Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1465/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE 1465
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta -, împotriva deciziei civile nr.117 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, Autorități Tutelare fiind Consiliul Local C și Consiliul Local, având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă -, asistată de avocat și intimatul pârât, asistat de avocat, lipsind Autoritățile Tutelare Consiliul Local C și Consiliul Local.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că a fost depusă o precizare de către minora, după care;
Avocat, pentru recurenta reclamantă -, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pentru a face dovada că recurenta reclamantă are condiții corespunzătoare de locuit împreună cu fiica sa, depunând, în original, 2 declarații autentificate de Biroul Notarului Public, nr.2210 și 2211 din 10.12.2009 și o copie de pe certificatul de naștere al minorei -, fiica reclamantei -, născută dintr-o altă relație.
Instanța a pus în discuție cerere de probatorii formulată de apărătorul recurentei reclamante, câte un exemplar fiind comunicat către apărătorul intimatului pârât.
Avocat, pentru intimatul pârât, a solicitat ca cele 2 declarații depuse, să fie considerate inadmisibile, întrucât nu reprezintă înscrisuri, în sensul art.305 Cod procedură civilă.
Instanța a admis proba cu înscrisuri solicitată de avocat, pentru recurenta reclamantă.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, instanța a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă -, a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât nu s-a ținut cont de interesele minorei și de voința acesteia, ceea ce este esențial la încredințarea sau reîncredințarea oricărui minor. A arătat că interesul minorei este acela de a rămâne alături de mama sa, cu care este obișnuită. A susținut că minora refuză să locuiască cu tatăl său, din proprie inițiativă fugind de la școală la domiciliul mamei sale, la. A precizat că intimatul pârât nu are condiții optime de locuit, întrucât are o singură cameră.
A pus concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat și modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii; fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul pârât, a arătat că pârâtul beneficiază de aceleași condiții locative pe care le-a avut și anterior, la data pronunțării deciziei Curții de APEL CRAIOVA, și că manifestă aceeași preocupare pentru educația celor două minore. A mai arătat că singura schimbare care a intervenit în situația de fapt, ce are repercursiuni asupra minorei, este apariția a încă un minor -, născut de recurentă în cursul lunii septembrie 2009, astfel încât aceasta nu mai are timpul necesar pentru supravegherea și creșterea minorei.
A precizat că interesul copilului, care trebuie să primeze, respectiv starea de bine și echilibru, atât pe plan emoțional cât și pe plan social, este acela de a crește împreună cu sora sa mai mare, la tatăl lor, care le poate asigura o creștere și educare corespunzătoare.
A pus concluzii scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
1. Prin sentința civilă nr. 19722/12.12.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a respins cererea precizată avand ca obiect reîncredințare minori a reclamantei (fostă ) -, în contradictoriu cu pârâtul, și autoritățile tutelare Consiliul Local C și Consiliul Local,- ca neîntemeiată. S-au menținut dispozițiile deciziei civile nr.47/25.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA (irevocabilă).
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 877/29.01.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost desfăcută căsătoria părților din culpă comună, fiindu-le încredințată câte o minoră fiecărei părți, spre creștere și educare (reclamantului - minora, născută la 17.09.1996, iar pârâtei - minora, născută la 25.10.1999) și s-a dispus ca pârâta să-și reia numele de, compensându-se cheltuielile de întreținere pentru minore.
Împotriva sentinței civile nr. 877/29.01.2007 a Judecătoriei Craiova au declarat apel ambele părți, - apeluri care au fost respinse, prin decizia civilă nr. 173/09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj.
Reclamantul a declarat ulterior recurs împotriva deciziei civile nr. 173/09.10.2007 a Tribunalului Dolj, - care a fost admis prin decizia civilă nr. 47/25.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA (irevocabilă), - care a modificat în parte decizia civilă nr.173/09.10.2007 a Tribunalului Dolj și sentința civilă nr. 877/29.01.2007 a Judecătoriei Craiova, - în sensul că a dispus ca și minora să îi fie încredințată reclamantului spre creștere și educare, obligând pârâta la plata pensiei de întreținere în cuantum de câte 50 lei lunar pentru fiecare minoră, menținându-se celelalte dispoziții legale ale sentinței și deciziei.
Hotărârea judecătorească irevocabilă a Curții de APEL CRAIOVAa fost pusă în executare conform proceselor verbale de executare din 05.06.2008 și din 06.10.2008 în cadrul dosarelor de executare 246 și 270/E/2008 (aflate la filele 12 și 80).
Conform ultimului proces verbal de executare din 06.10.2008 din dosarul de executare nr. 270/E/2008, - a fost pusă în executare decizia civilă nr. 47/25.02.2008 a Curții de APEL CRAIOVA (irevocabilă), - în sensul că pârâtul a reușit să o ia și pe minora de la Școala din, care i-a fost încredințată acestuia prin hotărârea judecătorească sus amintită.
În intervalul de timp scurs de la data rămânerii irevocabile a deciziei civile nr. 47/25.02.2008, a Curții de APEL CRAIOVA, - pârâtul a făcut demersuri și pentru obținerea transferului minorei de la Școala din la Colegiul Național din C, - așa cum rezultă din cererea de transfer aprobată și înregistrată sub nr. 350/18.03.2008 pentru Colegiul din C (fila 22 din dosar).
Conform certificatului de înregistrare sub nr. -/27.02.2008 și al contractului individual de muncă nr.26024/25.04.2008, - a rezultat că pârâtul deține o firmă BIKES SRL C, unde aceste este unic acționar, spre deosebire de reclamantă, care nu a făcut dovada modului în care aceasta își câștigă existența, (neputându-se deci baza în viitor doar pe sprijinul părinților acesteia care sunt pensionari).
De asemenea, conform anchetelor sociale, a rezultat că ambele părți au condiții de locuit corespunzătoare; reclamanta într-un imobil-casă situat în, casă proprietatea părinților săi, compus din 4 camere și bucătărie, dar în care locuiesc 6 persoane, - iar pârâtul împreună cu cele două minore într-un imobil garsonieră situat în C, - condițiile de locuit ale părților fiind aceleași și la data pronunțării deciziei civile nr. 47/25.02.2008 a Curții de APEL CRAIOVA.
Cu ocazia audierii minorei (născută la 17.09.1996), - aceasta și-a exprimat opțiunea de a rămâne în continuare la tatăl-pârât, - opțiunea acesteia rămânând de asemenea, neschimbată față de aceeași manifestare de voință pe care a exprimat-o în cadrul judecării dosarului de divorț al părinților săi, când a fost încredințată spre creștere și educare tatălui, prin sentința civilă nr..877/29.01.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, - această dispoziție legală fiind menținută prin decizia civilă nr. 47/25.02.2008 a Curții de APEL CRAIOVA (irevocabilă).
Așadar, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești sus amintite minora nu și-a schimbat poziția față de tată, alături de care a dezvoltat o puternică legătură de atașament, minora găsind prezența tatălui un suport afectiv și moral, precum și un real sprijin material.
Minora (născută la 25.10.1999), deși a fost încredințată tatălui prin decizia civilă nr. 47/25.02.2008 a Curții de APEL CRAIOVA, - această decizie a fost pusă în executare în privința acestei minore prin procesul verbal de executare din 06.10.2008 (dosar de executare nr. 270/E/2008), când pârâtul în cele din urmă, uzitând de mijloacele legale a reușit să revină în viața acestei minore conform hotărârii judecătorești, - care se află acum alături de sora sa mai mare, la tată.
Chiar dacă minora, fiind mai mică, nu a sesizat adevăratul său interes, pentru a putea să discernă între bine și rău, - pe fondul imaturității și a lipsei de experiență de viață, - instanța a avut în vedere interesul copilului care trebuie să primeze, respectiv starea de bine și echilibrul atât pe plan emoțional cât și pe plan social, fiind în interesul ambelor minore ca acestea să crească împreună.
S-a mai reținut că pârâtul a manifestat preocupare pentru a le asigura ambelor minore un mediu familial stabil, cât și pentru asigurarea bunăstării materiale și spirituale a minorelor, - spre deosebire de reclamantă, care este interesată doar de soarta minorei, conform probelor de la dosar, în sensul că a mers să o viziteze pe aceasta la domiciliul tatălui, respectiv la școală, - ignorând-o pe cealaltă minoră.
Potrivit probei testimoniale, pârâtul a manifestat interes pentru perfecționarea pregătirii școlare a celor două minore, suportând costul unor meditații particulare la anumite materii, - aspect care a fost reținut și în considerentele deciziei civile nr. 47/25.02.2008 a Curții de APEL CRAIOVA, ceea ce înseamnă o dată în plus că în privința implicării afective a pârâtului în procesul educațional și de instruire al minorelor nu s-au produs schimbări, ci dimpotrivă, pârâtul a dat dovadă că a manifestat aceeași strădanie și în continuare, - preocupându-se de minore, pentru a le da acestora o educație sănătoasă.
Așadar, revenirea asupra măsurii dispusă prin decizia civilă nr. 47/25.02.2008 a Curții de APEL CRAIOVA (irevocabilă), - în sensul de a lua minorele de la părintele căruia acestea i-au fost încredințate, nu își găsește nici o justificare temeinică în cauza de față, - de vreme ce nu s-a dovedit că tatăl-pârât ar fi avut un comportament care să pericliteze o bună dezvoltare fizică și intelectuală a minorelor.
Măsura reîncredințării minorelor spre creștere și educare de la un părinte la celălalt, conform art. 44 Cod. își găsește justificarea și poate fi luată numai atunci când se stabilește că interesele minorelor o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire se află, nu le mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare armonioasă atât pe plan afectiv-emoțional cât și pe plan social și educațional, - cea ce nu este cazul în situația de față.
Întrucât în speță nu s-au modificat împrejurările avute în vedere la pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile a Curții de APEL CRAIOVA sus menționată, - instanța a apreciat că cererea precizată a reclamantei este neîntemeiată, respingând-o ca atare. Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile a declarat apel, reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului formulat apelanta a arătat că prin sent. civ. nr. 19722 din data de 12.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, i s-a respins acțiunea pe care a formulat-o pentru modificarea măsurii privind încredințarea minorelor și, dispuse prin sentința nr. 877/2007 a Judecătoriei Craiova și respectiv prin decizia civilă nr. 47 din 25.02.2008 pronunțată de Curtera de APEL CRAIOVA. Respingerea cererii a avut în vedere faptul că interesul celor două minore este acela de a sta alături de tatăl lor, care le poate asigura o creștere și educare corespunzătoare.
În motivarea apelului formulat s-a mai arătat că instanța a concluzionat că nu este cazul a se modifica decizia civilă nr. 47 din 25.02.2008 a Curții de APEL CRAIOVA. S-a reținut că modificarea măsurii nu are justificare temeinică deoarece nu s-a dovedit că tatăl minorelor nu ar fi avut un comportament care să pericliteze o bună dezvoltare fizică și intelectuală a minorelor.
Apelanta a mai arătat că s-a schimbat situația care a condus la încredințarea minorelor tatălui după cum urmează: pârâtul susține că are venituri din muncă, fiind capabil ă asigure întreținerea acestora, ori din cercetările pe care ea le-a făcut la Inspecția Teritorială aar ezultată că acesta nu are carte de muncă și nici contract de muncă așa cum a susținut. La serviciul financiar din bilanțul contabil depus pentru societatea al cărui acționar unic este nu rezultă existența unui profit sau a unor venituri din această societate. Prin urmare, a concluzionat apelanta, toate susținerile pârâtului nu au nicio bază legală deoarece este clar că nu are venituri.
În plus, acesta nu are nici condiții corespunzătoare de locuit fiind pe cale a fi evacuat din imobilul unde deține o garsonieră prin contract de închiriere, deoarece proprietarul imobilului a vândut locuința unde pârâtul locuiește cu cele două minore, acesta aflându-se în litigiu de evacuare.
Apelanta a mai învederat că la pronunțarea sentinței nu s-a ținut cont de declarațiile martorilor propuși de ea, martori care au confirmat cele arătate anterior. În plus, în prezent minora - a refuzat sistematic să locuiască cu tatăl său, la a doua executare silită fugind singură de la școală la domiciliul apelantei și refuzând întoarcerea conform declarațiilor date la organul de poliție în domiciliul tatălui.
2. Prin decizia civilă nr. 117 din 28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 19722/12.12.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 877/29.01.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, precum și decizia civilă nr. 47/25.02.2008, a Curții de APEL CRAIOVA s-a dispus încredințarea celor două minore tatălui, pârâtul.
Modificarea măsurilor cu privire la încredințarea minorilor se poate dispune de instanță numai dacă se constată că împrejurările care au determinat stabilirea acestora s-au schimbat în mod esențial astfel că nu mai este în interesul minorilor să locuiască cu părintele căruia au fost inițial încredințați.
Astfel, s-a reținut că pârâtul beneficiază de aceleași condiții locative pe care le-a avut și anterior, la data pronunțării deciziei Curții de APEL CRAIOVA, și că manifestă aceeași preocupare pentru educația celor două minore, cele susținute de către reclamantă în motivarea acțiunii formulate cu privire la atitudine violentă a pârâtului față de cele două minore nefiind confirmate. Mai mult decât atât, din probatoriul administrat la instanța de fond, a rezultat că reclamanta are un anturaj care nu este de natură să creeze un mediu favorabil pentru creșterea și educare fiicelor sale.
3. Impotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs în termen, motivat și timbrat, apelanta reclamantă.
Criticile sunt in esenta urmatoarele: decizia pronuntata de tribunal nu cuprinde toate motivele pe care se sprijina, cuprinde motive contradictorii si nu analizeaza toate probele prezentate de reclamanta in apel. Astfel nu s-a avut in vedere rezolutia data de Parchetul de pe langa Judecatoria Craiova, din care rezulta ca minora nu mai locuieste cu tatal sau, a fugit de la scoala si a venit la mama sa nefiind influentata de nimeni in decizia pe care a luat- De asemenea, gresit s-a retinut ca tatal ofera aceleasi conditii de locuit ca si mama, desi aceasta asigura minorei posibilitatea de a avea propria ei camera, iar tatal are o singura camera pentru trei persoane. In aceeasi ordine de idei, mai arata ca tatal nu a facut dovada ca are venituri, astfel ca intentioneaza sa se intretina pe sine si pe minore din pensia platita de mama. Mai sustine, fata de toate aceste elemente, ca pe fond, decizia tribunalului s-a dat cu aplicarea gresita a legii, nefiind respectat interesul minorei si vointa acesteia, esentiala in luarea masurii de incredintare sau reincredintare.
Solicita admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond, admiterea acțiunii, reîncredințarea macar a minorei - spre creștere și educare, compensarea cheltuielilor de întreținere.
In drept, recursul nu a fost motivat.
Dar, din modul de redactare si din dezvoltarea argumentelor prezentate, recursul poate fi incadrat in cazurile de recurs de modificare prev. de art. 304 pct.7 si 9 Cod procedura civila, in sensul ca solutia recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cuprinde motive contradictorii si s-a pronuntat cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.
Intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefodat și menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind legale și temeinice.
S-au depus: taxa de timbru, imputerniciri avocatiale, procura speciala, adeverinta 2182/2009 CN C, rezolutia 12158/P/2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Craiov aprin care s-a confirmat propunerea de neincepere a urmaririi penale pentru savarsirea infractiunii prev in art. 307 Cod penal, adeverintele nr. 710/2008 si 711/2008 ale CN C, situatie scolara minorei an scolar 2008 - 2009, copie plangere penala formulata de intimat pentru savarsirea infractiunilor prev in art. 306 si 307 Cod penal, adresa postului de Politie Robanesti nr. 9081/2008, acte firma Bikes srl, contract de vanzare cumparare incheiat in forma autentica privind locuinta din-, diploma scolaram diploma de licenta, 6959 din 24 aprilie 2009 Judecatoriei Craiova, plangere penala pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu formulata de intimat impotriva conducerii CN C, adresa nr. 2543/2009 a aceleiasi unitati scolare, din care rezulta a minora nu a frecventat cursurile scolare in perioada 14.09. - 2.10.2009, dar si adresa 2475/24.11.2009 din care rezulta ca minora nu s-a prezentat la nicio ora de curs in anul scolar inceput in 2009, adeverinta scolara anul de studiu 2007-2008 Scoala I-VIII de, caracterizari ale recurentei si minorei - Primarie com Robanesti si Scoala, declaratii extrajudiciare.
În temeiul disp. art. 42 din Codul familiei și art. 24 din Legea 272-2004, instanța a dispus reaudierea minorei - și audierea minorei, care a împlinit vârsta de 10 ani la 25 octombrie 2009. exprimate de către cele două minore au fost consemnate în scris, procesele verbale fiind atașate la dosar în timp util, filele 67 - 68, pentru observare, înainte de dezbateri.
Recursul este nefondat si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
1. - Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 261 cod procedură civilă, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.
Raportat la aceste exigente, tribunalul a retinut in mod corect ca, modificarea măsurilor cu privire la încredințarea minorilor se poate dispune de instanță numai dacă se constată că împrejurările care au determinat stabilirea acestora s-au schimbat în mod esențial, astfel că nu mai este în interesul minorilor să locuiască cu părintele căruia au fost inițial încredințați. Pe cale de consecinta, tribunalul concluzionat că pârâtul beneficiază de aceleași condiții locative pe care le-a avut și anterior, la data pronunțării deciziei Curții de APEL CRAIOVA și că manifestă aceeași preocupare pentru educația celor două minore, cele susținute de către reclamantă în motivarea acțiunii formulate cu privire la atitudine violentă a pârâtului față de cele două minore nefiind confirmate. Mai mult decât atât, din probatoriul administrat la instanța de fond, a rezultat că reclamanta are un anturaj care nu este de natură să creeze un mediu favorabil pentru creșterea și educare fiicelor sale.
Or, din considerentele deciziei pronunțată în apel, reproduse mai sus, rezultă că instanța de apel a respectat aceste cerințe legale și a motivat în fapt și în drept, in spiritul legii aplicabile, soluția de respingere a apelului, a arătat argumentele pentru care trebuie pastrata ca legala si temeinica, sentința de respingere a cererii de reincredintare.
- Invocarea generică si reproducerea textuala a cazului de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 7 teza II Cod procedură civilă de către recurenta, in sensul ca hotararea cuprinde motive contradictorii, dar fără un corespondent în cauză, fara indicarea în concret a acelor motive care fie se exclud reciproc, fie se contrazic și care să justifice reformarea deciziei - apare pur formală și nu obligă Curtea să facă cercetări în raport cu aceste dispoziții legale. Mai degraba, recurenta invoca faptul ca cele retinute de instanta de apel, nu au corespondent in probe, sau sunt contrazise de probele administrate in cauza. Or, o asemenea critica, inteleasa astfel, se refera la modul de apreciere a probelor si vizeaza netemeinicia, iar nu nelegalitatea hotararii si, prin urmare, nu poate face obiectul controlului judiciar in recurs - cale extraordinara de atac, intrucat disp. art. 304 pct. 10 (nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii) si art. 304 pct. 11 (greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate) Cod procedura civila, sunt abrogate.
2. Critica vizand neanalizarea de catre tribunal a probelor prezentate de reclamanta in apel, este de asemenea, nefondata.
Dispozitiile art. 304 pct. 10 cod procedură civilă, potrivit cărora era supusă recursului hotărârea pronunțată în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, au fost abrogate prin art. I pct. 49 din Legea 219/2005 privind aprobarea OUG 138/2000 de modificare a codului d e procedură civilă.
În aceiași ordine de idei, se impune a se sublinia și modificarea legislativă operată prin art. I pct. 7 al Legii 195/2004 de aprobare a OUG 58/2003 de modificare a codului d e procedură civilă, la nivelul aceluiași articol, în partea introductivă.
Potrivit noului text de lege, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în situațiile enumerate (pct. 1 - 9),numai pentru motive de nelegalitate,spre deosebire de dispozițiile anterioare care, deși făceau distincția între motivele de casare și cele de modificare, nu distingeau între motivele de nelegalitate și cele de netemeinicie.
În concluzie, în calea extraordinară de atac a recursului, nu mai este posibilă analizarea unor motive ce vizează netemeinicia unei hotărâri judecătorești, controlul judiciar urmând a se exercita numai din perspectiva motivelor de nelegalitate, care corespund situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 cod procedură civilă.
În consecință, critica din recurs ce vizează modul greșit de stabilire a stării de fapt invocată de recurenta, prin neanalizarea tuturor probelor administrate in apel, nu vizează nelegalitatea hotărârii, nu poate fi primită și nu poate face obiectul de analiză în această cale extraordinară de atac.
3. C de-al treilea motiv de recurs, vizand aplicarea gresita a legii, respectiv a dispozițiilor legale cuprinse in Codul familiei, care reglementeaza modificarea masurii de incredintarea spre crestere si educare, este de asemenea nefondat.
Instanța judecătorească hotăraste, ținând seama de interesele minorului și ascultând autoritatea tutelară, precum și pe minor, după caz, dacă va fi încredințat tatălui sau mamei, potrivit disp. art. 42 codul familiei.
Încazul schimbării împrejurărilorcare au fost avute la luarea măsurii, aceasta poate fi modificată dacă este în interesul minorului, în aceleași condiții, conform art. 44 codul familiei.
Deci, principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului, va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În egală măsură, acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului în deciziile pe care le iau cu privire la copii, potrivit art. 2 alin. 2 din același act normativ.
Respectarea și garantarea tuturor drepturilor copilului se mai realizează conform următoarelor principii: responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești; asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil; respectarea demnității copilului, potrivit art. 6 din același act normativ.
Din interpretarea si aplicarea corecta a acestor dispozitii legale, rezulta ca modificarea măsurii privind încredințarea unui minor, nu poate fi dispusă în sensul disp. art. 44 codul familiei, decât în acord cu interesul acestuia și dacă s-au schimbat împrejurările avute inițial în vedere, în așa măsură încât se justifică și se impune reîncredințarea acestuia.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța care analizează cererea având ca obiect reicredințarea minorului, este datoare să stabilească în mod obiectiv starea de fapt, să administreze toate probele concludente și apte să furnizeze informații complete și suficiente pentru atingere acestui scop, urmând ca în concordanță cu starea de fapt retinuta, să se pronunțe asupra reîncredințării pe baza criteriilor adecvate și a elementelor de apreciere consacrate, respectând și promovând în final, principiul interesului superior al copilului.
Criteriile de apreciere sunt următoarele: vârsta copilului, condițiile pe care părintele le poate asigura pentru o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de copil și a copilului față de părinte, profilul socio-moral al părinților, interesul și grija manifestate de ei în timp conviețuirii și după despărțirea în fapt, precum și alte asemenea elemente de apreciere, fără a se absolutiza vreunul dintre criteriile avute în vedere.
În speță, în considerarea tuturor acestor condiții Curtea constată că prin hotărârea pronunțată în cauză s-a ținut seama de interesul ambelor minore, dispozițiile legale fiind corect aplicate în cauză, sens în care în mod judicios nu s-a dispus modificarea masurii luate initial, de încredințare a lor spre creștere și educare tatalui, aceasta din urmă oferind condiții corespunzătoare în prezent, moral și material, pentru dezvoltarea armonioasă ambilor copii.
Potrivit art. 42 Codul familiei si art. 24 din Legea 272/2004, instanța dispune ascultarea copilului care a împlinit 10 ani. În toate cazurile, opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită, în raport cu vârsta și cu gradul de maturitate a copilului.
În speță, a fost reaudiata nemijlocit minora - in varsta de 13 ani, care doreste sa fie impreuna cu sora ei, dar la tată si audiata minora care a implinit 10 ani in cursul procesului si care a aratat ca doreste sa fie impreuna cu sora ei, dar la mama.
Aceasta din urma opinie nu trebuie absolutizata, față de vârsta și gradul scazut de maturitate al copilului, de împrejurarea că în ultima perioadă de timp figura tatalui pare ca s-a estompat, pe fondul aparitiei unor reprezentari confuze despre evenimente anterioare sau intrebari fara raspuns si al dezvoltării unor relații unilaterale cu mama și cu bunicii materni, apreciindu-se că în raport cu celelalte criterii, este în interesul acesteia de a ramane încredințata alături de sora sa mai mare, spre creștere și educare tatălui, iar nu mamei.
Astfel, deși s-a reținut initial că din punct de vedere material ambii părinți oferă condiții minimale asemănătoare pentru creșterea și îngrijirea unui copil, s-a apreciat că este în interesul acestora să nu fie despărțiți și să crească împreună la același părinte, respectiv la.
Curtea apreciaza că solutia primei instanțe și păstrată de către instanța de apel, prin care s-a constatat ca nu au intervenit modificari esentiale in cauza, s-a dispus cu respectarea interesului superior al ambilor copii, iar criticile aduse de către reclamant acestei soluții sunt nefondate, avand in vedere si urmatoarele aspecte:
Mama a formulat cerere privind reîncredințarea la aproape 3 luni de la pronuntarea primei solutii de catre si nu a facut dovada ca imprejurarile avute initial in vedere s-au modificat intr-o asemenea masura, incat sa se justifice in interesul superior al minorelor, reincredintarea ambelor sau, cu atat mai putin, numai a uneia.
Tatal solicitat initial încredințarea ambilor copii - fete, cu varste apropiate si preocupari asemanatoare si a cerut sa nu se modifice masura initiala. In schimb, mama a înțeles să solicite in principal, reîncredințarea doar unei minore, respectiv a celei mai mici -, desi a invocat existenta unui comportament agresiv al tatalui si nu se intelege, daca ar fi adevarat, de ce numai situația unui copil ar fi periclitat, iar nu a ambilor. De asemenea, mama nu pare a privi ca fiind o problemă reala, separarea celor doua surori, intre care exista puternice si firesti relatii afective si de atasament.
și dezvoltarea unor sentimente deosebite între copilul cel mic și bunicii materni, mai ales în perioada care s-a scurs de la mutarea sa în gospodăria acestora, sunt explicabile și firești, având în vedere relațiile de rudenie și sprijinul pe care aceștia îl pot acorda mamei în creșterea și îngrijirea minorei.
În orice caz, afecțiunea bunicilor oricât ar fi de puternică, nu poate și nu trebuie să înlocuiască nici afecțiunea paternă, nici bucuriile zilnice sau sentimentele care se pe fondul unor relații permanente, nestingherite între surori, relații necesare în dezvoltarea armonioasă, echilibrată și responsabilă a personalității fiecăreia dintre ei. Iar incurajarea ideii de despartire a minorelor, ori tendinta si preocuparea unilaterala a mamei de a-i fi incredintata mai degraba numai fiica cea, pot fi apreciate ca fiind elemente de natura sa demonstreze un mod insuficient sau neadecvat de a de a cunoaste, de a evalua si de a satisface nevoile de dezvoltare armonioasa a ambelor minore si de a preveni instrainarea acestora.
După executarea (silita) a primei hotarari judecatoresti si înscrierea minorei la cursurile școlare în și frecventarea doar o perioadă cursurilor la aceeasi unitate scolara ca si sora cea mare, în perioada de inceput si acomodare in cls. a III - a, mama l-a primit pe copil și nu rezulta din niciun inscris depus la dosar in recurs, daca minora fost înscrisa la o altă școală în localitatea Robanesti, pentru continuarea studiilor.
Prin urmare, eventuala frecventare cursurilor școlare în loc. Robanesti și atașamentul firesc față de mama și de bunicii materni, nu sunt privite ca fiind motive suficiente care să justifice separarea celor doua surori, având în vedere și împrejurarea că oricum ambii copii, față de divorțul intervenit între soți și care prin forța lucrurilor a produs o serie de dificultăți, conflicte sau dezechilibre familiale, se văd în situația de a fi separați de unul dintre părinți, respectiv de a nu fi îngrijiți, crescuți, educați și protejați în permanență de ambii părinți.
Având în vedere tocmai vârsta minorei, care presupune un grad ridicat de adaptabilitate și în lipsa unor elemente care să demonstreze neglijența, dezinteresul tatalui, sau că prin mentinerea încredințarii la tată, ar fi periclitată creșterea și îngrijirea sa, Curtea nu privește ca fiind un obstacol serios schimbarea eventuala a școlii din Robanesti sau plecarea copilului din gospodăria bunicilor, câtă vreme acesta se va integra în familia tatalui alături de sora său, într-un mediu familial sigur și mai apropiat nevoilor sale firești si va continua cursurile scolare la CN din
Este adevărat că principiul neseparării fraților este instituit și reglementat de disp. art. 60 alin. 3 lit. c din Legea 272/2004, fiind specific protecției speciale a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, dar nimic nu împiedică instanța de judecată în aprecierea interesului superior al copilului, la luarea măsurii de încredințare/reincredintare, să decidă că nu este oportună o separare a fraților și că tocmai creșterea acestora împreună, după divorțul părinților, creează condițiile corespunzătoare unei mai bune si mai echilibrate dezvoltări a ambilor copii.
Se impune a se sublinia că, prin mentinerea încredințarii minorelor la tată, acestea nu întrerup relațiile cu mama lor, sau cu ceilalți membri ai familiei extinse, deci inclusiv cu bunicii materni față de care au dezvoltat relații de atașament.
În această privință, Curtea recomandă mamei să execute voluntar orice hotărâre judecătorească privitoare la minore, sa apeleze după caz și la o consiliere de specialitate și reamintește tatalui să permită voluntar ambilor copii să-și exercite efectiv drepturile pe care le au, să respecte dreptul mamei căreia nu i s-au reîncredințat copiii spre creștere și educare să păstreze legături personale cu aceștia, prin buna înțelegere și fără intervenția instanței. În acest mod, sunt preîntâmpinate o serie de dificultăți și de efecte negative asupra copiilor, în punerea în executare silită a unei asemenea hotărâri. Acest fapt, cu siguranta va fi perceput favorabil și de copii, astfel că problemele personale ale foștilor soți nu vor afecta conduita și calitatea lor de părinți, dar și relațiile dintre ei și copii.
În orice caz, părintele căruia nu i s-au reîncredințat copiii spre creștere și educare, are pe lângă dreptul de a avea legături personale cu minorii și dreptul de a veghea la modul cum celălalt părinte se ocupă de creșterea și educarea acestora, conform art. 43 alin. 3 codul familiei.
Potrivit art. 305 Cod procedură civilă, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
În aceasta ordine de idei, în recurs, reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri noi, in sensul art. 305 Cod procedură civilă, care să fie relevante si să conduca la o reconfigurare a starii de fapt privind condițiile materiale și veniturile intimatului, înscrisuri care sa demonstreze contrariul celor reținute de instanțele de fond și să conducă la modificarea in favoarea sa a solutiei recurate.
In concluzie, fata de situatia de fapt stabilita definitiv de instanta de apel - instanta superioara de fond, solutia pronuntata este data in concordanta cu aceasta, dispozitiile legale incidente fiind interpretate si aplicate corect.
Acestea sunt considerentele pentru care, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila, nesubzistand cazurile de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila si neexistand cazuri de recurs de casare de ordine publica ce se ridica si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, recursul de fata se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta -, împotriva deciziei civile nr.117 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, Autorități Tutelare fiind Consiliul Local C și Consiliul Local.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./08.01.10
f
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
| ← Stabilire domiciliu minor. Decizia 318/2009. Curtea de Apel... | Divort. Decizia 1274/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
