Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1653/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1681/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1653
Ședința publică de la 02.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR: - - -
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 540 din data de 13.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă - și cu Autoritățile tutelare PRIMĂRIA SECTORULUI 1 B, PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și PRIMĂRIA COMUNEI.
Obiectul pricinii - reîncredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 17), intimata - pârâtă -, personal și asistată de avocat, -, în baza împuternicirii avocațiale nr.275/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 18), lipsind reprezentanții Autorităților tutelare PRIMĂRIA SECTORULUI 1 B, PRIMĂRIA SECTORULUI 2 și PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentului - reclamant depune dovada demersurilor întreprinse în vederea achiziționării unui imobil, locuință în care, în prezent, domiciliază împreună cu minorul, respectiv contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.4549/18.11.2009, de către Biroul Notarului Public " și Asociații", privind imobilul situat în B, nr.13, sector 6.
Avocatul intimatei - pârâte depune un referat, întocmit în limba engleză, spre a fi folosit la școală, în dovedirea faptului că mama se îngrijește de creșterea și educarea minorului.
Avocatul recurentului - reclamant consideră că referatul nu este util soluționării cauzei și mai mult, nu există dovadă că acest înscris s-ar fi depus la școală, motiv pentru care consideră că este o probă inadmisibilă.
Curtea respinge cererea formulată de intimata - pârâtă de suplimentare a probatoriilor, apreciind că această probă nu este pertinentă, nu se poate constata cine a întocmit referatul, dacă acesta a fost dat minorului pentru școală sau dacă a fost utilizat de copil la școală, astfel încât restituie intimatei - pârâte referatul întocmit în limba engleză.
La interpelarea Curții, intimata - pârâtă declară că domiciliază în B, sectorul 1, șos. B T, nr.16 A, din anul 2008. Minorul nu a vizitat-o niciodată și nici aceasta nu l-a vizitat pe minor, întrucât copilul este ținut de tatăl său încuiat, cu lacăt și nu îi permite a lua legătura cu ea. Mai susține și faptul că minorul a suferit psihic fiind tratat sub acest aspect, în urmă cu ceva timp.
Curtea acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului față de neîncadrarea criticilor invocate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 din Codul d e procedură civilă.
Intimata - pârâtă, prin avocat, solicită admiterea excepției nulității, întrucât motivele de recurs expuse nu pot fi încadrate în nici unul din cazurile prevăzute de dispozițiile art.304 din Codul d e procedură civilă.
Recurentul - reclamant, prin avocat, solicită respingerea excepției nulității, față de faptul că motivele invocate sunt întemeiate pe dispozițiile pct.9 al art.304 din Codul d e procedură civilă.
Curtea respinge excepția nulității recursului, apreciind că motivele invocate pot fi încadrate în pct.9 al art.304 din Codul d e procedură civilă, cât și față de natura cauzei dedusă judecății. Întrucât nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Recurentul - reclamant, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, modificarea, în tot a deciziei atacate, admiterea apelului astfel cum a fost formulat și a acțiunii principale, având în vedere următoarele argumente:
Consideră că motivele prezentate au fost ignorate de către cele două instanțe, astfel instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 2 alin.3 și art.6 lit. a, h și art. 24 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea copilului.
În speță, minorul a fost audiat de mai multe ori, ocazie cu care opinia acestuia nu a fost reținută.
În opinia sa, tribunalul a analizat superficial materialul probator administrat, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.
Mai solicită instanței a reține că de la momentul pronunțării divorțului, minorul nu a locuit nici o zi cu mama sa, acesta locuind permanent cu tatăl său, recurentul care se ocupă personal de creșterea și educarea copilului, solicită cheltuieli de judecată, depune chitanța nr. 318/29.09.2009, reprezentând onorariu avocat.
Intimata - pârâtă -, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și neîntemeiat.
Arată că situația reală a minorului este delicată în sensul că acesta nu poate lua legătura cu mama sa, întrucât este ținut sub supraveghere de către tatăl său, închis cu lacăt. Totodată solicită a se avea în vedere sentințele depuse la dosarul cauzei, prin care instanța a constata că, minorul trebuie să fie încredințat mamei spre creștere și educare, fiind în interesul superior al acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta reîncredințarea minorului, născut la data de 30.10.1995 către reclamant spre creștere și educare, precum și obligarea acesteia la plata în favoarea minorului a unei pensii lunare de întreținere.
În motivare, reclamantul a învederat faptul că prin sentința civilă nr.7739/25.11.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 Baf ost declarată desfăcută căsătoria încheiată între părți și a fost încredințat pârâtei minorul rezultat din căsătoria părților spre creștere și educare, urmând ca reclamantul să plătească în favoarea minorului o pensie lunară de întreținere.
Deși minorul a fost încredințat pârâtei, aceasta s-a dezinteresat total de minor, iar reclamantul i-a asigurat toate cele necesare pentru creștere și educare, pârâta fiind total lipsită de afecțiune în raport cu minorul, necontribuind în nici un fel la cheltuielile de educare ale acestuia, continuând mai mult să încaseze pensia lunară plătită de către reclamant în cuantum de 140 lei, conform sentinței menționată anterior.
A mai arătat că pârâta nu a respectat interesul superior al minorului, încercând să îi deterioreze imaginea prin faptul că în diverse împrejurări afirma că minorul este bolnav și ar avea nevoie de îngrijire medicală la neuropsihiatrie, prezentându-se chiar la directorul școlii nr.311 unde minorul învață, precum și la psihologul școlii, cu scopul vădit de a-l denigra pe minor, aspecte care l-au afectat profund pe minor. Totodată pârâta s-a manifestat în mod violent față de minor în mai multe rânduri, creându-i traume sufletești greu de înlăturat, împreună cu fratele acesteia încercând în mai multe împrejurări să îl ia cu forța pe copil acesta venind acasă speriat, cerând ajutor. În plus minorul este legat afectiv de tată, având în vedere că de aproximativ trei ani s-a aflat în îngrijirea acestuia exclusivă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.42, 86, 94.fam. art.6 și 22 din Legea nr. 272/2004.
La data de 27.02.2008 reclamantul a precizat motivele acțiunii, arătând următoarele: după pronunțarea sentinței de divorț a continuat să locuiască împreună cu pârâta și minorul în domiciliul conjugal din B, G, nr. 2, - 58,. 1,. 49, sectorul 6 până în luna aprilie 2007.
După divorț și încredințarea minorului către mamă, aceasta nu s-a ocupat de creșterea și educarea minorului, plecând la fiecare sfârșit de săptămână de vineri până luni în destinații necunoscute, neinteresând-o dacă minorul are mâncare, are de făcut teme, reclamantul fiind tot timpul alături de minor în aceste momente. Deși locuia cu minorul și se ocupa de toate nevoile sale, pârâta primea pensia lunară de la reclamant. În perioada anilor 2006-2007 minorul a fost operat de trei ori, fără însă ca pârâta să cunoască aceste aspecte, fiind plecată mai mult în interes personal. În perioada de după divorț în care părțile au locuit împreună cu minorul pârâta a făcut numeroase plângeri și sesizări la poliție și la Direcția de Asistență și Protecție a Copilului Sectorul 6, plângerile fiind însă neîntemeiate.
În luna aprilie 2007 părțile au vândut apartamentul bun comun, pârâta primindu-și cota de 50 % din prețul vânzării, luându-și o parte din lucruri și plecând într-o direcție necunoscută, lăsându-l pe minor în grija reclamantului. Din discuțiile purtate de către reclamant cu minorul acesta a înțeles că nu dorește să locuiască în continuare împreună cu mama sa având în vedere că nu se îngrijește suficient de acesta și îl agresează fizic.
În luna iunie pârâta a încercat să îl ia pe minor împotriva voinței sale de la școala unde învață, copilul suferind diferite traume psihice. După finalizarea anului școlar în luna iulie 2007 reclamantul a închiriat un apartament unde locuiește și în prezent cu minorul, iar pe perioada vacanțelor școlare au locuit în comuna, unde a construit o casă de vacanță și se ocupă de cultivarea terenului deținut.
Minorul locuiește împreună cu reclamantul și până în prezent acesta a discutat telefonic cu pârâta, spunându-i că nu dorește să locuiască împreună cu aceasta, nefiindu-i cunoscută adresa unde locuiește pârâta. De mai multe ori minorul venea supărat de la școală spunând că a fost vizitat de pârâtă care îl scotea de la ore, fiind apostrofat de profesori și luat în râs de către colegi.
Niciodată pârâta nu a venit la domiciliul reclamantului și al minorului pentru a-l vizita și pentru a-i aduce alimente și îmbrăcăminte, jucării și rechizite, deși pârâta a continuat să ridice alocația de stat pentru minor și pensia de întreținere datorată prin sentința de divorț de către reclamant. Reclamantul l-a rugat pe psihologul școlii minorului să discute cu acesta și să îl evalueze, rezultând că are un comportament normal pentru vârsta sa, învățând suficient de bine, fiind normal dezvoltat psihic și fizic, iar relația dintre reclamant și minor este una de afecțiune reciprocă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.132 Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.6776, Judecătoria sectorului 1 respins acțiunea privind pe reclamantul și pe pârâta, autoritatea tutelară PRIMARIA SECTOR 6 B, autoritatea tutelară PRIMARIA SECTORULUI 1, autoritatea tutelară PRIMĂRIA COMUNEI, ca neîntemeiată și a respins cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.7739/25.11.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B minorul născut la data de 30.10.1995 a fost încredințat pârâtei spre creștere și educare, fiind obligat reclamantul la plata în favoarea minorului a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 140 lei.
Prin sentința civilă nr.5319/31.08.2006 pronunțată de aceeași instanță a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamant privind modificarea măsurii încredințării minorului către pârâtă spre creștere și educare, instanța având în vedere că reclamantul nu acționează în interesul superior al minorului, încercând să îl îndepărteze de mama acestuia și de părinții acesteia, inducând minorului un sentiment de neîncredere față de cei din jur, cu excepția reclamantului, dându-i acestuia sentimentul că numai tatăl se poate ocupa de creșterea acestuia.
În plus s-a mai reținut că reclamantul nu alocă suficient timp și atenție pentru creșterea, educarea și îngrijirea zilnică a minorului, lăsându-l nesupravegheat timp de mai multe ore pe zi, fiind ocupat cu activități lucrative pe terenul coproprietatea părților din Comuna, județul I, neavând astfel cum a susținut un program extrem de flexibil pentru minor, neocupându-se în mod direct și personal de minor, corespunzător nevoilor specifice vârstei acestuia, minorul fiind influențat negativ cu privire la pârâtă și bunicii materni, rezultând în final concluzia că împrejurările care au determinat inițial luarea măsurii încredințării minorului către pârâtă spre creștere și educare nu s-au modificat într-o manieră care să conducă la modificarea acestei măsuri, sentința în cauză rămânând irevocabilă prin respingerea apelului formulat de către reclamantul din prezenta cauză.
S-a mai reținut că minorul manifestă timiditate și nu are rezultate corespunzătoare la învățătură, fiind apatic în cursul orelor de curs, iar orice intervenție asupra acestuia din partea părinților îi determină o atitudine ostilă, minorul manifestându-și de multe ori dorința de a pleca într-o direcție necunoscută părinților săi pentru a nu mai asista la disputarea între părți legate de partajarea loturilor deținute în coproprietate în comuna, minorul exprimându-și dorința în fața instanței în camera de consiliu să locuiască în continuare cu tatăl său deși nu a motivat această dorință.
Cu privire la pârâtă, instanța reține că aceasta deține în proprietate exclusivă o locuință cumpărată prin sistem de credit ipotecar, locuind însă în prezent într-un apartament cu șase camere care aparține fratelui acesteia, intenționând să se ocupe de creșterea și educarea minorului în mod direct și personal, vizitându-l pe minor la școală, formulând sesizări împotriva reclamantului la organele de poliție și soli citând executarea față de acesta a sentinței prin care anterior i-a fost încredințat pârâtei minorul spre creștere și educare, inclusiv prin executorul judecătoresc, reclamantul fiind notificat în acest scop, pârâta consemnând pe numele minorului sumele plătite periodic de către reclamant cu titlu de pensie lunară de întreținere în cuantum de câte 140 lei.
Referitor la pretinsele agresiuni exercitate de către pârâtă asupra mi norului, instanța retine că nu au fost dovedite de către reclamant, iar menținerea în continuare a minorului în același mediu în prezența permanentă a reclamantului, care nu se ocupă în mod suficient de minor, nu ar fi în interesul superior al acestuia, apreciat în funcție de necesitatea de a i se asigura un program de creștere, educare și sănătate specific vârstei acestuia, a cărui îndeplinire să fie supravegheată în mod corespunzător de către pârâtă, care a dovedit că poate asigura copilului condiții materiale și morale superioare celor oferite de către tatăl acestuia, nefiind un pericol pentru dezvoltarea viitoare a minorului, chiar dacă acesta nu dorește să locuiască cu mama sa, ci cu reclamantul, nefiind modificate împrejurările care au determinat anterior luarea măsurii încredințării mi norului către pârâtă, astfel încât a fost respinsă acțiunea în temeiul art.43 fam. dispozițiilor Legii nr. 272/2004 și art.1169 cod civil ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV a Civilă, sub nr.1342/-, la data de 31.07.2008.
În dezvoltarea motivelor de apel apelantul a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece nu au fost luate în considerare toate probele administrate în cauză, hotărârea a fost subiectivă, instanța depășindu-și rolul activ instituit de art.129 Cod de procedură civilă și nu s-a avut în vedere declarația minorului dată în camera de consiliu.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a avut în vedere în principal sentința civilă nr.5391/31.08.2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, iar probele administrate sunt raportate la această sentință pronunțată de o altă instanță.
Martorul propus de pârâtă a afirmat că a văzut de la distanță casa din com. și că nu este propice pentru a locui un minor, dar așa cum pârâta a făcut fotografii cu fiul apelantului în diferite momente, tot așa putea să fotografieze și casa unde locuiește minorul. Instanța de fond, fără un suport probator, a reținut că apelantul nu oferă minorului un program normal pentru vârsta acestuia, nu respectă un program de odihnă și educare pentru minor, că nu a fost prezent la ședințele cu părinții de la școală.
Instanța de fond a reținut că pârâta locuiește într-un apartament cu 6 camere, care aparține fratelui său, că are contractat un credit ipotecar pentru o locuință proprietate personală, dar omite să menționeze că această locuință de-abia se construiește; nu observă că pârâta a formulat plângeri penale împotriva apelantului doar în momentul în care a acționat-o în judecată pentru reîncredințarea fiului lor, iar la dosarul cauzei a depus înscrisuri din care a rezultat că împotriva sa nu s-a dispus măsuri de natură penală sau administrativă.
Apelantul a arătat că susținerea instanței de fond în sensul că pârâta ar putea să-i asigure fiului lor o supraveghere mai bună și că îi poate asigura copilului condiții materiale și morale superioare, este total nefondată și în contradicție cu materialul probator administrat în cauză.
Apreciază că instanța de fond trebuia să aibă în vedere declarația minorului luată în camera de consiliu, minorul fiind liber să declare ce dorește, iar instanța fiind liberă să-l întrebe ce dorește cu privire la cei doi părinți și relația minor - părinți.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr.540/A/13.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant.
Tribunalul a reținut din ansamblul probelor administrate în cauză că este în interesul superior al minorului ca acesta să rămână în îngrijirea mamei.
Astfel, deși minorul a locuit mult timp cu tatăl său, tribunalul a constatat că apelantul nu are o locuință personală, ci locuiește împreună cu minorul la văruI acestuia într-o singură cameră, într-un apartament de 3 camere în care locuiește și văruI acestuia cu soția și cei doi copii, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială efectuat la apelant.
Intimata-pârâtă are o locuință proprietate personală, un apartament de două camere, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.220/15.02-2008 de Societatea Civilă" Ad " Notarial.
Tribunalul a avut în vedere și situația școlară a minorului, acesta fiind corigent, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați și din caracterizarea minorului efectuată de dirigintele școlii la care învață. Răspunsul apelantului la întrebarea nr.4 din interogatoriul administrat, în sensul că minorul are rezulte bune la învățătură în raport de situația în care se află dovedește lipsa apelantului de a se îngriji de creșterea și educarea corespunzătoare a minorului. Faptul că minorul locuiește cu apelantul din 2005 s-a răsfrânt negativ asupra rezultatelor școlare ale minorului, care bucurându-se de o mai mare libertate și lipsă de supraveghere din partea acestuia nu mai acordă timp suficient pregătirii lecțiilor.
A mai reținut tribunalul că declarația minorului, prin care acesta arată că dorește să locuiască cu tatăl său nu poate fi determinantă pentru a fi avută în vedere, întrucât potrivit art.2 din Legea nr.272/2004, interesul superior al minorului trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copilul.
sau exigența unui părinte, motivate și impuse de rațiuni benefice, pot genera ostilitatea copilului astfel că acesta nu poate sesiza care este adevăratul său interes.
Apar astfel ca neîntemeiate susținerile apelantului prin care se arată că instanța de fond trebuia să aibă în vedere declarația minorului luată în camera de consiliu. Neîntemeiate sunt și susținerile apelantului prin care se arată că intimata l-a agresat pe minor, susțineri ce nu sunt dovedite.
Având în vedere că minorul nu a fost supravegheat de tatăl său, fapt ce a culminat cu neglijarea activității școlare și rezultatele slabe la învățătură, tribunalul a apreciat că în interesul superior al minorului este ca acesta să rămână în îngrijirea mamei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală, întrucât nu s-a avut în vedere materialul probator administrat, în cauză, în special cel administrat în apel și astfel s-a încălcat interesul superior al minorului, încălcându-se și aplicându-se greșit legea.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că instanțele nu au avut în vedere că din anul 2007 minorul locuiește împreună cu reclamantul, că pârâta nu a încercat niciodată să pună în executare hotărârea de încredințare a minorului pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B în anul 2005, doar în august 2008 pârâta a solicitat executarea silită a acestei hotărâri odată cu executarea silită a hotărârii de partaj, iar după obținerea terenului din a renunțat să îl mai ia pe minor pentru a-l crește și educa, că din probele administrate în cauză rezultă că situația școlară a minorului și atitudinea acestuia se datorează stresului la care a fost supus cu ocazia deselor audieri la care a fost chemat, datorate plângerilor penale și sesizărilor făcute de intimata-pârâtă la adresa sa.
Mai arată recurentul că instanța de apel nu a avut în vedere situațiile în care minorul a fost obligat de executorul judecătoresc să meargă să locuiască cu mama sa, sau când acesta a fost scos de la ore și bătut de intimată, aspect dovedit cu certificatul medical, pe care instanța de apel nu l-a avut în vedere.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Recursul este fondat.
Prin sentința civilă nr.7739/25.11.2005, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, minorul, născut la data de 30.10.1995 a fost încredințat pârâtei spre creștere și educare, fiind obligat reclamantul la plata în favoarea minorului a unei pensii lunare de întreținere, în cuantum de 140 lei.
De la această dată și până în prezent, minorul s-a aflat numai în întreținerea tatălui.
Potrivit art.44 din Codul familiei: "în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani, a autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii".
La data pronunțării sentinței civile nr.7739/25.11.2005 minorul avea vârsta de 10 ani. În prezent a împlinit vârsta de 14 ani (30.10.2009,) astfel încât din acest punct de vedere, Curtea constată că dispozițiile art.44 sunt incidente, împrejurările avute în vedere la pronunțarea acestei sentințe fiind schimbate.
Așa cum au reținut instanțele de fond, din înscrisurile atașate dosarului, precum și din declarația martorului audiat la cererea pârâtei, dar și a martorului propus de către reclamant - psihologul minorului - rezultă că minorul manifestă timiditate și nu are rezultate corespunzătoare la învățătură, fiind apatic în cursul orelor de curs, iar orice intervenție asupra acestuia din partea părinților îi determină o atitudine ostilă, minorul manifestându-și de multe ori dorința de a pleca într-o direcție necunoscută părinților săi pentru a nu mai asista la disputele între părți. Această stare a minorului se datorează în primul rând certurilor dintre părinți și deselor audieri la care a fost chemat.
De aceea, este în interesul superior al copilului să aibă un domiciliu și un mediu familial stabil permanent, să nu mai fie supus executării silite sau audierilor în fața diverselor instituții ale statului. Numai în aceste condiții, minorul se poate dezvolta normal, fizic și psihic și, totodată, poate să aibă și rezultate bune la învățătură.
Mai mult, Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în art.24 alin.1 stipulează că "copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește".
Așa fiind și având în vedere că la această vârstă (14 ani) minorul are discernământ, că potrivit art.33 din Legea nr.272/2004 "copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege", precum și faptul că nu s-a dovedit că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită dacă minorul este reîncredințat tatălui (din referatele de anchetă socială rezultă că în timpul săptămânii, minorul locuiește împreună cu tatăl său într-un imobil unde ocupă o cameră curată și bine întreținută, iar sfârșitul de săptămână și-l petrece la casa de vacanță din localitatea ), Curtea urmează să constate că în mod greșit instanța de apel nu a ținut seama de declarația minorului, prin care acesta arăta că dorește să fie încredințat tatălui.
Această valorizare a opțiunii minorului, în contextul în care tatăl dispune de condițiile materiale necesare pentru creșterea și educarea minorului și manifestă grijă și afecțiune față de acesta, demonstrând astfel un comportament responsabil față de copil, trebuia să conducă la stabilirea titularului măsurii de încredințare în persoana tatălui, în felul acesta fiind mai bine asigurat interesul superior al copilului.
Stabilind că interesul superior al minorului este asigurat prin încredințarea către mamă, tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, pentru că nu a dat importanța cuvenită opțiunii minorului prin raportare la vârsta și gradul de maturitate al acestuia, în contextul celorlalte criterii ce asigură respectarea interesului superior al minorului.
Prin urmare, măsura de încredințare a minorului către mamă se impune a fi schimbată prin stabilirea tatălui ca titular al măsurii de încredințare, ceea ce va antrena și schimbarea titularului obligației de întreținere a minorului.
Astfel, conform art.42 alin.3 fam. pârâta îi datorează minorului o pensie de întreținere, de la data de 30.01.2008 (data promovării acțiunii) și până la majorat, la stabilirea cuantumului pensiei se va avea în vedere venitul net lunar de 1431 lei al pârâtei, astfel cum rezultă din adeverința de la fila 115 dosar fond, venit în raport de care rezultă o pensie lunară de întreținere de 350 lei, calculată la din baza de referință, conform art.94 alin.3 fam.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica decizia în sensul că va admite apelul, va schimba în parte sentința, va admite acțiunea și va dispune reîncredințarea minorului către tată, obligând pârâta la plata unei pensii de întreținere pentru minor, conform dovezilor de venituri de la dosar.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței privind respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, intimata va fi obligată să plătească recurentului cheltuielile de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 540 din data de 13.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă - și cu Autoritățile tutelare PRIMĂRIA SECTORULUI 1 B, PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și PRIMĂRIA COMUNEI.
Modifică în tot decizia în sensul că admite apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr.6776/21.05.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 1
Schimbă în parte sentința, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamant și, în consecință:
Reîncredințează minorul, născut la 30.10.1995 către reclamant, spre creștere și educare.
Obligă pârâta să plătească minorului 350 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere de la data de 30.01.2008 și până la majorat.
Menține celelalte dispoziții.
Obligă intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/21.01.2010
- Secția a IV-a - -
-
Jud.Sector 1 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1606/2008. Curtea de... → |
|---|
