Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1258/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1258/
Ședința publică din 20 mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în, P-ța 1 - 2..9.A.1, împotriva deciziei civile nr.56 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pârâtul recurent, asistat de av. și reclamanta intimată, lipsă fiind Autoritatea Tutelară - Primăria orașului și Primăria orașului. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, nefiind timbrat, iar reclamanta intimată a depus întâmpinare și copia sentinței civile nr.134/11.02.2009 a Judecătoriei Luduș.
Se comunică reprezentantei pârâtului recurent un exemplar din întâmpinare.
Reprezentanta pârâtului recurent depune împuternicire avocațială, chitanța privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, o adeverință eliberată de Școala Generală cu clasele I-VIII și adeverința eliberată de Asociația de proprietari Central. Declară că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării, întrucât a luat cunoștință de conținutul ei.
Părțile declară că nu au cereri de formulat, împrejurare în raport de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii sentinței instanței de fond.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 744/25 septembrie 2008, Judecătoria Ludușa respins acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect reîncredințare minor și a admis cererea reconvențională formulată de pârât, dispunând majorarea pensiei de întreținere datorată de reclamantă minorei, născută la data de 5 aprilie 1999, de la suma de 78,5 lei la 272 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 9 mai 2008 și până la schimbarea condițiilor date.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că în speță, considerentele avute în vedere la data pronunțării sentinței civile nr.886/2007 a Judecătoriei Luduș, când copii rezultați din căsătorie au fost încredințați tatălui pârât, respectiv faptul că minorele locuiau în domiciliul comun al părților, aproape de unitățile de învățământ pe care le frecventează, veniturile mai mari ale tatălui, conform adresei nr.5435/28.08.2008, precum și opțiunea copiilor, nu s-au schimbat, astfel că acțiunea reclamantei, privind reîncredințarea minorei este nefondată (celălalt copil -, devenind major pe parcursul soluționării cauzei).
S-a constatat, în schimb, ca fiind întemeiată cererea reconvențională formulată de pârât, pentru majorarea pensiei de întreținere stabilită anterior în favoarea minorei, cerere care a fost admisă în raport de veniturile realizate în prezent de către reclamantă.
Aceasta din urmă a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, iar prin decizia civilă nr. 56/3 martie 2009, Tribunalul Mureșa schimbat în tot sentința atacată și, drept consecință:
-a admis cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul;
-a dispus reîncredințarea minorei, născută la 15 aprilie 1999, spre creștere și educare la mama reclamantă;
-a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 328 lei lunar, cu titlul de obligație lunară de întreținere în favoarea minorei, începând cu data pronunțării deciziei și până la majoratul minorei;
-a constatat că, născută la data de 10 iulie 1990, ajuns la vârsta majoratului;
-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional.
Pentru adoptarea menționatei soluții, instanța de apel a reținut că martorii audiați în cauză au confirmat legătura permanentă păstrată de mama reclamantă cu cele două fiice, după divorț, precum și existența unui atașament puternic al minorei față de aceasta, împrejurări în raport de care s-a apreciat că măsura reîncredințării corespunde interesului superior al copilului. De asemenea, s-a reținut schimbarea condițiilor avute în vedere la momentul pronunțării hotărârii de desfacere a căsătoriei părților, în sensul că reclamanta are în prezent posibilitatea de a-i asigura minorei condiții optime de locuit.
Pârâtul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând modificarea ei integrală, în sensul menținerii dispozițiilor sentinței civile nr. 744/25 sept. 2008 Judecătoriei Luduș.
Recursul nu a fost motivat în drept, prin indicarea vreunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, însă aspectele relevate în cuprinsul memoriului permit circumscrierea căii de atac prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, constând în aplicarea greșită a legii.
Astfel, s-a susținut că în cauză nu s-a făcut dovada că interesul superior al minorei ar impune schimbarea măsurii de încredințare și că instanța de apel ar fi trebuit să ia în considerare doar împrejurările intervenite după pronunțarea hotărârii de divorț, iar nu să tragă concluzii raportat la starea de fapt reținută în cuprinsul acesteia.
De asemenea, recurentul a susținut că instanța de apel nu i-a luat în considerare argumentele invocate în apărare, prin care nu a dorit decât să apere interesele minorei, respectiv faptul că aceasta se află în clasa a IV-a, fiind benefic să finalizeze ciclul primar în același colectiv, precum și opțiunea exprimată de minoră, în sensul de a locui în continuare cu tatăl, care s-a ocupat de îngrijirea, creșterea și educarea ei după ce mama a înțeles să părăsească domiciliul conjugal.
Reclamanta a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că acesta nu este motivat nici în fapt și nici în drept, nearătându-se care dintre prevederile deciziei tribunalului sunt nelegale și pentru care motiv.
Examinând calea de atac dedusă judecății, prin raportare la probele administrate în primele două instanțe, precum și la dispozițiile legale incidente, Curtea constată că aceasta este nefondată, astfel că va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Împrejurarea că instanța de apel a făcut trimitere, în considerentele deciziei pronunțate, la starea de fapt reținută în cuprinsul hotărârii de divorț, nu constituie un motiv care să atragă nelegalitatea soluției adoptate, ci, din contră, un argument suplimentar în susținerea concluziei privind schimbarea împrejurărilor care au condus inițial la încredințarea minorelor spre creștere și educare pârâtului-recurent.
Astfel, nu poate fi ignorat faptul că reclamanta a părăsit domiciliul conjugal în contextul repetatelor agresiuni fizice exercitate asupra sa de fostul soț și că, la acel moment nu beneficia de o altă locuință, situație care s-a schimbat ulterior, în sensul achiziționării în anul 2008 unui apartament propriu, compus din două camere și dependințe. Împrejurarea că noua locuință este situată în altă localitate decât fostul domiciliu conjugal al părților nu constituie un impediment pentru modificarea măsurii de încredințare a minorei, câtă vreme probele direct administrate în prezenta cauză au demonstrat că, ulterior separației faptice, reclamanta s-a preocupat în mod constant de situația celor două fete rezultate din căsătorie - în sensul că, în absența pârâtului de la fostul domiciliu, le vizita în mod regulat, le pregătea pentru școală, gătea și făcea curățenie, se implica în activitatea instructiv-educativă a acestora, prin participarea la ședințele cu părinții și la serbările școlare.
De asemenea, martorii audiați au confirmat atașamentul afectiv deosebit al minorei față de mama - reclamantă, iar ancheta socială efectuată la actualul domiciliu al acesteia au demonstrat că este în măsură a-i oferi condiții optime de creștere și educare.
Este adevărat că aceleași probe au demonstrat și sentimentele de afecțiune reciprocă dintre minoră și tatăl-pârât, însă având în vedere vârsta acesteia - 10 ani, Curtea apreciază că măsura încredințării spre creștere și educare mamei răspunde cel mai bine interesului superior al copilului, care, fiind, are în mod evident mai multă nevoie de sfatul și îndrumările unei persoane de același sex.
Printr-o atare soluție nu se impietează asupra procesului instructiv-educativ al minorei, după cum susține pârâtul, deoarece aceasta se află la sfârșitul clasei a IV-a, urmând să intre într-un nou ciclu școlar, diferit de cel specific claselor primare, astfel că va trece în mod inevitabil printr-o perioadă de acomodare cu noile condiții oferite de sistemul de învățământ.
În acest context, criticile recurentului sunt apreciate ca nefondate, urmând a fi înlăturată și susținerea referitoare la ignorarea opțiunii minorei de a locui în continuare cu acesta, deoarece, astfel cum s-a relevat anterior, schimbarea împrejurărilor constatate cu prilejul divorțului părților, precum și interesul actual al minorei, susțin legalitatea soluției instanței de apel, care răspunde exigențelor impuse de art. 42 și 44 din Codul familiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în, P-ța 1 - 2..9,.A,.1, județul M, împotriva deciziei civile nr.56 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 20 mai 2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, Pt. fiind plecat de la instață, semnează președintele instanței |
Grefier, Pt. aflată în concediu de odihnă, semnează prim grefier |
Red.
Tehnored./2 ex
15.07.2009
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 39/2010. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
