă recurentul reclamant, asistat de avocatul, în baza împuternicirii nr. -, eliberată de Baroul București (fila 13 din dosarul tribunalului) și intimata pârâtă, asistată de avocatul -, în baza împuternicirii nr. -/2009, eliberată de Baroul București; lipsește autoritatea tutelară de pe lângă Primăria comunei.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul recurentului depune la dosar chitanța în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar de 0,15 lei, aferente cererii, pe care instanța le anulează.
Se comunică motivele de recurs apărătorului intimatei, iar acesta arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de acestea.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului reclamant solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris la dosar.
Susține că citarea reclamantului în apel s-a făcut prin afișare pe ușa principală a locuinței, astfel cum a menționat agentul procedural, respectiv factorul poștal. Arată că acest lucru este imposibil, deoarece reclamantul locuiește cu părinții, persoane în vârstă, care sunt acasă tot timpul.
Având în vedere împrejurarea că nu a fost legal citat pentru termenul de judecată a apelului, reclamantul nu a avut cunoștință despre obligația de a timbra cererea sa.
Susține, de asemenea, că în mod greșit a fost citată și autoritatea tutelară de pe lângă Primăria comunei, în loc de comuna, astfel cum era normal, având în vedere reorganizarea administrativă a localității, fapt dovedit prin înscrisul aflat la fila 44 din dosarul de fond.
Solicită, așadar, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, precum și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, pentru dovedirea cărora depune la dosar chitanța în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea cererii și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul nu poate să susțină că nu a avut cunoștință despre obligația legală de a timbra o cerere pe care a înregistrat-o la tribunal, întrucât nu a fost legal citat. Apreciază că soluția instanței de apel este corectă, deoarece partea care a promovat o cale de atac are obligația și, totodată, interesul, să urmărească dosarul iar, pe de altă parte, afișarea citației la locuința acestuia s-a făcut în conformitate cu dispozițiile Codului d e procedură civilă.
Cu privire la citarea autorității tutelare, solicită a se observa că satul, devenit între timp comună, aparținea de comuna, astfel că autoritatea tutelară era legal învestită la momentul efectuării anchetei sociale.
Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, dovedite prin chitanța în cuantum de 600 lei, pe care depune la dosar.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.1659/05.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 Baf ost respinsă acțiunea promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA COMUNEI, JUDEȚUL
Acțiunea a avut drept obiect reîncredințarea spre creștere și educare a minorei și sistarea obligației de plată a pensiei alimentare.
Prima instanță a reținut că reclamantul nu a dovedit situația de fapt expusă în cererea de chemare în judecată și implicit schimbarea împrejurărilor avute în vedere la momentul încredințării minorei spre creștere și educare mamei sale, împrejurări care ar impune modificarea măsurii încredințării copilului către aceasta și reîncredințarea copilului către tată. Practic, cererea de chemare în judecată nici nu cuprinde motive pentru care instanța ar trebui să modifice măsura de încredințare a minorei către mamă, arătându-se doar că pârâta nu a efectuat demersuri pentru a lua minora în întreținere (susținere ne dovedită, de altfel, ci chiar contrazisă de înscrisurile depuse la dosar de pârâtă), că reclamantul obține venituri decente împreună cu actuala sa soție, iar dacă pârâta ar dori să-și exercite drepturile materne acest fapt ar crea efecte negative asupra minorei (cu alte cuvinte nu ar fi cazul să se execute hotărârea judecătorească de încredințare a minorei). În acest context nu se poate aprecia decât că cererea de chemare în judecată nu este întemeiată atât timp cât, analizându-se considerentele sentinței de încredințare a minorei către mamă se observă că situația de fapt reținută de instanță la momentul pronunțării și care a condus la măsura încredințării către mamă este neschimbată. Astfel, minora locuiește la bunicii paterni, în localitatea, județul T, iar tatăl său în B, copilul fiind lipsit, astfel, atât de prezența tatălui, cât și de îngrijirea mamei și lăsat în grija bunicilor paterni; minora are în continuare o vârstă fragedă (6 ani), vârstă la care îngrijirea mamei este esențială, în curând fiind necesar a fi înscrisă la școală, fiind în interesul său a frecventa o școală în B și nu în comuna, județul
În concluzie, instanța de fond a reținut faptul că nu s-a făcut dovada schimbării împrejurărilor care au condus la măsura încredințării minorei către mama sa, susținerile reclamantului referitoare la lipsa unei contribuții materiale a mamei la îngrijirea minorei neputând fi avute în vedere atât timp cât în sarcina pârâtei nu a fost stabilită o astfel de obligație și nici nu era posibil atât timp cât copilul i-a fost încredințat spre creștere și educare. A reține susținerile reclamantului în acest sens nu înseamnă decât a achiesa la un abuz al acestuia, abuz constând atât în refuzul de a înapoia copilul mamei sale în contra unei hotărâri judecătorești irevocabile, cât și în pretenția de a mai solicita și întreținere mamei în aceste condiții.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul, fără a indica motivele de nelegalitate și netemeinicie ale soluției pronunțate.
Apelul a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr.1140 A/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art.20 (1) și (3) din Legea nr.146/1997, dat fiind că apelantul, deși a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru, nu s-a conformat acestei dispoziții, iar taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 (5) Cod procedură civilă.
A susținut recurentul că procedura de citare sa în faza apelului a fost nelegal îndeplinită, în cuprinsul procesului - verbal neexistând mențiuni referitoare la numărul imobilului și locul unde a fost afișată citația.
Afirmă recurentul că în imobilul în care locuiește se află în permanență părinții săi.
A mai precizat că în cauză a fost greșit citată Autoritatea Tutelară - Primăria comunei, având calitate procesuală Autoritatea Tutelară - Primăria comunei.
Citarea nelegală are drept consecință, susține recurentul, încălcarea dreptului său la apărare.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că atât în faza procesuală a fondului, cât și în faza procesuală a apelului, reclamantul a fost citat prin afișare la adresa indicată în petitul acțiunii.
De altfel, în cuprinsul motivelor de recurs acesta chiar precizează că nu există dubii cu privire la efectuarea citării sale la domiciliul din comuna.
Astfel, cu ocazia administrării interogatoriului, la fond, acesta a fost legal citat prin afișare (fila 47 dosar fond) și a fost prezent în instanță pentru administrarea dovezii.
Deopotrivă, comunicarea sentinței primei instanțe s-a realizat la aceeași adresă (prin afișare), iar dovada neechivocă a împrejurării că acesta a cunoscut de existența hotărârii rezidă în formularea cererii de apel d e către apărătorul său.
Procedura de citare în apel s-a realizat în aceleași condiții, iar procesul - verbal de îndeplinire a acesteia conține toate elementele la care se referă art.88 (1) Cod procedură civilă, făcându-se arătare și despre modalitatea de îndeplinire prin afișare, conform art.92 (4) Cod procedură civilă.
În atare condiții, nu poate fi primită critica referitoare la nelegalitatea citării reclamantului în apel și, în consecință, la neasigurarea garanțiilor procesuale privind dreptul la apărare.
Asigurarea acestei garanții procesuale nu implică suplinirea unei conduite procesuale corecte și diligente a părții.
Pe de altă parte, recurentul nu probează vătămarea rezultată din citarea în cauză a Autorității Tutelare - Primăria Comunei, iar nu a Autorității Tutelare - Primăria Comunei (care a efectuat referatul de anchetă socială), o atare vătămare sau neregularitate de ordin procedural putând fi valorificată exclusiv de parte.
În consecință, în temeiul art.312 cu referire la art.304 pct.5 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimată, în cuantum de 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1140 A/17.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și Autoritatea Tutelară - PRIMĂRIA COMUNEI, JUDEȚUL
Obligă recurentul la 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei - pârâte.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red.
.
2 ex./16.06.2009
TB-5 -;
Jud.5 -
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Rodica Susanu, Ilie
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 11/2009. Curtea de... | Tagada paternitatii. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
