Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA NR. 39
Ședința publică din data 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Radu Adriana Maria
JUDECĂTORI: Radu Adriana Maria, Pană Constanța Panait
- -
Grefier - -a
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna -, județul I împotriva Deciziei civile nr. 432 din 5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în comuna sat, județul P și cu Autoritățile Tutelare Consiliul Local și Consiliul Local.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3 lei conform chitanței nr. -/2.11.2009, timbre judiciare în cuantum de 0,30 lei anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant, personal, intimata pârâtă, personal, lipsind autoritățile tutelare Consiliul Local și Consiliul Local.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus din partea intimatei pârâte, întâmpinare, înregistrată sub nr. 615/18.01.2010.
Intimata - pârâtă depune la dosar dovada că a fost plecată din țară și s-a întors pe data de 4 octombrie 2009.
Recurentul - reclamant solicită, în dovedirea motivelor de recurs, proba cu înscrisuri.
Intimata - pârâtă având cuvântul față de proba solicitată de recurentul reclamant, arată că se opune.
Curtea încuviințează recurentului în dovedirea cererii de recurs, proba cu înscrisuri noi și procedează la administrarea acesteia.
Recurentul depune la dosar: copiile unor hotărâri judecătorești; declarații sub semnătură privată; copia carnetului de muncă al acestuia, copii de pe unele adrese emise de Primăria, de Poliția P, de Parchetul de pe lângă Judecătoira P și copii de pe procesele verbale întocmite de executorul judecătoresc.
Intimata - pârâtă solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua la cunoștință de înscrisurile depuse la dosar.
Curtea admite cererea formulată de intimata - pârâtă, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au răspuns recurentul reclamant, personal, intimata pârâtă, personal, lipsind autoritățile tutelare Consiliul Local și Consiliul Local.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat, solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul - reclamant având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, conform probelor administrate în cauză.
Cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Intimata - pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ambelor hotărâri pronunțate atât de instanța de apel cât și de instanța de fond ca fiind legale și temeinice. Cu cheltuieli de judecată reprezentând transportul la instanțe.
Recurentul - reclamant solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise.
Curtea respinge cererea de amânare a pronunțării cauzei și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei P la data de 04.12.2007, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta (fostă ), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună reîncredințarea spre creștere și educare a minorului -.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr.1236/2006 pronunțată de Judecătoria Bufteas -a dispus desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâta, iar minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei sale.
Prin sentința civilă nr. 5262/19.06.2006, Judecătoria Ploieștia obligat pârâta să-i permită reclamantului să îl ia pe la domiciliul său, de două ori pe lună, în a doua și a patra săptămână, de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 17.00, două săptămâni în vacanța de vară și o săptămână în vacanța de iarnă.
A învederat reclamantul că pârâta locuiește cu minorul într-un sat cu drumuri desfundate, în care majoritatea locuitorilor sunt persoane de vârsta a treia, iar legătura cu zonele urbane se face numai cu căruța sau cu bicicleta. Locuința în care stă pârâta aparține bunicii acesteia, în vârstă de 80 de ani, cu mari probleme locomotorii.
Pârâta fiind mai mult timp plecată de la domiciliu, chiar dacă nu are un loc de muncă, de cele mai multe ori, minorul este lăsat în grija unei " bătrâne", care chiar dacă este atașată de el, nu îi poate oferi atenția și îngrijirea de care are nevoie.
A mai arătat reclamantul că pârâta nu i-a permis să-și viziteze copilul, astfel că de câte ori a mers în zilele stabilite de instanțe la domiciliul acesteia, ori nu a găsit pe nimeni, ori pârâta a ieșit la poartă și i-a spus că nu dorește să îi dea copilul să îl vadă. A încercat și executarea silită a sentinței civile nr.5262/2006, însă deplasările executorului judecătoresc la domiciliul pârâtei au fost zadarnice.
Consideră reclamantul că fără a exista un motiv serios, numai reaua - credință sau dorința de răzbunare au făcut-o pe pârâtă să refuze să-i permită și vadă minorul un timp îndelungat.
Mai mult, domiciliul reclamantului este unul care oferă minorului toate condițiile pentru petrecerea timpului liber, pentru creșterea și educarea minorului, întrucât acesta a fost domiciliul comun al părților până la despărțirea în fapt, și deci casa în care minorul și-a petrecut primii ani din viață. Această casă este proprietatea sa, este dotată cu toate utilitățile, este spațioasă și are create toate condițiile pentru creșterea și educarea minorului. Părinții săi care l-au crescut pe până la vârsta de 3 ani, stau chiar în casa vecină și se pot ocupa tot timpul în lipsa sa, în caz de reîncredințare, de creșterea și educarea acestuia. Grădinița și școala unde ar urma să meargă fiul său sunt de asemenea noi, dotate cu centrală termică și condiții foarte bune pentru educarea copiilor.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatorii și probe testimoniale.
S-a dispus efectuarea în cauză a referatelor de anchetă socială cu privire la condițiile de creștere și educare a minorului, iar la solicitarea instanței au fost depuse la dosarul cauzei referatul de anchetă socială efectuat de Primăria și referatul de anchetă socială efectuat de Primăria Comunei.
După administrarea probatoriilor Judecatoria Pap ronunțat sentința civila nr. 9170/16.10.2008 prin care a respins cererea de reîncredințare formulată de reclamant ca neîntemeiată și a obligat pe acesta la plata în favoarea pârâtei a sumei de 800 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta hotărâre prima instanta a retinut că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei se constată că din căsătoria părților a rezultat minorul, născut la data de 22.07.2003, minor care conform sentinței civile nr.1236/2006 pronunțată de Judecătoria Bufteaa fost încredințat spre creștere și educare mamei.
In cuprinsul referatului de anchetă socială nr.397/03.02.2006, avut în vedere de instanță la încredințarea spre creștere și educare a minorului către mama sa, s-a reținut că pârâta locuiește în comuna într-o casă aparținând bunicii pârâtei, împreună cu părinții săi G și, care mai dețin în proprietate 1,5 ha teren arabil și 2000 mp grădină zarzavat. Casa este compusă din 5 camere, este construită din cărămidă, racordată la rețeaua de curent electric. Din cercetările efectuate a reieșit faptul că minorul este foarte bine îngrijit, condițiile de trai sunt bune, minorul fiind în permanență îngrijit și supravegheat de membrii familiei. S-a concluzionat că există condiții bune materiale și morale pentru creșterea și educarea minorului la domiciliul memei.
Potrivit art. 44 Codul familiei, în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.
Modificarea măsurilor luate potrivit art. 42 al. 1 și 2 Codul familiei se va face însă cu respectarea cerințelor impuse de textul legal menționat.
Prin urmare, pentru a conduce la schimbarea măsurii luate, este necesar ca modificările intervenite în privința împrejurărilor care au stat la baza hotărârii instanței să fie de natură să pună în pericol dezvoltarea ulterioară normală a copilului, nefiind suficientă doar o schimbare parțială a condițiilor avute în vedere, atît timp cît subzistă elementele hotărîtoare care confirmă necesitatea ca măsura luată în interesul copilului să fie menținută.
Din cuprinsul referatului de anchetă socială al Primăriei Comunei, rezultă că minorul este foarte bine îngrijit, atât mama cât și bunicii săi ocupându-se de creșterea și educarea acestuia, comportamentul din punct de vedere moral și material al mamei și al bunicilor minorului fiind ireproșabil.
Veniturile familiei provin din profitul obținut de pârâtă ca deținătoare a unei societăți comerciale, salariul bunicului de 650 lei, pensia străbunicii în cuantum de 350 lei, alocația de stat a copilului -25 lei și pensia de întreținere a acestuia în valoare de 163 lei.
A mai reținut instanța că, din declarația martorului pârâtei, rezultă că minorul se simte foarte bine, este vesel, se joacă cu alți copii, are 30 kg, mama copilului manifestă afecțiune față de acesta și își face timp și pentru firmă și pentru copil, iar potrivit declarației martorei, pârâta s-a mutat în primăvara anului acesta în P, spunând că va avea condiții mai bune la oraș față de cele existente la țară.
În prezent, pârâta s-a reîntors la domiciliul bunicilor materni, iar din adeverința nr.72/07.10.2008 eliberată de grădinița de copii - comuna, rezultă că minorul a fost înscris la grupa mare în anul școlar 2008 - 2009.
Totodată instanța a reținut că, analizând declarațiile martorilor reclamantului și G și înscrisurile depuse de acesta în susținerea cererii, se invocă ca argument principal faptul că pârâta nu i-a permis să-l viziteze pe minorul, dovadă în acest sens fiind procesele - verbale încheiate de BEJ în dosar de executare nr.200/2007, precum și lipsa condițiilor materiale de care dispune pârâta pentru creșterea minorului, precum și conduita necorespunzătoare și comportamentul iresponsabil al acesteia.
S-a afirmat că pârâta nu prezintă garanțiile necesare pentru a crește copilul, astfel cum rezultă și din faptul că s-a mutat de la domiciliul bunicilor materni, pentru ca ulterior să revină în acesta, minorul lipsind o perioadă și de la grădiniță.
Instanța a apreciat că din probele administrate de reclamant nu rezultă un comportament iresponsabil al mamei.
Totodată, din referatul de anchetă socială instanța a reținut că pârâta și membrii familiei sale dispun de veniturile necesare pentru creșterea și educarea minorului.
În ceea ce privește atitudinea pârâtei de a nu permite reclamantului să viziteze minorul, instanța a apreciat că există căi legale pentru ca reclamantul să-și poată exercita efectiv dreptul de vizită minor, iar această atitudine nu este suficientă prin ea însăși să convingă instanța că este în interesul superior al minorului de a fi încredințat spre creștere și educare tatălui.
Prin urmare, instanța a reținut că împrejurările legate de vârsta fragedă a minorului, condițiile satisfăcătoare materiale și morale de care dispune pârâta în vederea respectării îndatoririlor părintești, ajutorul bunicilor materni, sunt împrejurări care nu s-au schimbat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeincie.
În motivarea cererii de apel apelantul - reclamant a arătat că pârâta nu-i permite să viziteze minorul, deși a fost obligată prin hotărâri judecătorești în acest sens, fapt recunoscut și de aceasta la interogatoriu.
Cu privire la împrejurările avute în vedere la încredințarea minorului, apelantul a arătat că, în opinia sa, acestea s-au modificat substanțial, fiind nelegală motivarea instanței de fond care a reținut că nu s-au schimbat aceste împrejurări. Astfel, pârâta nu mai are venituri pentru că societatea la care era asociat unic nu mai desfășoară activitate, iar în plus, are și numeroase datorii către furnizori și foștii salariați.
S-a arătat că pârâta nu are un domiciliu stabil, locuind împreună cu minorul, fie la părinții săi, fie la diferite cunoștințe sau cu chirie, iar în casa bunicilor materni minorul nu are condiții corespunzătoare, spre deosebire de apelant care este proprietarul unei case noi, complet mobilată și utilată, în care locuiește singur.
A mai susținut apelantul că pârâta are un comportament inadecvat față de copil, care este de natură să aducă atingere dezvoltării sale fizice și psihice, constând în aceea că lasă minorul mare parte din zi nesupravegheat, în timp ce se află în compania mai multor bărbați, iar în prezent minorul are mai multe probleme de sănătate care au început pe fondul stresului în care trăiește.
La termenul de judecată din data de 29.05.2009 apelantul prin apărător a solicitat suplimentarea probei testimoniale cu doi martori și solicitarea de relații de la organele de poliție în legătură cu situația personală a intimatei, referitoare la domiciliu și eventualul loc de muncă.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că minorul a fost și este bine îngrijit și educat, având domiciliul stabil în casa părinților săi, și că din punct de vedere material copilului nu i-a lipsit nimic, fiind ajutată material și de părinți, bunica pensionară, iar bunicul salariat, acest copil fiind unicul lor nepot.
A precizat intimata că apelantul omite să arate că prin toate intervențiile sale supune minorul unui stres continuu, prin nenumăratele reclamații și plângeri penale, iar vizitele sale nu respectă orele, datele și modul de prezentare, generând de fiecare dată discuții și scandaluri.
Prin Decizia nr. 432/05.06.2009 Tribunalul Prahova - Secția civilă a respins cererea de suplimentare a probatoriilor, a respins apelul ca nefondat și a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că în ceea ce privește suplimentarea probelor cu martori, acesta nu se justifică, față de faptul că la instanța de fond au fost audiați câte 2 martori pentru fiecare parte, fiind administrate și alte probatorii, respectiv interogatoriu și proba cu înscrisuri.
De asemenea, au fost efectuate anchete sociale la domiciliile ambelor părți și chiar dacă pentru o perioadă de câteva luni, pârâta a locuit în P, din moment ce s-a întors la domiciliul inițial, în casa părinților săi din comuna, tribunalul a apreciat că nu se impune efectuarea unei alte anchete sociale și ca atare a respins cererea de suplimentare a probelor în faza de apel.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că atât la încredințarea minorului -, cât și în prezenta cauză, cu ocazia analizării cererii de reîncredințare, a fost efectuată ancheta socială la domiciliul efectiv al minorului din comuna, unde locuiește împreună cu mama sa, cu bunicii materni și cu străbunica, rezultând din ambele anchete sociale că aceste condiții sunt bune și că nu au suferit schimbări.
Nu se poate susține că pârâta nu dispune de condiții de locuit decente, din moment ce în ancheta socială - s-a arătat că este vorba de o locuință spațioasă, cu 6 camere, ce dispune de utilități, precizându-se totodată că și ceilalți membri ai familiei dispun de venituri, constând în pensie și că minorul este foarte bine îngrijit, atât bunica, cât și străbunica ocupându-se direct de creșterea și educarea acestuia.
Chiar dacă reclamantul dispune de condiții materiale superioare celor de care dispune pârâta, starea materială nu constituie unicul criteriu sau criteriul determinant pentru încredințarea minorului, urmând ca la luarea acestei măsuri să se țină seama de mai mulți factori de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil.
Prin motivele de apel, reclamantul a încercat să acrediteze ideea că minorul este neglijat și nesupravegheat și că pârâta nu dispune de nici un fel de venituri pentru creșterea și educarea minorului, susțineri contrazise însă de probele administrate.
Astfel, atât din fotografii, din celelalte înscrisuri, cât și din depozițiile martorilor a rezultat că minorul este foarte bine îngrijit, depunându-se și adeverința nr.309/2009 din care rezultă că urmează grădinița din comuna, având o frecvență bună, menționându-se că s- integrat relativ ușor în colectivitate.
Chiar dacă o perioadă de câteva luni pârâta a locuit în P, încercând să înscrie minorul la o grădiniță din oraș, și chiar dacă a trecut printr-o perioadă financiară mai grea, aceste situații nu pot conduce la concluzia că aceasta nu are un domiciliu stabil și că nu dispune de venituri, mai ales că în faza de apel a demonstrat că are un loc de muncă, depunând în acest sens contractul individual de muncă, cu atât mai mult cu cât și reclamantul, a fost obligat la rândul său, să contribuie material la creșterea minorului.
Nici afirmațiile potrivit cărora pârâta ar avea un comportament neglijent față de minor, ce ar fi avut drept consecință o înrăutățire a stării de sănătate a minorului, nu au fost dovedite, rezultând din probatorii tocmai contrariul și anume că minorul este foarte bine îngrijit, vesel, frecventând regulat cursurile grădiniței, având un comportament specific vârstei sale.
A concluzionat instanța de apel că, deci în mod corect a reținut prima instanță că nu s-a dovedit un comportament iresponsabil al mamei și că pârâta și membrii familiei sale dispun de condițiile materiale și oferă garanțiile morale pentru creșterea și educarea minorului.
Un motiv de apel vizează și neînțelegerile legate de vizitarea minorului, reținând corect instanța că există căi legale pentru ca reclamantul să-și poată exercita efectiv dreptul de a vizita minorul, iar o eventuală atitudine necorespunzătoare a pârâtei nu este suficientă prin ea însăși să convingă instanța că este în interesul superior al minorului de a fi încredințat spre creștere și educare tatălui.
Față de ansamblul probelor administrate, esențial în cauză este că nu s-au schimbat împrejurările de care s-a ținut seama la încredințarea minorului și că nu se justifică modificarea acestei măsuri, corect apreciind instanța de fond că împrejurările legate de vârsta fragedă a minorului, condițiile bune, materiale și morale de care dispune pârâta în vederea respectării îndatoririlor părintești, ajutorul bunicilor materni, sunt împrejurări care nu s-au schimbat, potrivit art.44 din codul familiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul invocând nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că, hotărârile pronunțate sunt în contradicție cu probatoriile administrate și dispozițiile legale incidente, ceea ce atrage nulitatea acestora.
Potrivit art.44 din Codul familiei " În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii. Modificarea măsurilor luate potrivit dispozițiilor art.42 alin.1 și 2 se va face cu paza cerințelor prevăzute de acele dispoziții ".
Astfel, pentru a se lua măsura reîncredințării minorului instanța trebuie să verifice dacă s-au schimbat împrejurările avute în vedere la momentul încredințării copilului spre creștere și educare unuia dintre părinți și să țină seama exclusiv de interesul acestuia.
A învederat recurentul că, în ceea ce privește împrejurările avute în vedere de către instanța de judecată la data luării măsurii încredințării lui mamei lui pentru creștere și educare, acestea s-au modificat substanțial.
În primul rând, pârâta nu mai are venituri întrucât societatea la care era unic asociat nu își mai desfășoară activitatea după cum au declarat și, foste salariate și, proprietarul spațiului comercial în care funcționa SC Com SRL.
De asemenea, aceștia au arătat instanței că pârâta are numeroase datorii către furnizori și foștii salariați, acesta fiind probabil motivul pentru care a plecat împreună cu copilul din comuna și nu are un domiciliu stabil, locuind împreună cu minorul, fie la părinții săi, fie la diferite cunoștințe sau cu chirie.
Pe de altă parte, educatoarea de la Grădinița, unde era înscris, a declarat că acesta nu a mai venit la grădiniță începând cu luna aprilie 2008 întrucât a plecat din localitate dar că, nici anterior, acestei date nu frecventa regulat grădinița, pârâta împreună cu minorul au schimbat mai multe locuințe, stabilindu-se pe parcursul procesului în P, str. - - nr.-8, județul P, de unde s-a mutat înapoi la părinții ei în comuna, dar nici locuința acestora nu asigură toate condițiile necesare unei dezvoltări fizice și psihice armonioase.
Astfel, aceștia locuiesc într-o casă veche împreună cu străbunica minorului care este bătrână și foarte bolnavă dar care este proprietara întregului imobil.
A mai precizat recurentul că mama are un comportament inadecvat față de copil care este de natură a-i aduce atingere sănătății și dezvoltării sale fizice și psihice, așa cum rezultă din lipsa unui domiciliu stabil dar și din modul de viață al pârâtei.
Din probele administrate rezultă că pârâta fost la discotecă împreună cu care are doar 5 ani întrucât nu au avut cu cine să lase copilul acasă, iar, după ce împreună cu minorul s-a mutat în P, vecinii din același bloc au fost nemulțumiți de faptul că era lăsat o mare parte din zi afară, nesupravegheat și flămând, fiind hrănit de aceștia, în timp ce pârâta era văzută în compania mai multor bărbați.
Astfel,instanțele trebuiau să aibă în vedere aceste împrejurări și să ia măsura reîncredințării copilului întrucât este în interesul acestuia să aibă parte de condiții materiale și morale mai bune.
La încredințarea copilului spre creștere și educare trebuia să țină seama de interesul său, care urmează a se determina prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita morală a fiecărui părinte, gradul de atașament față de copil, situația lor materială, posibilitățile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil, precum și afecțiunea manifestată de copil față de unul sau altul dintre ei.
Aceste împrejurări, fără a fi determinate prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței pentru a conchide, în raport de ansamblul criteriilor respective, morale și materiale, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea copilului.
Măsura reîncredințării copilului minor spre creștere și educare, de la un părinte la celălalt, își găsește justificarea și poate fi luată numai atunci când se stabilește că interesele minorului o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire se află nu-i mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.
Astfel, după cum statuează dispozițiile art.2 alin.2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului " principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești".
Mai mult, în decizia de îndrumare a Tribunalului Suprem nr.10 din 13 noiembrie 1969 pct.1 alin.4 se arată că, în vederea încredințării minorului în conformitate cu interesele acestuia, instanța va culege din timp toate datele necesare cu privire la profesia soților, profilul lor socio-moral, modul în care își exercită îndatoririle față de copil, starea sănătății lor și a copilului, posibilitățile materiale pe care le au soții pentru asigurarea creșterii și educării copilului precum și orice alte date care ar putea fi de natură să influențeze asupra soluției.
A învederat recurentul că, în cazul dedus judecății, instanțele au fost parțiale, soluția la care s-au oprit neavând în vedere interesul suprem al minorului.
Astfel, acestea au avut în vedere cele două anchete sociale efectuate în cursul anului 2006 deși erau obligate să se pronunțe pe aspecte ulterioare datei încredințării lui mamei sale.
Ori, o nouă anchetă socială nici nu se putea face întrucât pârâta a schimbat mai multe locuințe pe parcursul soluționării prezentului proces.
De asemenea, instanțele au înlăturat declarațiile judiciare și extrajudiciare care dovedeau situația de fapt dedusă judecății în favoarea celor date de martorii pârâtei, respectiv de vărul și mama acesteia, persoane care, de fapt nici nu puteau fi audiate ca martori.
Mai mult, în mod cu totul nejustificat, se susține că nu s-ar fi schimbat împrejurările de care s-a ținut seamă la încredințarea minorului.
Ori, în realitate, minorul a fost încredințat pârâtei în considerarea faptului că, în lipsa acesteia de acasă, el ar putea rămâne în grija străbunicii sau a bunicii sale.
Dar, străbunica minorului, pe nume este decedată de aproape doi ani, iar bunica acestuia, are o stare precară de sănătate și a suferit mai multe internări, dintre care și una prezentă.
Nici în prezent pârâta nu locuiește împreună cu minorul deoarece ea s-a mutat în P, iar băiatul a rămas în comuna, județul P, fără a fi supravegheat și îngrijit, nu mai frecventează decât sporadic cursurile grădiniței, ceea ce dovedește că mama este dezinteresată de minor, iar aceste împrejurări unite cu situația că intimata nu a făcut dovada unei locuințe stabile și nici a unei surse de venit, demonstrează, o dată în plus, ca interesul minorului nu este de a rămâne mai departe împreună cu aceasta.
A mai precizat recurentul că, în ceea ce privește condițiile de creștere și educare pe care le are în casa sa sunt foarte bune iar orașul, în care locuiește, este în deplină dezvoltare cu multe parcuri, școli și grădinițe, unele chiar în imediata apropiere a locuinței mele.
Mai mult, este proprietarul unei case noi complet mobilată și utilată, în care locuiește singur iar părinții săi dețin un imobil în proprietate chiar în vecinătatea sa.
De altfel, a crescut până la vârsta de 3 ani și J în această casă, alături de bunicii paterni, când erau plecați la serviciu, jucându-se cu verișorii săi care au vârste apropiate și care locuiesc în aceeași zonă.
A învederat recurentul că a dovedit că este atașat de copil, că a întreprins mai multe demersuri pentru a-l întâlni dar nu i-a fost permis, apelând și la un executor judecătoresc în acest sens.
Astfel, este în interesul copilului să-îi fie încredințat spre creștere și educare întrucât pârâta nu numai că are venituri și nici un domiciliu stabil dar duce o viață dezordonată, care l-ar putea afecta de în dezvoltarea sa fizică și psihică.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, din probele administrate instanțele au ajuns la concluzia că nu s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere la momentul încredințării minorului către aceasta.
În dovedirea cererii de recurs recurentul a depus la dosar acte.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Recurentul reclamant a investit inițial Judecătoria Ploiești cu o cerere având ca obiect reîncredințarea minorului, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâta.
Prima instanță a respins cererea reclamantului, soluție menținută de instanța de apel prin respingerea căii de atac promovată de către acesta.
Potrivit art. 44 al. 1 Cod familie în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani, a autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.
În lumina alineatului 2 al aceluiași text de lege modificarea măsurilor luate potrivit dispozițiilor art. 42 al. 1 și 2 se va face cu respectarea cerințelor prevăzute de aceste dispoziții.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență schimbarea împrejurărilor avute în vedere la încredințarea copilului trebuie să reclame modificarea măsurii luate față de minor.
O schimbare parțială a condițiilor care în ansamblu au determinat ca încredințarea copilului să se facă unuia dintre părinți nu trebuie să atragă neapărat și revenirea asupra măsurii cât timp subzistă elementele de bază hotărâtoare, care confirmă necesitatea ca măsura luată în interesul copilului să fie menținută.
În speța dedusă judecății, față de materialul probator administrat în cauză, în mod legal au constatat instanțele de fond că nu s-au schimbat împrejurările care au stat la baza încredințării spre creștere și educare a copilului mamei, fiind în interesul superior al acestuia să se păstreze măsura luată.
Astfel, intimata în prezent realizează venituri din muncă, așa cum se reține din contractul de muncă depus în copie la dosarul de apel, iar împrejurarea că societatea la care era unic asociat acesta ar avea probleme financiare nu are nici o înrâurire din prisma aspectelor ce trebuie analizate în cazul unui litigiu ce are ca obiect reîncredințare minor.
Totodată, așa cum se reține din adeverința nr. 309/02.06.2009 minorul este înscris în grupa mare la grădiniță, s-a integrat relativ ușor în colectiv este comunicativ, are un comportament adecvat vârstei, este bine îngrijit și educat și are o frecvență mare la cursuri.
De menționat că această adresă este una oficială, semnată de director și educatoare și purtând ștampila instituției, spre deosebire de cea aflată la fila 98 dosar judecătorie.
În ceea ce privește condițiile de locuit, din ancheta socială efectuată în faza de primă instanță se reține că imobilul în care este crescut în prezent copilul este unul spațios, dotat corespunzător.
Sub aspectul susținerilor recurentului potrivit cărora mama are un comportament inadecvat față de copil care este de natură a-i aduce atingere sănătății și dezvoltării sale fizice și psihice, așa cum rezultă din lipsa unui domiciliu stabil dar și din modul de viață al pârâtei, Curtea reține că aceste aspecte rezultă numai din mai multe declarații extrajudiciare.
Ori, aceste declarații date în formă olografă, nu pot fi avute în vedere atâta timp cât nu se coroborează cu restul materialului probator administrat, nici măcar cu declarațiile martorilor audiați în cauză la propunerea reclamantului.
Pe de altă parte, criticile recurentului în sensul că instanțele au avut în vedere cele două anchete sociale efectuate în cursul anului 2006 deși erau obligate să se pronunțe pe aspecte ulterioare datei încredințării lui mamei sale, sunt contrazise de cele două anchete sociale aflate la filele 29 și 32 dosar judecătorie, ambele efectuate în cauza pendinte.
Împrejurarea că reclamantul a solicitat refacerea referatului de anchetă socială în ceea ce privește condițiile oferite de către pârâtă și care nu s-a mai putut realiza întrucât pe parcursul procesului aceasta s-a mutat în P nu înseamnă că în cauză nu au fost efectuate anchete sociale.
Totodată, dată fiind întoarcerea intimatei în domiciliul din comuna în mod legal a apreciat instanța de apel că nu se mai impune efectuarea unei alte anchete sociale.
Mai mult decât atât stabilirea la un moment dat a mamei cu copilul în Municipiul P s-a făcut tot în interesul acestuia pentru a i se oferi copilului condiții mai bune de a accede la pregătire.
Susținerile că recurentul ar avea condiții mai bune de locuit, copilul este atașat de acesta, a crescut până la vârsta de 3 ani și J în această casă, alături de bunicii paterni, când erau plecați la serviciu, jucându-se cu verișorii săi care au vârste apropiate și care locuiesc în aceeași zonă nu pot fundamenta o soluție de reîncredințare atâta vreme cât nu s-au schimbat împrejurările avute în vedere la luarea măsurii.
Criticile recurentului în sensul că prima instanță a audiat ca martori la propunerea pârâtei a vărului și mamei acestuia, persoane care, de fapt nici nu puteau fi audiate în această calitate sunt nefondate.
Astfel, dispozițiile art. 189 al. 1 pct. 1 Cod pr. civ. sunt dispozitive, iar nu imperative, iar reclamantul nu s-a opus la audierea respectivelor persoane în calitate de martori.
În ceea ce privește împrejurarea că a dovedit că este atașat de copil, că a întreprins mai multe demersuri pentru a-l întâlni dar nu i-a fost permis, apelând și la un executor judecătoresc în acest sens, Curtea constată că în baza Sentinței civile nr. 5262/19.06.2006 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă, recurentului din prezenta cauză i s-a permis păstrarea legăturilor personale cu minorul în sensul de a-l lua pe acesta în domiciliul său conform programului stabilit.
Ori, așa cum în mod legal au reținut și instanțele de fond neînțelegerile legate de executarea acestei hotărâri nu pot constitui fundament pentru reîncredințarea copilului, existând alte mijloace juridice în acest sens.
De altfel, așa cum se reține din chiar conținutul cererii de chemare în judecată la fundamentarea demersului judiciar al reclamantului a stat preponderent tocmai modul de executarea a hotărârii de vizitare.
Pentru toate motivele învederate Curtea reține că în mod corect instanțele de fond au făcut aplicarea în cauză a textelor legale incidente în raport de situația de fapt stabilită pe bază de probatorii, toate criticile recurentului fiind nefondate.
Așa fiind Curtea, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
În ceea ce privește cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată Curtea reține că, în adevăr, potrivit art. 274 Cod pr. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Numai că intimata nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate cu prezenta fază procesuală, simpla referire la cheltuielile de transport nefiind suficientă în lipsa documentelor justificative.
Într-o atare situație Curtea urmează să respingă cererea acesteia ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna -, județul I împotriva Deciziei civile nr. 432 din 5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția civilă, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în comuna sat, județul P și cu Autoritățile Tutelare Consiliul Local și Consiliul Local, ca nefondat.
Respinge ca nedovedită cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Radu Adriana Maria, Pană Constanța Panait
- - - - - C, -
GREFIER,
-
Red.
4 ex / 08.02.2010
nr- Judecătoria Ploiești
-
nr- Tribunalul Prahova - Secția civilă
a;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Radu Adriana MariaJudecători:Radu Adriana Maria, Pană Constanța Panait
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 3/2009. Curtea... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1258/2009. Curtea... → |
|---|
