Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 123
Ședința publică de la 04 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 269 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1481 din 19 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, autorități tutelare fiind PRIMĂRIA P O - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ și PRIMĂRIA - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat și intimatul pârât, personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței solicitarea Autorității Tutelare Primăria P - O de judecare a cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
Avocat, pentru intimatul pârât, a depus la dosar declarație autentificată sub nr. 1085/10.06.2008, prin care intimatul pârât consimte ca fiul său să meargă la mama sa în Spania în perioada 20 iulie - 11 septembrie 2008.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a precizat că a observat declarația depusă la dosar de către apărătorul intimatului pârât și nu solicită termen în acest sens.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile recurate, iar pe fond, admiterea acțiunii și reîncredințarea minorului, spre creștere și educare, mamei. A precizat că este în interesul minorului să rămână la mamă, având în vedere condițiile de viață și stabilitate pe care i le poate oferi în Spania, față de comportamentul tatălui pe fondul alcoolului și îngrijirea acordată de bunicii paterni în vârstă. De asemenea, a arătat că din actele depuse la dosar rezultă dorința minorului de a rămâne cu mama sa și nu cu tatăl; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul pârât, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică. A precizat că din probele administrate în cauză, respectiv proba cu martori, ancheta socială, rezultă că minorul este bine îngrijit, tatăl are condiții materiale bune, corespunzătoare pentru creșterea minorului, iar tatăl a fost întotdeauna de acord ca minorul să-și viziteze mama în Spania. În plus minorul a fost ascultat în camera de consiliu, care a arătat că este atașat sufletește de tatăl său, dar cum este normal, își iubește și mama și pe fratele său, însă fără a-și exprima în mod clar dorința de a fi încredințat spre creștere și educare mamei sale; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1481 din 19.06.2008 pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 400 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 44 al.1 codul familiei, că nu se justifică măsura luată prin sentința civilă 156/2007 pronunțată de Judecătoria Balș privind încredințarea copilului.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta reclamantă criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că soluția pronunțată de instanța de fond are la bază interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, a susținerilor formulate.
Apelanta a arătat că nu s-a avut în vedere faptul că minorul și-a manifestat dorința de a fi reîncredințat mamei și de a locui împreună cu fratele său,aflat deja la mamă.
A fost criticată sentința și pentru faptul că nu au fost analizate actele depuse de apelanta reclamantă din care rezultă că aceasta are o situație materială foarte bună, că are în Spania apartament și mașină și că poate asigura celor doi minori și, o creștere și o îngrijire corespunzătoare.
Prin decizia civilă nr.269 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.1481/19.06.2008, pronunțată de Judecătoria Balș, în dosar nr-.
S-a reținut că prin sentința civilă nr. 156/2007 pronunțată de Judecătoria Balșs -a dispus desfacerea căsătoriei părților, încredințarea minorului spre creștere și educare pârâtului, iar a minorului, spre creștere și educare reclamantei.
Din referatul de anchetă socială efectuată la domiciliul intimatului pârât, rezultă că acesta dispune de condiții materiale și prezintă garanții morale foarte bune pentru a asigura minorului ce i-a fost încredințat prin hotărârea de divorț - o creștere și o îngrijire corespunzătoare.
Aspectele invocate de apelantă sunt lipsite de relevanță juridică, întrucât, doar împrejurarea că minorul se află acum în Spania și că apelanta locuiește într-un apartament - în care sunt consemnate nouă persoane (fila 14 - instanță apel) - nu justifică reîncredințarea minorului.
În condițiile în care minorul nu și-a exprimat în mod clar dorința de a fi reîncredințat spre creștere și educare mamei, și nu s-a dovedit că s-au schimbat condițiile pe care le-a avut în vedere instanța la data pronunțării sentinței civile 156/2007 - Judecătoria Balș, în mod temeinic și legal, instanța de fond a respins acțiunea privind reîncredințarea minorului.
Nu există probe la dosarul cauzei care să atragă incidența dispozițiile art. 44 al.1 codul familiei.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei civile, reîncredințarea spre creștere și educare a minorului mamei reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că desfacerea căsătoriei s-a dispus din vina exclusivă a pârâtului care era violent și consuma băuturi alcoolice, astfel încât nu se impunea încredințarea minorului către pârât, cu atât mai mult cu cât minorul dorea să stea cu mama și fratele lui, dar de teama tatălui nu a putut susține acest lucru. Aceasta rezultă și din declarațiile minorului pe care le-a dat la poliție, după ce a fost agresat fizic.
Interesul minorului prin urmare este acela de a crește alături de fratele și mama sa în Spania, care îi poate asigura condiții corespunzătoare de creștere și educare.
Faptul că pârâtul nu și-a mai susținut cauza, reiese din neprezentarea la termenele de judecată.
S-au depus la dosar: adresa nr.-/15.10.2008, declarații date la IPJ D, împuternicire avocat, onorariu avocat, declarația autentificată sub nr.1085/10.07.2008.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, întrucât a dovedit în cauză că are condiții optime pentru creșterea și educarea minorului, fiind ajutat de părinții săi, iar minorul este atașat de pârât.
Recursul este fondat.
Principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, interpretate în corelație cu reglementările cuprinse în Convenția d l New Z. cu privire la drepturile copilului.
Respectarea și garantarea tuturor drepturilor copilului se mai realizează conform următoarelor principii: responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești; asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil; respectarea demnității copilului, potrivit art. 6 din același act normativ.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța care analizează cererea având ca obiect încredințarea minorului, este datoare să stabilească în mod obiectiv starea de fapt, să administreze toate probele concludente și apte să furnizeze informații complete și suficiente pentru atingere acestui scop și să analizeze cu deosebită atenție și în egală măsură toate aceste probe propuse de părți, urmând ca în concordanță cu starea de fapt reală să se pronunțe asupra încredințării pe baza criteriilor adecvate și a elementelor de apreciere consacrate, respectând și promovând în final, principiul interesului superior al copilului.
Criteriile de apreciere sunt următoarele: vârsta copilului, condițiile pe care părintele le poate asigura pentru o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de copil și a copilului față de părinte, profilul socio-moral al părinților, interesul și grija manifestate de ei în timp conviețuirii și după despărțirea în fapt, precum și alte asemenea elemente de apreciere, fără a se absolutiza vreunul dintre criteriile avute în vedere.
În recurs s-au depus înscrisuri noi si anume, declarațiile date de minor și mama sa la IPJ O - Poliția oraș P O, care nu au putut fi avute în vedere de către cele două instanțe și care aduc elemente de noutate pe fondul cauzei.
Minorul a fost încredințat inițial prin sentința civilă nr.156/18.01.2007 a Judecătoriei Balș, pârâtului - nu pentru că reclamanta nu ar fi avut condiții corespunzătoare de creștere și îngrijire din moment ce celălalt minor i-a fost încredințat, ci pentru faptul că la acea dată minorul în vârstă de 12 ani și-a exprimat acordul de a fi încredințat pârâtului, iar concluziile reclamantei prin procurator au fost ca cei 2 minori să fie astfel încredințați: reclamantei iar minorul pârâtului.
Aceasta, nu înseamnă, că pe parcursul derulării anilor, în situația inițială nu pot surveni modificări.
În prezent mama reclamantă, a formulat cerere de reîncredințare spre creștere și educare cu privire la acest minor ce inițial i-a fost încredințat tatălui pârât.
Acest minor se află în prezent în Spania din data de 20 iulie 2008( conform declarației autentificată, data de parat pentru acordul calatoriei minorului, sub nr.1085/10 iulie 2008), unde locuiește împreună cu mama și fratele său într-o locuință aflată pe raza Primăriei.
Reclamanta a făcut dovada realizării veniturilor și asigurării corespunzătoare a condițiilor de creștere și educare, minorul fiind înscris la studii în anul 2008-2009.
Reclamanta a demonstrat că oferă condiții corespunzătoare în prezent, moral și material, pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, respectiv un mediu familial stabil, având în vedere că siguranța, certitudinea și stabilitatea sunt condiții esențiale în garantarea unei protecții și îngrijiri specifice vârstei și nevoilor minorului. Reclamanta a demonstrat de asemenea că, după divorț s-a preocupat de întreținerea minorului trimițând bani și pachete.
Nu prezintă relevanță faptul că fiind audiat la data de 5 iunie 2008, minorul nu și-a exprimat clar dorința de a fi reîncredințat spre creștere și educare mamei atâta vreme, cât este și firesc la un moment dat, datorită atașamentului față de ambii părinți, ca unui copil care se află oricum într-o anume stare emoțională datorată situației ivită prin divorțul părinților, să-i fie greu să se decidă în această privință.
Totuși, urmându-și mama în Spania la vârsta de 13 ani, fiind înscris la studii în această țară ( în luna mai 2009 împlinește vârsta de 14 ani), se apreciază că actualmente, există consimțământul minorului de a rămâne cu mama sa.
Un alt argument derivă și din declarația dată de către minor la IPJ O - Poliția orașului P O în data de 9 iulie 2008, din care reiese că pârâtul a avut un comportament agresiv, încercând să-l lovească, iar acest comportament este permanent. Aceasta se coroborează cu declarația reclamantei.
Minorul a mai menționat că dorește să locuiască cu mama sa, nedorind să mai locuiască cu pârâtul.
Această împrejurare a fost confirmată prin înscrisul nou depus la dosar, în recurs, iar celelalte aspecte sunt elemente ale stării de fapt stabilită definitiv de către instanța de apel, stare de fapt ce este avută în vedere ca atare în recurs, fiind exclusă reconfigurare a acesteia ca urmare a unei reaprecieri a probelor, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac care permite controlul judiciar numai prin prisma legalității unei hotărâri judecătorești, iar nu și a temeiniciei, potrivit disp. art. 304 partea introductivă cod procedură civilă.
În aceeași ordine de idei, la dosar nu a fost evidențiat nici un element care să prezinte pentru instanță vreun indiciu în sensul că, locuind împreună cu mama sa, dezvoltarea fizică, morală sau profesională a copilului ar fi periclitată în vreun fel.
În această situație, se reține că în cauză, sunt incidente dispozițiile art.44 alin.1 Codul familiei, prin survenirea schimbării împrejurărilor inițiale, ce au determinat încredințarea către minor tatălui pârât.
Este adevărat că ambii părinți au vocație la încredințarea minorului, că anterior despărțirii s-au preocupat de creșterea și îngrijirea acestuia, că s-au dezvoltat relații de atașament firești între fiecare dintre aceștia și copil, că din punct de vedere material condițiile oferite nu diferă substanțial raportat la un standard minim, dar punând în balanță toate aceste elemente, balanța înclină în favoarea mamei și pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Astfel, nu poate fi neglijată nici vârsta copilului care necesită prezența mamei într-o mai mare măsură decât cea a tatălui.
Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere că este în beneficiul minorului să crească, în primul rând, și alături de fratele său, între care există o diferență de vârstă foarte mică, aproximativ 1 an, aceasta ajutând la dezvoltarea fizică, morală și intelectuală, în concordanță cu solidaritatea ce caracterizează noțiunea de familie, indiferent din câți membrii este compusă ea.
Solidaritatea familiei trebuie să-și găsească expresie juridică nu numai în sprijinul material, ci și în sprijinul moral, afectiv, emoțional ce creează condițiile necesare creșterii și dezvoltării copilului, viața relevând că este, de regulă, în beneficiul fraților să crească împreună, având nevoie de îndrumarea, sprijinul și afecțiunea ce se naște între această categorie de rude apropiate.
Afectivitatea dintre frați constituie baza legăturii dintre aceștia, ori ea nu poate fi realizată decât prin menținerea unei apropieri între ei, fapt ce în contextul vieții civile nu trebuie neglijat, cu atât mai mult cu cât, minorul, din ansamblul pieselor dosarului reiese că dorește să crească alături de fratele său.
Trebuie ținut seama, totodată că anchetele sociale realizate într-o astfel de cauză are valoarea unei recomandări, nefiind obligatorii pentru instanță.
De reținut că în apel pârâtul nu s-a prezentat la nici unul dintre termene, deși a fost citat.
În orice caz, tatăl căruia nu i s-a încredințat copilul spre creștere și educare, are pe lângă dreptul de a avea legături personale cu minoriul și dreptul de a veghea la modul cum celălalt părinte se ocupă de creșterea și educarea acestuia, potrivit art. 43 alin. 3 codul familiei.
În această privință, Curtea recomandă mamei să permită copilului să-și exercite efectiv drepturile pe care le are, cu privire la păstrarea unor legături personale cu tatăl său și cu ceilalți membrii ai familiei extinse, sau cu alte persoane față de care a dezvoltat relații de atașament.
În orice caz, în cazul schimbării împrejurărilor care au fost avute la luarea măsurii, aceasta poate fi modificată dacă este în interesul minorului, în aceleași condiții, conform art. 44 codul familiei.
Cu privire la plata pensiei de întreținere solicitate de reclamantă prin acțiune, ținând seama de veniturile realizate de pârât conform adeverinței nr.968/2008, în cuantum de 569 lei, de faptul că sunt 2 minori în întreținere, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.86 alin.1, 2 și art.93, 94 alin.3 și va stabili o pensie de întreținere în favoarea minorilor în cuantum de câte 70 lei pentru fiecare, începând cu data de 20 iulie 2008 de când se află efectiv la mama sa.
În speță, câtă vreme copilul s-a aflat la tatăl său, care s-a ocupat de creșterea și îngrijirea sa, acesta și-a îndeplinit în natură obligația legală de întreținere la care se referă dispozitiile legale enunțate, neexistând astfel nici un temei legal ca, pentru aceiași perioadă de timp tatăl să fie socotit ca având în continuare calitatea de debitor al aceleiași obligații de întreținere prin stabilirea unei pensii și în bani; această obligație s-a stins prin plată, respectiv prin executare în natură.
De la data la care se află la mama sa, dată la care nu mai este îngrijit de tată, pârâtul va fi pus în situația juridică de a achita pensie de întreținere minorului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1,2 și 3, teza 1 Cod pr.civilă, se va admite recursul, se va modifica decizia și se va admite apelul. Se va schimba sentința civilă în sensul că se va admite acțiunea și se va dispune reîncredințarea minorului către mama reclamantă. Va fi obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere de câte 70 lei lunar pentru fiecare minor începând cu data de 20 iulie 2008 și până la majorat sau până la intervenirea unei alte cauze de stingere a obligației de întreținere. Va fi obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 269 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1481 din 19 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, autorități tutelare fiind PRIMĂRIA P O - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ și PRIMĂRIA - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Modifică decizia civilă.
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr.1481/19.06.2008, pronunțată de Judecătoria Balș, în dosarul nr-.
Schimbă sentința civilă în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta.
Dispune reîncredințarea minorului nascut la data de 3 mai 1995către mama reclamantă.
Obligă pe pârât la plata pensiei de întreținere de câte 70 lei lunar pentru fiecare minor începând cu data de 20 iulie 2008 și până la majorat sau până la intervenirea unei alte cauze de stingere a obligației de întreținere.
Obligă pârâtul către recurentă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
Gh.
10.02.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
| ← Divort. Decizia 443/2010. Curtea de Apel Cluj | Supraveghere specializată. Decizia 179/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
