Supraveghere specializată. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE NR.179
Ședința publică de la 12 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului împotriva sentinței civile nr. 407 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și -a, având ca obiect supraveghere specializată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, lipsind cu intimații și -a.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că, prin Serviciul registratură, intimatul a depus întâmpinare, după care;
Instanța, constatând că nu sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic, pentru petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, a susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul de a dispune pentru minora -, supravegherea specializată în familia tatălui. A depus delegație de reprezentare.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat admiterea recursului, având în vedere faptul că data săvârșirii faptei nu are importanță in raport cu dispozitiile legale, acestea din urma instituind obligatia de a se dispune masura supravegherii specializate, nefiind o chestiune facultativa.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă 407/20 nov. 2008 Tribunalul Dolja respins cererea formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, cu sediul în C,-, județul D, în contradictoriu cu intimații și -a-,domiciliați în,-, județul
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 28.10.2008, petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună upravegherea specializată în familia tatălui a copilului -, născută la data de 14.03.1997 în C, fiica lui și -a-.
În fapt, petenta a arătat că minora - provine din familie legal constituită.
Părinții copilului s-au despărțit în urmă cu 8 ani, iar copilul -, împreună cu alți doi frați, - și, au rămas n grija tatălui. Tatăl locuiește împreună cu aceștia, în,-, jud. D, ntr-un imobil compus din 3 camere și 2 holuri, modest mobilate, în condiții igienico-sanitare satisfăcătoare. Veniturile familiei sunt compuse din ajutorul social în sumă de 100 lei/lună, alocațiile complementare de 72 lei.
Mama copilului, -a- nu a menținut legătura cu familia și nici nu a plătit pensia alimentară stabilită printr-o hotărâre judecătorească prin care cei trei copii au fost încredințați tatălui.
Copilul - a intrat în atenția Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D în baza adresei Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 7865/P/2005 care arăta că acesta împreuna cu minorii, -, și au sustras mai mulți butuci din lemn de ce fuseseră tăiați și depozitați în piața de zi din orașul, jud. D, săvârșind infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208, alin.l -209, alin.l, lit.a) si e) Cod Penal.
Copilul - este elev în clasa a VI-a în cadrul Liceului Teoretic. Acesta prezintă un nivel de dezvoltare fizică corespunzătoare vârstei cronologice.
Din Raportul Serviciului de Probațiune nr. 1078/25.09.2008, privind pe minora - a reieșit faptul că aceasta săvârșit infracțiunea fără să conștientizeze gravitatea gestului copiind comportamentul altor persoane.
A menționat că atât copilul cât și tatăl acestuia au fost citați la Comisia pentru Protecția Copilului D în vederea dispunerii unei masuri de protecție dar aceștia nu s-au prezentat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În dovedirea acțiunii au fost anexate în copie următoarele înscrisuri: raportul nr. 14656/2008; planul individualizat de protecție; ancheta socială întocmită de Primăria; raportul Serviciului de Probațiune de pe lingă Tribunalul Dolj; raport de evaluare psiho-socială a copilului -; adresa Politiei; certificatul de naștere copil -; copie buletin identitate; adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Tribunalul a reținut că este adevărat că minora, prin luarea unor butuci din lemn de, ce fuseseră depozitați în piața de zi din orașul, a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și astfel ar fi întrunite condițiile prev. de art. 80 alin. 1 din Legea 272/2004, însă, în raport de criteriile arătate în alin. 2 al aceluiași articol, instanța a considerat că nu se impune luarea față de minoră a uneia dintre măsurile prev. de art. 55 lit. a sau c (plasamentul sau supravegherea specializată).
Aceasta, deoarece potrivit art. 80 alin. 2 din Legea 272/2004 " În dispunerea uneia dintre măsurile prevăzute la art. 55 lit. a și c, instanța judecătorească, a ținut seama de: condițiile care au favorizat săvârșirea faptei; gradul de pericol social al faptei; mediul în care a crescut și a trăit copilul; riscul săvârșirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală; orice alte elemente de natură a caracteriza situația copilului".
Ori, în speța de față, din actele dosarului, dar mai ales din raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj,a rezultat că săvârșirea faptei nu a avut loc ca urmare a unei conștientizări din partea minorei a faptei sale, ci minora a copiat comportamentul altor persoane. De asemenea, minora beneficiază de un mediu stabil în domiciliul tatălui, chiar și în lipsa mamei, care a părăsit-o acum 7 ani, tatăl se preocupă de creșterea și educația minorei și a celorlalți 2 frați ai ei și depune toate eforturile ca acestora să nu le lipsească nimic și să beneficieze de o educație corespunzătoare.
În atare situație, instanța a considerat că nu au existat condiții anume care au favorizat săvârșirea faptei, ci doar întâmplarea ca minora să-i vadă pe alții luând din acei butuci și nici riscul săvârșirii din nou de către minoră a unei fapte prevăzute de legea penală, cu atât mai mult cu cât tatăl minorei și-a intensificat supravegherea și a încercat să o facă pe minoră să conștientizeze consecințele unor decizii, precum și diferența dintre a lua și a fura.
Cu privire la gradul de pericol social al faptei, s-a constatat că acesta este aproape inexistent având în vedere în primul rând faptul că, așa cum a declarat chiar minora, aceasta a luat cei doi butuci pentru a se cu ei, folosindu-i pe post de scenă, urcându-se pe ei și cântând, iar în al doilea rând, vârsta minorei, care la data săvârșirii faptei avea 8 ani și 7 luni, când lumea nu este văzută decât ca o joacă.
Pe de altă parte, de la data săvârșirii faptei și până în prezent au trecut 3 ani și deci, dacă a existat o anumită rezonanță socială negativă a acestei fapte, aceasta s-a stins prin trecerea acestui interval mare de timp, cu atât mai mult cu cât minora nu a mai săvârșit o altă faptă în această perioadă.
În altă ordine de idei, potrivit art. 81 alin. 1 din Legea 272/2004 " Măsura supravegherii specializate constă în menținerea copilului în familia sa, sub condiția respectării de către acesta a unor obligații, cum ar fi: frecventarea cursurilor școlare; utilizarea unor servicii de îngrijire de zi; urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie; interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane."
Din interpretarea acestui text de lege, se înțelege că această măsură nu poate fi instituită (neavând eficiență), decât dacă instanța consideră că minorul trebuie să respecte o anumită obligație.
Ori, în cazul minorei de față, instanța a considerat că nu-i poate stabili o anumită obligație pe care trebuie s-o respecte, de vreme ce aceasta frecventează cursurile școlare, având rezultate bune la învățătură, nu are nici o afecțiune medicală și a săvârșit fapta doar ca o joacă de copii și nu se impune deci nici utilizarea unor servicii de îngrijire de zi ori interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane și nici o altă condiție anume, aceasta conștientizând în prezent, când are aproximativ 12 ani, efectele unor anumite acțiuni ale sale.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen si motivat, DGASPC D, criticand hotararea pentru nelegalitate.
Criticile sunt în esență următoarele:: in mod gresit prima instanta a respins cererea si nu a dispus fata de minora care a savarsit o fapta penala, avand in vedere cercetarea sa de catre organele de urmarire penala, una din masurile prevazute de art. 55 lit. A si c din Legea 272/2004, chiar daca pericolul social al faptei este apreciat ca fiind foarte mic.
Solicita admiterea recursului, modificarea sentintei in totalitate, admiterea cererii, fiind indeplinite cerintele art. 55 lit. Din lege, in sensul suptavegherii specializate in familia tatlui a copilului.
Recursul de față este nefondat și se va respinge ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecție alternativă. Protecția prevăzută la alin. 1include instituirea tutelei, măsurile de protecție specială prevăzute de prezenta lege si adopția, potrivit art. 39 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
Protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, in conformitate cu prevederile art. 50 din acelasi act normativ.
Măsurile de protecție specială a copilului sunt: plasamentul, plasamentul în regim de urgență si supravegherea specializată, potrivit art. 55 lit. a - din Legea 272/2004.
Supravegherea specializata ca masura de protectie speciala, se dispune față de copilul care a săvârșit o faptă penală și care nu răspunde penal, in conformitate cu art. 56 lit. e si art. 67 din acelasi act normativ. In cazul în care există acordul părinților sau al reprezentantului legal, măsura se dispune de către comisia pentru protecția copilului, iar în lipsa acestui acord, de către instanța judecătorească, ascultarea copilului fiind obligatorie, ca si exprimarea consimtamantului copilului in caz ca a implinit 14 ani, conform art. 24 si art. 53 alin. 3 din acelasi act normativ.
In acest caz, se dispune fata de minor una din masurile prev. in art. 55 lit. a și c, respectiv plasamentul sau supravegherea specializata prin mentinerea copilului in familia sa cu respectarea anumitor obligatii, in conditiile art. 81 din lege, la alegerea uneia sau alteia dintre masuri, avandu-se in vedere criteriile prevazute in art. 80 alin. 2, respectiv: condițiile care au favorizat săvârșirea faptei, gradul de pericol social al faptei, mediul în care a crescut și a trăit copilul, riscul săvârșirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală si orice alte elemente de natură a caracteriza situația copilului.
In cauza, indiscutabil s-a stabilit ca minora a fost cercetata pentru savarsirea unei fapte penale si s-a solicitat luarea masurii supravegherii specializate in familia tatalui.
Dar, se ridica problema de a stii, daca potrivit legii, Comisia sau instanta dupa caz, este obligata sa dispuna fata de un minor care a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal, masura plasamentului sau masura speciala de protectie a supravegherii specializate, operand in continuare in planul efectelor un principiu al oficialitatii odata declansata cercetarea din partea organelor statului, sau in fata autoritatii specializate si/sau a instantei civile, opereaza principiul oportunitatii subsumat principiului fundamental al respectarii interesului superior al copilului, in raport cu disp. art. 2 alin. 3 din lege, potrivit carora acest principiu va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
In rezolvarea acestei probleme de drept, Curtea apreciaza ca raspunsul corect la aceasta chestiune este cel cel stabilit in prima instanta, avand in vedere toate considerentele primei instante judicios expuse, dar si urmatorul argument de text:
Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială, dispuse de comisia pentru protecția copilului sau de instanța judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului, iar in cazul în care împrejurările prevăzute la alin. 1 s-au modificat, direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii, potrivit art. 68 din Legea 272/2004.
Or, in masura in care instanta poata sa dispuna incetarea masurii odata cu modificarea imprejurarilor avute in vedere initial, cu atat mai mult poate sa nu dispuna luarea acesteia, daca aceste imprejurari nu mai sunt de actualitate la momentul solicitarii si deci, nu justifica in prezent, instituirea unei masuri de protectie speciala, fie ea si supravegherea specializata.
Cu alte cuvinte, este necesar pentru luarea masurii, ca minorul sa fi savarsit o fapta penala si sa nu raspunda penal, dar nu si suficient, astfel ca atat comisia cat si instanta dupa caz, analizeaza in interesul superior al copilului, oportunitatea masurii in raport cu toate elementele relevante in cauza si cu particularitatile cazului, in context tinandu-se seama inclusiv de cele prevazute de lege in art. 80 alin. 2 din lege, chiar daca acestea apar ca fiind utile doar in momentul alegerii uneia dintre masurile prev. de art. 55 lit. a sau lit. c, avand in vedere importanta acestora.
Așa fiind, in cauza instanta de apel a făcut o aplicare corecta a legii, nefiind incident cazul de recurs de modificare, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Prin urmare, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila si neexistand niciun motiv de recurs de ordine publica in sensul disp. art. 306 alin. 2 Cod procedura civila ce se pune in dezbaterea partilor si din oficiu, se va respinge recursul de fata ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului împotriva sentinței civile nr. 407 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și -a.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
2 ex/13.03.2009
Tehn.red.
Șt.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 123/2009. Curtea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
