Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 113/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 113/R-MF
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, domiciliată în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.44/A-MF din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenta-pârâtă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.166/29.10.2008, emisă de Cabinetul individual-Baroul A și intimatul-reclamant.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, solicită proba cu înscrisuri în dovedirea motivelor de recurs.
Fiind legitimat de instanță, intimatul-reclamant, precizează că din luna august 2008, minora locuiește cu recurenta-pârâtă. Arată că nu este de acord cu amânarea cauzei în sensul solicitat de apărătorul recurentei și precizează că nu mai insistă în judecata acțiunii privind reîncredințarea minorei -Elia, întrucât aceasta dorește să locuiască împreună cu mama sa.
Față de susținerile intimatului-reclamant, curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, declară că înțelege să renunțe la acțiune.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței, urmând a se lua act de renunțarea reclamantului la acțiune, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 02.04.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând reîncredințarea minorei Elia, născută la data de 09.09.1996.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, prin sentința civilă nr.741/2003, minora a fost încredințată spre creștere și educare pârâtei.
Pârâta fiind încadrată în muncă, nu se poate ocupa de minoră și au hotărât de comun acord ca aceasta să fie încredințată reclamantului care are condiții optime de creștere și educare.
Reclamantul este căsătorit și mai are 1 copil în întreținere.
Audiată în Camera de Consiliu, minora a arătat că dorește să rămână cu reclamantul.
Prin încheierea din 28.09.2007 pârâta a precizat că minora, la data de 31.07.2007, a plecat de acasă, a mers la reclamant și nu s-a mai întors.
Ca urmare a probatoriului administrat în cauză s-a dispus de către Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 5941/02.11.2007, admiterea acțiuni formulată de către reclamantul - în contradictoriu cu pârâta; reîncredintarea minorei -Elia, născută la data de 09.09.1996, spre creștere și educare reclamantului; obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere de 25% din venitul net lunar începând cu data de 02.04.2007 și până la majorat.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut de prima instanță că, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând reîncredințarea minorei -Elia, născută la data de 09.09.1996 spre creștere și educare, deoarece pârâta nu se poate ocupa de aceasta.
Instanța a reținut că minora, la data de 31.07.2007, a plecat la reclamant și dorește să rămână la acesta.
Pârâta este de acord cu opțiunea minorei.
Prin sentința civilă nr. 741/2003 minora a fost încredințată spre creștere și educare pârâtei.
Aceasta nu avea timpul necesar de a se ocupa de copil.
În conformitate cu prevederile art.44 fam. în cazul reîncredințării, la cererea unuia dintre părinți, a minorei, dacă a împlinit 14 ani, a autorității tutelare, instanța va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale și patrimoniale între părinții divorțați și copii.
Reîncredințarea poate avea loc numai în cazul în care, părintele căruia i s-a încredințat, nu mai poate asigura condițiile unei dezvoltări corespunzătoare.
Instanța a constatat că minora a plecat la reclamant de la 30 iulie 2007 și acesta are condiții optime de creștere și educare conform anchetei sociale depuse.
Dorința acesteia este de a fi cu tatăl său, reclamantul.
Reclamantul mai are un copil în întreținere din noua căsătorie, ceea ce face ca în familie să fie un climat de liniște, considerând că este în interesul acesteia ca reclamantul să vegheze la creșterea și educarea sa.
Având în vedere că minora a fost reîncredințată reclamantului, pârâta a fost obligată la plata pensiei de întreținere, de până la o pătrime din venitul net lunar.
Pârâta este încadrată la SC Serv SRL și realizează un venit de 330 RON.
În baza art. 94, 101, 86.fam. pârâta a fost obligată la plata pensiei de întreținere de 25% din venitul lunar net, începând cu data de 02.04.2007 și până la majorat.
Sentința sus menționată a fost apelată de pârâta, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primul motiv de apel se referă la faptul că, prima instanță obligat pârâta la plata pensiei de întreținere începând cu data de 02.04.2007, respectiv cu data introducerii acțiunii, fără a avea în vedere că, minora a locuit efectiv la reclamant începând cu 31.07.2007.
Ca urmare, data de la care curge obligația de întreținere pentru pârâtă în favoarea minorei reprezintă momentul la care aceasta a locuit efectiv cu reclamantul, astfel că, pentru o perioadă de 4 luni, nu se justifică plata acesteia.
C de-al doilea motiv de apel vizează cuantumul pensiei de întreținere la care a fost obligată pârâta considerând că, prima instanță nu a avut în vedere posibilitățile financiare ale părților, veniturile și cheltuielile acestora.
Ca urmare, apelanta consideră procentul pensiei de întreținere stabilit în favoarea minorei ca fiind mult prea mare pentru posibilitățile sale reale de plată.
În soluționarea apelului și cu respectarea disp.art. 295.pr.civ. au fost completate probele administrate la prima instanță în sensul că, părțile au înțeles să se folosească de înscrisuri noi.
Prin decizia nr.44/A/MF din 21 martie 2008, Tribunalul Argeșa respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Primul motiv de apel este nefondat având în vedere că, pârâta a fost de acord cu acțiunea formulată de către reclamant așa cum se reține și în practicaua sentinței. Cu toate că, la termenul din 28.09.2007 a precizat că minora a plecat de acasă la data de 31.07.2007 și nu s-a mai întors în domiciliul său, nu a formulat în mod expres cerere prin care să solicite ca pensia de întreținere să fie acordată de la această dată,arătând că solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de reclamant, fiind de acord cu plata pensiei de întreținere în favoarea minorei.
Ca urmare, primul motiv de apel reprezintă de fapt o apărare nouă pârâtei, care nu poate fi primită în raport de disp.art. 292 pct.1 pr.civ.
C de-al doilea motiv de apel este de asemenea, nefondat având în vedere că, atât la prima instanță,cât și cu ocazia soluționării apelului, pârâta apelantă nu a produs dovezi,care să evidențieze starea materială deosebit de precară a acesteia.
Chiar și în aceste condiții, obligația de întreținere în favoarea minorei incumbă pârâtei,fiind un drept al copilului și o obligație corelativă a părintelui, astfel cum se reglementează și de către disp.art. 86,94 și 100.fam.
Susținerile apelantei nu își găsesc fundament nici în lege și nici în situația de fapt prezentată de aceasta, astfel că, față de cele reținute și în raport de disp.art. 296.pr.civ.. urmează să respingă apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.86, 93 și 94 Codul familiei, solicitându-se admiterea acestuia și modificarea datei de la care recurenta este obligată la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, precum și diminuarea cuantumului acestei obligații.
În primul motiv de recurs se susține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, dispunând menținerea soluției instanței de fond, cu privire la momentul de la care recurenta este obligată la plata pensiei lunare de întreținere, în favoarea minorei -Elia, născută la data de 09.09.1996.
Se susține că minora a locuit cu recurenta, în perioada 02.04.2007 - 31.07.2007, așa cum rezultă din probele administrate, recurenta ocupându-se exclusiv de creșterea și educarea acesteia, nefăcându-se dovada contribuției reclamantului la creșterea și educarea minorei.
Obligarea recurentei la cheltuielile amintite în favoarea minorei, pentru perioada amintită, reprezintă o îmbogățire fără just temei a reclamantului.
În al doilea motiv de recurs se susține că instanța de apel a aplicat greșit legea, cu privire la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere la care a fost aceasta obligată, nedându-se eficiență criteriilor speciale prevăzute în art.94 Codul familiei, neavându-se, astfel, în vedere mijloacele pe care le are aceasta, aplicându-se procentul maxim de 20% în defavoarea posibilităților concrete ale recurentei.
În ședința publică din 29 octombrie 2008, reclamantul, prezent personal în instanță, arată că minora locuiește împreună cu recurenta pârâtă, începând cu luna august 2008, precum și faptul că nu mai insistă în judecarea acțiunii de față privind reîncredințarea minorei, deoarece aceasta dorește să locuiască împreună cu mama sa. Pe fondul cauzei, intimatul-reclamant declară că înțelege să renunțe la prezenta acțiune, iar recurenta, prin apărător, solicită admiterea recursului cu modificarea deciziei date în apel, în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței de la fond, urmând a se lua act de renunțarea reclamantului la acțiune, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere poziția procesuală a intimatului-reclamant care, prezent în instanță a declarat că renunță la judecata acțiunii față, urmează să ia act de această renunțare.
Dispozițiile art.246 alin.1 din Codul d e procedură civilă, prevăd că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, însă, potrivit alin.4, dacă părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți, iar potrivit alin.3, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Drept urmare, curtea va admite recursul, urmând a modifica decizia, în sensul că se va admite apelul și se va schimba sentința, urmând a se lua act de renunțarea reclamantului la acțiune.
În baza art.246 alin.3 din Codul d e procedură civilă, urmează ca intimatul reclamant să fie obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs, față de recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta, domiciliată în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei civile nr.44/A-MF din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în Pitești, cartier,.52,.C,.2, județul
Modifică decizia de mai sus în sensul că admite apelul declarat de pârâta, schimbă sentința civilă nr.5941/02.11.2007 pronunțată de Judecătoria Pitești, și ia act de renunțarea reclamantului la acțiune
Obligă pe intimat să plătească suma de 600 lei, cheltuieli de judecată, în apel și recurs, în favoarea recurentei-pârâte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
28.11.2008
Red.
EM/2 ex.
Jud.apel.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Mariana
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
