Stabilire domiciliu minor. Decizia 318/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR. 2838,-.

DECIZIA NR. 318

Ședința publică din data de 7 aprilie 2009.

PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim

JUDECĂTOR 2: Eliza Marin

JUDECĂTOR 3: Marilena Panait

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în P,-,. 102,. A,. 10, județul P împotriva deciziei civile nr. 102/5 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în P,-,.102,. A,. 14, județul

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuientul, lipsă fiind intimatul.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se invederează instanței că s-a atașat dosarul civil nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI; s-a depus prin serviciul registratură de către revizuient un memoriu la care sunt atașate un set de înscrisuri.

Curtea, constată că din eroare nu s-a dispus de către completul de judecată citarea revizuientul cu mențiunea timbrării cererii de revizuire cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, sens în care pune în vedere revizuientului să timbreze conform cuantumului menționat mai sus.

Revizuientul având cuvântul arată că va timbra cererea de revizuire până la sfârșitul ședinței de judecată. Alte cereri nu mai are de formulat.

Curtea, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, urmând ca revizuientul să timbreze cererea de revizuire până la sfârșitul ședinței de judecată.

Revizuientul având cuvântul arată că în apartamentul său care are 3 camere locuiesc deja 6 persoane și nu mai are unde să o găzduiască și pe mama sa, a dorit o înțelegere cu intimatul în sensul că acesta având mai mult spațiu locativ să o găzduiască el pe mama lor, practic intimatul este fratele său și locuiește singur.

Solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.

La sfârșitul ședinței de judecată se prezintă revizuientul care depune taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar.

CURTEA,

Asupra cererii de revizuire de față:

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună stabilirea domiciliului mamei părților,.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut că în perioada 2000-2007 mama acestora a locuit la pârât, iar după operația ce a suportat-o în luna martie, pârâtul și soția acestuia nu au mai dorit să o primească, astfel încât, a fost nevoit petentul să o primească în domiciliul său.

Prin sentința civilă nr. 8661/2007, Judecătoria Ploieștia admis excepția de netimbrare a acțiunii invocată din oficiu și a dispus anularea cererii, reținând că reclamantul nu a achitat taxa de timbru, deși a fost citat cu această acțiune.

Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 7/2008, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis dosarul la instanța de fond pentru soluționarea pe fond a cauzei, reținând că din copia Registrului judecătorului de serviciu rezultă că apelantul achitase taxa de timbru în sumă de 8 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.

Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr-, administrându-se proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 3694/04.04.2008 Judecătoria Ploieștia admis acțiunea și a stabilit domiciliul numitei temporar și alternativ la reclamant și la pârât, respectiv câte 3 luni consecutiv, începând cu data de întâi a fiecărei luni, începând cu reclamantul, din luna următoare rămânerii definitive a sentinței, apoi pârâtul și ulterior, alternativ, până la decesul numitei .

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 86 alin. 1 din Codul familiei, obligația de întreținere există între soț și soție, părinți și copii, cel care adoptă și cel adoptat, între bunici și nepoți, străbunici și strănepoți, frați și surori, precum și între celelalte persoane prevăzute de lege.

S-a mai reținut că, în cauză, între reclamant și pârât care sunt frați, au apărut neînțelegeri legat de găzduirea mamei lor în vârstă de 86 de ani, care suferă de diferite afecțiuni.

De asemenea, s-a arătat că obligația de întreținere presupune, potrivit teoriei și practicii judiciare, și asigurarea unui spațiu de locuit corespunzător pentru persoana îndreptățită a solicita întreținere.

Instanța de fond a apreciat că obligația de întreținere revine, în mod egal, atât reclamantului, cât și pârâtului, a admis acțiunea în fond după casare și a dispus stabilirea domiciliului numitei temporar și alternativ la reclamant și la pârât, respectiv câte 3 luni consecutiv, începând cu data de întâi a fiecărei luni, începând cu reclamantul, din luna următoare rămânerii definitive a sentinței, apoi pârâtul și ulterior, alternativ, până la decesul numitei .

Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, arătând că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că reclamantul, fiind interesat de menajul familiei sale, s-a opus ca mama părților să contracteze o locuință, beneficiind, astfel, de bunurile și banii aferenți contractării apartamentului.

S-a mai susținut că, după ce mama părților s-a îmbolnăvit, reclamantul a izgonit-o din locuință, iar în perioada 2000-2007 pârâtul a găzduit-o, oferindu-i condițiile necesare, fără nicio contribuție din partea reclamantului.

Apelantul-pârât a mai precizat că în imobilul proprietatea sa locuiesc în prezent 5 persoane, iar timp de 2-3 zile pe săptămână îl are în grijă și pe nepotul său în vârstă de 2 ani.

Prin decizia civilă nr. 667 pronunțată la 4 decembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins apelul ca nefondat, reținând că dispozițiile art. 86 alin 1 din Codul familiei, prevăd că între soț și soție, părinți și copii, cel care adoptă și cel adoptat, între bunici și nepoți, străbunici și strănepoți, frați și surori, exista obligația de întreținere. Obligația de întreținere presupune, potrivit teoriei și practicii judiciare, și asigurarea unui spațiu de locuit corespunzător pentru persoana îndreptățită a solicita întreținere.

S-a mai arătat că, potrivit probelor administrate, apelantul-pârât și intimatul-reclamant sunt frați, iar între aceștia au apărut neînțelegeri legate de găzduirea mamei lor în vârstă de 86 de ani, care suferă de diverse afecțiuni.

Tribunalul a apreciat că, față de probele administrate în cauză, în mod corect instanța de fond a conchis că se impune a se stabili domiciliul mamei părților, temporar și alternativ, la reclamant și la pârât, câte 3 luni consecutiv, începând cu data de întâi a fiecărei luni.

Critica apelantului-pârât, în sensul că reclamantul s-a opus ca mama părților să contracteze o locuință, cât și susținerea acestuia că în perioada 2000-2007 găzduit-o pe mama sa, oferindu-i condițiile necesare, au fost considerate irelevante de instanța de apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt consecința interpretării greșite a probatoriilor administrate, precum și a instituției privind dreptul de locațiune și dreptul la întreținere.

Astfel, a arătat recurentul că potrivit dispozițiilor art.86 codul familiei, obligația de întreținere care are în vedere și dreptul de a oferi o locuință se stabilește între soț - soție, părinți-copii, etc. iar instanța trebuie să țină seama de condițiile pe care copiii le pot pune la dispoziția părinților și să aprecieze de natură a nu crea prejudiciu nici pentru credirentierul obligației de întreținere, dar nici pentru debirentier.

În acest sens, a susținut că, încă din fața instanțelor de fond a arătat că locuiește într-un apartament de trei camere, familia sa fiind compusă din 6 persoane, respectiv el, soția, fiica lor împreună cu copiii săi de 18 ani și respectiv 12 ani, precum și nepotul de 3 ani.

Având în vedere dispozițiile legale în materie, respectiv Legea 114/1996, astfel cum a fost modificată și precizată, recurentul a arătat că ei nu dețin spațiu locativ nici pentru cei care locuiesc efectiv, iar cei doi copii de 18 ani și respectiv 12 ani au probleme medicale.

De asemenea, recurentul a mai precizat că el a fost cel care a întreținut-o și i-a oferit mamei drept de locațiune timp de 8 ani, când erau mai puține persoane și îi putea oferi spațiul corespunzător, iar în contrabalanță, pârâtul deține un apartament cu 3 camere, locuiește singur și tot el este cel care a beneficiat de suma de bani pe care mama sa a depus-o ca avans pentru cumpărarea unui apartament.

A mai susținut recurentul că, deși, la un moment dat, i s-a oferit o garsonieră, pârâtul nu a fost de acord ca mama lor să primească acest spațiu locativ, ceea ce înseamnă implicit acordul acestuia de aol ua permanent în spațiu.

Pentru toate considerentele menționate mai sus, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtului să-i ofere mamei spațiu de locuit până la deces.

Prin decizia civilă nr. 102/5 februarie 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 667 pronunțată la 4 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul. S-a luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut că, instanțele anterioare au interpretat în mod corect dispozițiile art.86 și următoarele codul familiei referitoare la stabilirea obligației de întreținere în modalitatea asigurării unui domiciliu mamei de către cei doi fii ai acesteia, reclamantul și pârâtul din prezenta cauză.

Astfel, din actele atașate la dosarul cauzei a rezultat în mod indubitabil legătura de rudenie dintre creditoarea obligației de întreținere și cei doi fii ai săi (reclamantul) și (pârâtul ) precum și starea de nevoie a acesteia, conform art.86 alin.2 codul familiei - lipsa unei locuințe proprii și o stare de sănătate precară ce o pune în imposibilitatea de a-și purta singură de grijă.

În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art.90 codul familiei potrivit căruia, în cazul în care mai multe persoane sunt obligate să întrețină aceeași persoană, ele vor contribui la plata întreținerii proporțional cu mijloacele ce le au.

Dacă părintele are drept de întreținere de la mai mulți copii, el poate în caz de urgență să pornească acțiunea numai împotriva unuia dintre ei, iar cel care a plătit întreținerea se poate întoarce împotriva celorlalți obligați pentru partea fiecăruia.

Din interpretarea acestor dispoziții a rezultat că ambii copii sunt obligați la plata întreținerii către mamă, neputând fi scutiți în mod total de la această obligație, ci eventual, doar în cazul dovedirii unor alte obligații de întreținere sau lipsei mijloacelor de subzistență, ea poate fi redusă proporțional cu mijloacele celui obligat.

Este adevărat că în speța de față pârâtul are condiții locative mai grele în comparație cu reclamantul, dar nefăcându-se dovada imposibilității totale de găzduire a mamei sale în apartamentul său, urmează ca pârâtul să fie obligat, ca și fratele său, la acordarea unui spațiu locativ mamei sale.

Trebuie observat că împreună cu pârâtul, soția acestuia mai locuiesc în apartament fiica majoră cu cei doi nepoți, copiii acesteia, în privința cărora pârâtul nu are stabilită vreo obligație de întreținere pe cale judecătorească, ci o prestează în mod benevol fără a fi obligat să acorde spațiu locativ familiei fiicei sale majore.

Chiar și în condițiile în care aceștia ar locui împreună cu familia pârâtului, nu s-a făcut dovada unei imposibilități obiective, materiale de a acorda sprijin mamei sale, nefiind aplicabile în speță dispozițiile Legii 114/1996.

Această obligație subzistă în virtutea relației de rudenie dintre pârât și mama sa, fiind independentă de modalitatea în care aceasta a rămas în situația de a nu beneficia de o locuință proprie, de procentul în care a acordat ajutor material și moral fiilor ei sau perioadele în care a fost găzduită de aceștia, astfel încât că sunt nefondate criticile recurentului referitoare la aceste aspecte.

Împotriva acestei decizii a formulat cererea de revizuire, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 2838,- la data de 16 martie 2009.

În motivarea cererii revizuientul a arătat că în apartamentul său care are 3 camere locuiesc deja 6 persoane și nu mai are unde să o găzduiască și pe mama sa, a dorit o înțelegere cu intimatul în sensul că acesta având mai mult spațiu locativ să o găzduiască el pe mama lor, practic intimatul este fratele său și locuiește singur.

A solicitat admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.

Curtea, examinând c ererea de revizuire prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 3222alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondată cererea pentru următoarele considerente:

Conform art. 3222Cod procedură civilă, cererea de revizuire a hotărârilor irevocabile este admisibilă în anumite condiții expres prevăzute de textul de lege. Din conținutul prezentei revizuiri nu rezultă că motivele invocate se regăsesc în textul de mai sus.

Practic criticile aduse și pe această cale de atac sunt cele pe care revizuientul le-a formulat cu ocazia apelului și a recursului.

Prin urmare, pentru aceste considerente, curtea, conform art. 3222Cod procedură civilă ca respinge ca nefondată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în P,-,. 102,. A,. 10, județul P împotriva deciziei civile nr. 102/5 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în P,-,.102,. A,. 14, județul P, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2009.

Președinte, Judecători,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red./

Tehnored./grefier

2 ex/ 10.04.2009

r- Curtea de APEL PLOIEȘTI

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120.

Președinte:Elisabeta Gherasim
Judecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Marilena Panait

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Stabilire domiciliu minor. Decizia 318/2009. Curtea de Apel Ploiesti