Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1361/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1361/
Ședința publică din 19 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în M C,-,.10, județul H, împotriva deciziei civile nr.52 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns pârâta-recurentă, asistată de av. și reclamantul-intimat, asistat de av. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și cu timbre judiciare în valoare de 0,15 lei, iar reclamantul-intimat a depus la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică reprezentantei recurentei.
Reprezentanta pârâtei-recurente nu solicită termen pentru studierea întâmpinării, întrucât a luat la cunoștință conținutul acesteia.
Neformulându-se alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat în cauză și menținerii sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, cu obligarea reclamantului-intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită respingerea recursului pentru considerentele expuse în întâmpinare și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin acțiunea înaintată la 17 septembrie 2007 la Judecătoria Miercurea Ciuc, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând reîncredințarea spre creștere și educare a minorului, născut la 23 ianuarie 1995 și sistarea obligației de întreținere față de minor, de la data preluării efective a acestuia de către tatăl reclamant. Concomitent reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului până la majoratul acestuia, în funcție de venitul mediu net lunar realizat, plus cheltuieli de judecată.
În susținerea acțiunii, reclamantul a relevat că minorul a rezultat din căsătoria părților care a fost desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr.1180/2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, minorul fiind încredințat spre creștere și educare mamei pârâte. Se susține de către reclamant că, de la data de 15 iunie 2007 minorul se găsește în întreținerea sa și refuză categoric să se reîntoarcă la mama pârâtă, exprimându-și constant opțiunea de a fi reîncredințat spre creștere și educare tatălui reclamant.
Prin sentința civilă nr.1866 din 29 noiembrie 2007 Judecătoriei Miercurea Ciuc, s-a respins ca nefondată acțiunea civilă promovată de reclamant, Motivat de faptul că nu sunt aplicabile disp.art.44 Cod familie care să justifice reincredințarea minorului la tatăl reclamant, minorul fiind atras de situația financiară bună a tatălui, influențabil, emoțional nepregătit să-și motiveze intențiile, iar față de mamă are un comportament respingător și dur.
Prin decizia civilă n5.52/24 aprilie 2008 Tribunalului Harghita, s-a admis apelul declarat de reclamant și s-a schimbat în tot soluția instanței de fond, în sensul reîncredințării minorului spre creștere și educare la reclamant, cu obligarea pârâtei de a contribui lunar la întreținerea minorului cu suma de 150 lei, începând cu data pronunțării deciziei și până la majoratul acestuia.
Pentru a statua astfel, instanța de apel a avut în vedere două elemente de fapt hotărâtoare care justifică aplicațiunea art.44 Codul familiei, respectiv opțiunea minorului exprimată clar și inechivoc în fața instanței de a fi reîncredințat tatălui reclamant, precum și faptul că acesta își desfășoară activitatea în mod stabil în municipiul M C, făcând doar deplasări sporadice în municipiul
Împotriva deciziei civile menționate, pârâta a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia, rejudecarea pricini și menținerea ca legală a soluției instanței de fond cu invocarea motivului prev. de art.304 pct.9 pr.civ. În opinia recurentei, soluția pronunțată de instanța de apel este dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății, nesocotind dispozițiile Codului familiei, precum și interesele minorului, care reclamă rămânerea acestuia la mama pârâtă spre creștere și educare. Pârâta recurentă relevă constant prin cererea de recurs faptul că minorul este influențat categoric de către tatăl reclamant, fiind atras de situația financiară bună a acestuia. De asemenea, se arată că reclamantul continuă să-și desfășoare activitatea prin diferite localități din țară, mai ales în municipiul B, context în care minorul nu poate fi supravegheat și educat în mod constant.
Recursul dedus judecății este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.42 Codul familiei, cu ocazia divorțului instanța judecătorească va hotărî căruia dintre părinți vor fi încredințați copii minori, scop în care va asculta părinții, autoritatea tutelară și copiii dacă aceștia au împlinit vârsta de 10 ani. De asemenea, instanța va stabili și contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătirii profesionale a copiilor.
În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani, a autorității tutelare, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale între părinții divorțați și copii (art.44 Codul familie).
În speța dedusă judecății, prin sentința de divorț a părților, minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei pârâte, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere până la majoratul minorului.
La data divorțului instanța a avut în vedere vârsta minorului precum și posibilitățile reale și efective pe care părinții le au, legat de posibilitatea creșterii și educării minorului în condiții optime.
Ulterior, la data de 15 iunie 2006, minorul s-a stabilit la domiciliul reclamantului și refuză categoric să se înapoieze la mama pârâtă, context în care reclamantul a promovat acțiunea civilă dedusă judecății, pentru reîncredințarea spre creștere și educare a minorului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, și evoluția ulterioară a relațiilor dintre părți, rezultă intervenirea a două elemente noi, care justifică ca legală și temeinică soluția pronunțată de către instanța de apel. În primul rând, este vorba de schimbarea opțiunii minorului, exprimată clar și inechivoc în fața instanței, în sensul că acesta dorește să fie reîncredințat spre creștere și educare la tatăl reclamant. Schimbarea opțiunii minorului nu poate fi interpretată ca fiind venită de la un copil influențabil, emoțional nepregătit să-și motiveze intențiile, fiind atras doar de situația financiară mai bună a reclamantului față de mama pârâtă. Opțiunea minorului a fost exprimată după ce acesta a locuit perioade determinate de timp la ambii părinți și la ora actuală dorește fără niciun dubiu să rămână la tată, unde de altfel se află de la data de 15 iunie 2006. În plus, ancheta socială efectuată în cauză a stabilit că la domiciliul tatălui reclamant sunt condiții optime pentru creșterea și educarea minorului, care are vârsta de 13 ani și 4 luni și este dezvoltat atât fizic cât și mintal corespunzător vârstei.
O altă schimbare intervenită după pronunțarea hotărârii de divorț a părților, constă în acea că la ora actuală tatăl reclamant își desfășoară activitatea în municipiul M C, localitatea de domiciliu, făcând doar sporadice deplasări în municipiul B, la un punct de lucru secundar.
Față de cele ce preced, instanța de control judiciar conchide că măsura luată de către instanța de apel respectă nu numai opțiunea minorului dar și interesele acestuia, legate de creșterea, educarea și pregătirea lui profesională la standardele impuse de actualele exigențe.
Așa fiind, recursul declarat de către pârâtă este nefondat și în consecință urmează a fi respins ca atare, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. iar curtea nereținând din oficiu motive de casare de ordine publică.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în M C,-.10, județul H, împotriva deciziei civile nr.52 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 19 septembrie 2008, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
15.10.2008.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Incuviintare nume minor. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Iasi | Reintegrare în familie. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Alba... → |
|---|
