Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1449/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1449
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 30 noiembrie 2009, privind judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr.200 din data de 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 30 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea apelantei reclamante, prin intermediul apărătorului angajat, să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 07 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1160/23.02.2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului, prin care a solicitat reîncredințarea minorului, născut la 5.02.2002.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 5255/2004, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți din vina reclamantei și s-a încredințat minorul rezultat din căsătoria părților spre creștere și educare tatălui.
Ulterior, prin sentința civilă 6445 din 26.11.2007, pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei prin care aceasta a solicitat reîncredințarea minorului, reținându-se că nu se impune modificarea măsurii luată față de minor de instanța care a pronunțat divorțul și că nu este indicat să se impună schimbări în modul de viață cu care acesta a fost deprins o perioadă îndelungată, încă de la despărțirea în fapt a părților, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă la 8 aprilie 2008, prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr. 105 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
Instanța a reținut că acțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost introdusă la scurt timp, respectiv 1 septembrie 2008, iar cu probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada că în acest interval de timp au intervenit motive noi care să justifice reîncredințarea minorului, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 44 Codul familiei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta care a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât tatăl minorului nu se mai poate ocupa de creșterea acestuia, deoarece lucrează în B, vine în domiciliu la sfârșit de săptămână, minorul fiind crescut,în fapt,de către bunicii paterni.
A susținut recurenta că pârâtul nu-i permite să vadă minorul, că în prezent are un venit sigur, lucrează în Italia, are și o locuință și este în măsură să susțină material întreținerea minorului.
Prin decizia civilă nr. 200 din 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr.1160/23.02.2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr-.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele:
Susținerile referitoare la condițiile pe care le oferă pârâtul, împrejurarea că acesta lucrează în B și vine acasă doar la sfârșit de săptămână, precum și condițiile pe care apelanta însăși le are în prezent, respectiv faptul că lucrează în Italia, are locuință - au fost deja avute în vedere în soluționarea precedentei cereri de reîncredințare, finalizată cu sentința civilă 6445 din 26.11.2007, menținută prin decizia Curții de APEL CRAIOVA nr. 105 din 8 aprilie 2008.
Apelanta nu poate invoca aceleași împrejurări de fapt, deoarece prin soluția pronunțată, Curtea de APEL CRAIOVAa validat soluția instanței de fond prin care au fost înlăturate toate aceste susțineri și face o nouă analiză acelorași condiții, ar însemna o încălcare a autorității lucrului judecat.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut instanțele nu au apreciat corect situația de fapt, respectiv că pe perioada anilor 2006-2009, pârâtul i-a interzis recurentei să-l viziteze pe minor, că acesta a rămas în îngrijirea tatălui, datorită unei înțelegeri dintre cei doi părinți până în momentul în care reclamanta ar fi reușit să-și găsească un loc de muncă. Situația materială și socială a pârâtului nu au fost corect percepute și, implicit, reținute de către instanțele de judecată, pârătul petrecându-și majoritatea timpului la B și nu în domiciliul părinților săi, unde se află și minorul.
motiv de recurs vizează faptul că sentința instanței de fond a fost pronunțată de către un judecător incompatibil în a soluționa pricina.
Recursul este nefondat.
Soluția pronunțată de către instanța de apel este cea corectă.
Au fost avute în vedere dispoz. art. 43,art.44 și art. 101 Codul familiei, care au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele căruia nu i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul și acesta din urmă.
S-a apreciat în mod concret situația reală a minorei, condițiile materiale în care aceasta locuiește, raportate la interesul ambilor părinți de a-i oferi acestuia un climat de liniște pentru o mai bună creștere și educare.
Faptul că, în prezent, și, respectiv, pe perioadă scurtă de timp de la data de 08.04.2008 și până la data de 01.09.2008, data introducerii prezentei acțiuni, nu au intervenit schimbări majore în situația celor doi părinți, care să justifice parțial reîncredințarea minorului, nu s-au schimbat condițiile de trai și afective în care minorul trăiește și este îngrijit, duce la concluzia implicită că aceste condiții și modalitatea de încredințare a minorului nu trebuie schimbate, având în vedere că acesta din urmă se dezvoltă armonios, iar mediul în care a crescut până în prezent nu trebuie modificat.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat reîncredințarea minorului invocând schimbările radicale ce ar fi intervenit în situația sa în sensul că s-a recăsătorit și a obținut un loc de muncă stabil, fără a invoca schimbări ce ar fi intervenit în situația pârâtului ca cele privind schimbarea locului de muncă al acestuia.
Împrejurările noi ce ar justifica schimbarea măsurii reîncredințării minorului au făcut obiectul unei judecăți anterioare ce a avut ca obiect tot reîncredintțarea minorului.
Prin hotărârile pronunțate în acea cauză ( decizia nr,105/2008 a Curții de APEL CRAIOVA ) instanțele au reținut că schimbarea posibilităților materiale ale reclamantei nu constituie un criteriu determinant în aprecierea interesului minorului și un motiv suficient pentru schimbarea măsurii de reîncredințare a minorului.
Prin noua acțiune reclamanta nu putea să invoce aceleași motive pentru reîncredințarea minorului.
Cu privire la motivul de recurs care vizează incompatibilitatea judecătorului de fond, acesta nu este întemeiat, având în vedere că nu sunt incidente dispoziții art. 24 Cod pr. civ. care au în vedere ipoteza în care judecătorul s-a pronunțat în aceeași pricină ipoteză care nu se regăsește în speță.
Cu privire la celelalte argumente invocate în cererea de recurs de către recurentă, se constată că acestea vizează critici care privesc exclusiv modul în care instanța a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate și care nu mai poate face obiectul analizei instanței de recurs, în condițiile în care, în cazul de casare prevăzut de art. 304, pct. 11 Cod pr. civ. era abrogat la data pronunțării deciziei în speță.
În consecință, instanța va respinge, conform dispozițiilor art. 312 Cod pr. civ. recursul formulat de către reclamanta, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr.200 din data de 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex/16.12.2009
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1268/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 69/2010. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
