Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 25
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu
JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta (fostă ), domiciliată în B, str.- -, -.1,.5, județul B, și pârâtul -, domiciliat în B, str.- -, -.1ap.3, cod poștal -, județul B,împotriva deciziei civile nr.326 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu intimații, domiciliat în B,-, cod poștal -, județul B, cu domiciliul ales la familia, în B, sector 6,-.A, -.2..3,.114, cod poștal - și intimata intervenientă, domiciliată în B,-,.14,.16, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă (fostă ) - personal, recurentul pârât și intimata intervenientă reprezentați de avocat din cadrul Baroului B, intimații și reprezentați de avocat G din cadrul Baroului
Procedura îndeplinită.
Recursul reclamantei - este timbrat cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-/02.12.2008 și timbre judiciare în valoare de 2,50 lei, ce s-au anulat la dosar, iar recursul pârâtului este timbrat cu 10,00 lei potrivit chitanței nr.-/23.12.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, ce s-au anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că intimații, și au depus la dosar întâmpinare.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursurilor.
Recurenta reclamantă - depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate în sensul motivelor de recurs formulate, respingerea cererii de intervenție formulată de, precum și a cererilor formulate de intimați de acordare a cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.
Referitor la apartamentul nr.3, arată că instanța de apel nu a observat că instanța de rejudecare a dat recurentului pârât mai mult decât cerut, menținând în mod netemeinic soluția de îndepărtare a acestui apartament de la masa de partaj, având în vedere că pârâtul a recunoscut la interogatoriu că acest apartament este bun comun.
De asemenea, cu privire la contractul de vânzare-cumpărare intervenit între intervenienta și ei părțile din proces, arată că acest act a fost încheiat în timpul căsătoriei și este perfect valabil, având în vedere că intervenienta nu a solicitat niciodată anularea acestui contract de vânzare-cumpărare fapt pentru care solicită reținerea acestui apartament la masa de partaj și respingerea cererii de intervenție, așa cum corect a reținut prima instanță de fond.
Totodată, cu privire la obiectele de mobilier, arată că în mod greșit instanța de apel a reținut că acestea au fost achiziționate de intervenienta pentru a fi date pârâtului după despărțirea în fapt, având în vedere că din declarațiile martorilor rezultă că aceste bunuri au fost cumpărate împotriva voinței lor, pentru a fi date spre folosința lor și nu pentru a fi donate în mod special pârâtului, ele fiind aduse în apartamentul nr.3 imediat după cumpărare și mai mult, intervenienta nu a solicitat în cererea de intervenție înlăturarea acestor obiecte de mobilier de la masa de partaj.
Referitor la sumele de bani ce fac obiectul partajului, consideră că instanța avea datoria să stăruie în aflarea adevărului și să-și exercite rolul activ prin solicitarea de relații complete de la băncile respective, pentru aflarea situației tuturor sumelor de bani depuse la cele două bănci, sau încasate cu titlu de creanță restantă sau indemnizația de străinătate, cu care pârâtul s-a întors din ultimul voiaj internațional.
Astfel că solicită reținerea la masa de partaj a următoarelor sume de bani, actualizate de la data înstrăinării lor de familie și nu de la data despărțirii în fapt, respectiv suma de 12.791 dolari care a fost lichidată de recurent la 05.06.2001 și 400.000.000 lei vechi, creanța de 3946 dolari primiți de pârât în baza contractului de îmbarcare 29.12.1999, care a fost pusă în plată abia în iulie 2002, sumă ce a fost ridicată personal de intimatul reclamant așa cum rezultă din adresa nr.398/2006 emisă de Bank
De asemenea, suma de 3000 dolari, cu care pârâtul s-a întors din ultimul voiaj internațional și recunoscută de acesta la interogatoriu.
Mai mult, solicită respingerea cererii formulată de intimații și privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că aceștia nu au produs nici un fel de dovezi în legătură cu conturile pe care le dețin și evoluția acestora în perioada din litigiu.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul pârât, susține oral motivele de recurs, arătând că în mod greșit instanța de apel nu analizat și nu a motivat existența sumei de 12.000 dolari, concomitent cu suma de 400 milioane ROL, având în vedere că din actele depuse la dosar rezultă că suma de 12.00 dolari a fost scoasă de recurentul pârât din bancă la 05.06.2001, a fost preschimbată în lei, obținând cele 400 milioane Rol, că a fost redepusă în bancă la întoarcerea acestuia din voiaj și retrasă în iunie 2003 pentru plata datoriilor și obținerea brevetului de navigație.
Totodată, arată că nu s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă care a stabilit că valoarea maxim posibilă era de 20.000 dolari pentru toată perioada căsătoriei și nu 79.000 dolari, cum greșit reținuse prima instanță de fond, iar cu privire la suma de 12.000 dolari economisită din diurnă, reprezintă integral economiile familiei, care s-au epuizat în cei doi ani, aprilie 2002 - iulie 2004, în care pârâtul nu a mai lucrat, fiind bolnav și fără brevet de navigație.
Cu privire la cele două apartamente, arată că s-a făcut dovada că apartamentul nr.3, a fost cumpărat din economiile pârâtului înainte de căsătorie, iar apartamentul nr.5 corect a fost scos din masa de partaj deoarece acesta figurează pe numele fiicei părților, .
Precizează, totodată că, în măsura în care se va reține la masa de partaj suma de 10 milioane lei la data despărțirii în fapt, pârâtul este de acord cu împărțirea acesteia în cote de pentru fiecare.
Referitor la cheltuielile de judecată arată că instanța în mod corect apreciat că nu s-au încălcat dispozițiile legale, având în vedere că nu sunt dovedite acuzațiile aduse de reclamantă celorlalte părți din proces.
Solicită respingerea recursului reclamantei ca nefundat și admiterea recursului formulat de pârât potrivit motivelor formulate.
Avocat G, având cuvântul pentru intimații și solicită respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefundat și menținerea celor două hotărâri pronunțate în cauză ca legale și temeinice, având în vedere că din probatoriile administrate în cauză rezultă cu certitudine că toate conturile făcute pe numele acestora au fost lichidate până la date despărțirii în fapt a părților, precum și faptul că în posesia lor, în prezent, nu se află nici un fel de bunuri comune ale soților.
Totodată, arată că în mod legal instanța a reținut că intimații pârâți au cooperat cu instanța, au depus la dosar toate relațiile care le-au fost solicitate de la bănci, așa cum rezultă și din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, prin care s-a stabilit corect această situație de fapt, astfel că, în mod corect instanța a obligat-o pe recurenta reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art.274 cod pr.civilă la cheltuielile de judecată, fiind în culpă procesuală.
Solicită respingerea recursului formulat de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta reclamantă, având cuvântul, arată că recurentul pârât, încearcă inducerea în eroare a instanței, pentru sustragerea de la masa de împărțit unei sume imense de bani (pentru opt luni de voiaj internațional), fapt pentru care solicită respingerea recursului formulat de acesta ca nefundat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Buzău la data de 4 ianuarie 2005 și înregistrată sub nr.157/2005,reclamanta -, cu domiciliul în municipiul B, strada - -- 1,.5,județul B,a chemat în judecată civilă și personal la interogatoriu pe pârâtul,cu domiciliul în municipiul B,strada - -- 1,.3,județul B,solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune,achiziționate de părți în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că,în fapt,s-a căsătorit cu pârâtul la data de 18 iulie 1992, iar la data de 10 noiembrie 2004 căsătoria lor a fost desfăcută prin divorț.
În timpul căsătoriei cu pârâtul au achiziționat următoarele bunuri comune: 1.bunuri imobile: apartamentul situat în municipiul B,strada - -- 1,.3 județul B,compus din două camere și dependințe;2.bunuri mobile,aflate în posesia pârâtului: un televizor color Samsung; o canapea extensibilă; o garnitură mobilă sufragerie,compusă din: trei dulapuri de haine,masă 12 persoane,2 scaune tapițate, 2 comode cu sertare, măsuță sufragerie, corp suspendat la bucătărie:o lustră, un serviciu tacâmuri inox 6 persoane, un telefon, un fier de călcat, un filtru de cafea, o masă de bucătărie și trei scaune taburet, un ventilator, depozite bancare de 30.000 dolari SUA, la care se adaugă dobânzile bancare, 3 bunuri mobile, aflate în posesia reclamantei: un dulap haine în două uși, un covor 2/3, o canapea extensibilă, o mașină de spălat Indesit, o garnitură mobilă bucătărie, compusă din două corpuri suspendate, mască chiuvetă, masă înfundată.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând admiterea numai în parte a acțiunii de partaj bunuri comune,însă admiterea în întregime a cererii reconvenționale.
Pârâtul a arătat că, în cererea introductivă, reclamanta se referă numai la apartamentul 3 ca bun comun. Pârâtul are însă acest apartament de la mama sa, care l-a cumpărat la data de 3 decembrie 1992 și i l-a oferit ca zestre încă de la acea dată. Prin urmare,acest apartament este bunul său propriu. Este adevărat că în anul 1995 încheiat cu mama sa,prin notariat,cu privire la acest apartament un contract de vânzare-cumpărare,de pe care lipsește însă semnătura reclamantei.
Până la data despărțirii în fapt, la 4 iulie 2004, la apartamentul nr.5, în care locuiește reclamanta, părțile au făcut o serie de îmbunătățiri, dotându-l cu geamuri termopan, ușă metalică, gresie, aparatură modernă de bucătărie, calculator, aragaz, frigider, televizor, telefon, mobilă de sufragerie, covoare persane în ambele camere, aceste îmbunătățiri și dotări urmând să fie aduse la masa de partajat. Tot la partaj urmează să fie incluse și următoarele bunuri, aflate în garderoba reclamantei: o haină de, o haină din piele naturală, o geacă din piele naturală Siria, o haină lungă din naturală și, două perechi cercei din aur 18 K (2,8 gr. și 1,2 gr.) două verighete bărbătești 14 K (8 gr.).
Pârâtul a precizat că garnitura de mobilă și lustra sunt ale mamei sale, iar televizorul color Samsung a fost cumpărat din diurna sa.
Cu privire la suma de 30.000 dolari SUA, pârâtul a precizat că aceasta nu a existat.
După ce a fost pensionat medical, a avut un venit de numai 20.000.000 lei (ROL) pe lună și nu a mai realizat alte venituri.
Reclamanta - a depus la dosar precizări și completări la cererea principală și a solicitat introducerea în cauză, în calitate de deținători de bunuri, a fraților pârâtului, cu domiciliul în municipiul B,-, județul B și, cu domiciliul în municipiul B,- A, - A, scara 3,.114, sector 6, la familia.
A precizat reclamanta că la debutul căsătoriei deținea o garsonieră cu toate cele necesare, în vreme ce pârâtul a adus doar o combină muzicală, un frigider uzat și un covor persan.
La data de 3 decembrie 1992 pârâtul a cumpărat apartamentul nr.3 pe numele mamei sale, deși, prețul provenea din bani comuni. Întrucât în anul 1995 relațiile dintre pârât și familia lui s-au deteriorat, mama pârâtului a transferat dreptul de proprietate asupra apartamentului către cei doi soți. Apartamentul nr.5 nu face obiectul partajului, fiind donat fiicei părților,. Toate bunurile enumerate de pârât în cererea reconvențională sunt bunurile ei proprii, fiind cumpărate anterior încheierii căsătoriei sau după despărțirea în fapt, iar o parte dintre ele au fost achiziționate în timpul unui stagiu la, în anul 1991.
Nu pot fi aduse la masa de împărțit obiectele de îmbrăcăminte enumerate, dat fiind că ele s-au procurat în scopul folosirii imediate și nu în scop de tezaurizare sau de valorificare.
A mai precizat reclamanta că își mărește câtimea obiectului cererii, solicitând restituirea sumei încasate de pârât la data de 4 iulie 2004, în numele ei și pentru ea deși, erau despărțiți în fapt, respectiv suma de 403 000 lei, pe care îi primise cu titlu de dividende de la SC SA
La termenul de judecată în ședința publică din 29 martie 2005, mama pârâtului, cu domiciliul în municipiul B, Bulevardul - -, nr.67, bloc 14,.16, județul B, a formulat cerere de intervenție în interesul acestuia, arătând că apartamentul nr.3, cu două camere și dependințe este inclus greșit în acțiunea reclamantei ca bun comun, el fiind bun propriu al pârâtului. Acest apartament a fost cumpărat de ea în luna decembrie 2002, în schimbul sumei de 3 000 dolari, banii aparținând pârâtului dinainte de căsătorie. Apartamentul a fost cumpărat pe numele său pentru a nu se confunda cu patrimoniul soților, căsătoriți în luna iulie 1992, deși avea banii de la pârât încă din anul 1991. Ulterior, la insistențele reclamantei, care refuza să se mute în apartamentul cumpărat pe numele intervenientei, s-a încheiat un act de vânzare cumpărare către pârât. În realitate nu s-a plătit nici un preț, dovadă fiind prețul derizoriu înscris în contract, de numai 1.000.000 lei (ROL) ea înțelegând să dăruiască apartamentul fiului său.
Deținătorul de bunuri a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a susținut că nu deține niciun bun sau vreo sumă de bani aparținând soților.
La rândul său, deținătorul de bunuri a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a precizat că singura persoană desemnată prin procură să încaseze drepturile bănești din țară ale pârâtului a fost reclamanta, ea dispunând de fondurile familiei sale. Nu a primit valută de la cei doi soți, iar cererea de verificare a conturilor sale este nelegală.
Prin Sentința civilă nr.409 din 24 ianuarie 2006 pronunțată în dosarul nr.151/2005 Judecătoria Buzăua admis în parte acțiunea civilă de partaj bunuri comune, formulată de reclamantă, astfel cum aceasta a fost precizată și completată, a admis și cererea reconvențională formulată de pârât, dar a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de intervenienta. S-a dispus partajarea bunurilor comune achiziționate de părți în timpul căsătoriei, prin omologarea rapoartelor de expertiză întocmite de experții tehnici G, și, în varianta I, atribuind părților loturile propuse.
Împotriva acestei sentințe, dar și a încheierii de admitere în principiu, au declarat apel atât reclamanta -, dar și pârâtul.
Prin Decizia civilă nr.259 din 14 septembrie 2006, Tribunalul Buzăua admis apelurile, a desființat încheierea de admitere în principiu și sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se înlătura contradicția dintre considerentele și dispozitivul sentinței cu privire la suma de 12 971 dolari SUA.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Buzău sub nr.12163/2006 la data de 8 decembrie 2006, procedându-se la completarea probatoriului testimonial și s-au efectuat și expertize de actualizare a valorii bunurilor imobile.
Prin Sentința civilă nr.1783 din 27 martie 2008, pronunțată în dosarul nr.12163 / 2006, Judecătoria Buzăua admis în parte acțiunea principală, formulată de reclamanta - și tot astfel cererea reconvențională formulată de pârâtul în contradictoriu cu reclamanta, dar a admis și cererea de intervenție accesorie, în interesul pârâtului-reclamant, formulată de intervenienta și a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de reclamanta-pârâtă și de pârâtul-reclamant în timpul căsătoriei, conform lotizării efectuate de instanță pe baza expertizelor tehnice întocmite cu ocazia primei judecăți de către expertul tehnic pentru bunurile imobile, cu reevaluarea în rejudecare de către expertul tehnic, a expertizei în specialitatea bunuri mobile efectuată inițial de către expertul, cu reevaluare în rejudecare de către expertul G și a expertizei contabile efectuate în rejudecare de către expertul.
A fost atribuit reclamantei-pârâte - lotul nr.1, alcătuit din următoarele bunuri, aflate în posesia ei: covor persan 2/3 m,în valoare de 82,5 lei;mașină de spălat Indesit,în valoare de 584 lei;calculator,în valoare de 100 lei;două corpuri suspendate,în valoare de 103 lei mască de chiuvetă,în valoare de 46 lei;masă înfundată,în valoare de 56 lei;șifonier cu două uși,în valoare de 144 lei;3 scaune taburet,în valoare de 42 lei;un fier de călcat,în valoare de 22 lei;două biciclete,în valoare de 244 lei;serviciu tacâmuri 6 persoane,în valoare de 29 lei;îmbunătățiri aduse apartamentului cu nr.5 din municipiul B,strada - -- 1,evaluate la 3 600 lei drept de creanță reprezentând contribuția comună la achiziționarea acestui apartament= 18 500 lei. Total valoare= 23 552,5 lei. Are dreptul la bunuri în valoare de 41 019 lei,la care se adaugă suma de 6 000 dolari SUA, împreună cu fructele civile reprezentând dobânzile legale, astfel că primește sultă,în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a sentinței,de la pârâtul suma de 17 466,5 lei și suma de 6 000 dolari SUA, ambele însoțite de dobânda legală calculată începând cu data de 4 iulie 2004 și până la achitarea efectivă.
A fost atribuit pârâtului lotul nr.2,alcătuit din următoarele bunuri,aflate în posesia lui: covor persan 2/3 m,în valoare de 82,5 lei;televizor color Samsung,în valoare de 235 lei;lustră sufragerie,în valoare de 38 lei;filtru de cafea,în valoare de 29 lei;telefon,în valoare de 26 lei;ventilator,în valoare de 39 lei;aparat de radio,în valoare de 75 lei;set farfurii 6 persoane,în valoare de 41 lei;suma de 57 920 lei și suma de 12 000 dolari SUA,ambele însoțite de fructele civile reprezentând dobânzi produse începând cu data de 4 iulie 2004.Are dreptul la bunuri în valoare de 41 019 lei,la care se adaugă suma de 6 000 dolari SUA,împreună cu fructele civile reprezentând dobânzile legale. sultă,în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a sentinței, reclamantei-pârâte suma de 17 466,5 lei și suma de 6 000 dolari SUA,ambele însoțite de dobânda legală calculată începând cu data de 4 iulie 2004 și până la achitarea efectivă
Pârâtul-reclamant a fost obligat să restituie reclamantei-pârâte suma de 52 lei,cu titlu de dividende încasate necuvenit în numele acesteia.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea principală,în ceea ce privește reținerea la masa de partaj a apartamentului cu nr.3 din Municipiul B,strada - -- 1,a sumelor de 3 946,25 dolari SUA,încasați de la cu titlu de drepturi salariale în baza Sentinței civile nr.12506/2000 a Judecătoriei Constanța;de 1 000 lei (RON) din depozitul constituit la 2 iulie 2004,de 6 651,69 lei (RON),încasată de pârât ca dobândă în timpul mariajului și a sumei de 10 000 lei (RON),pe care reclamanta pretinde că pârâtul ar fi depus-o în contul mamei sale,intervenienta.
A fost respinsă și cererea reconvențională, în ceea ce privește reținerea la masa de partajat a bijuteriilor,a hainelor din și din piele,dar și a următoarelor obiecte de mobilier aflate în posesia reclamantei-pârâte indicate de pârâtul-reclamant în completarea cererii reconvenționale: recamier în dormitor,recamier în sufragerie,două fotolii mici,mobilă de sufragerie formată din două dulapuri,vitrină și bibliotecă,pupitru școlar și jaluzele din plastic.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată,reclamanta-pârâtă fiind obligată să plătească pârâtului-reclamant suma de 50 lei,iar terțului deținător de bunuri suma de 1 000 lei,cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut,în esență,următoarele
Părțile în proces s-au căsătorit la data de 18 iulie 1992, căsătoria lor fiind desfăcută definitiv prin divorț prin Sentința civilă nr.6052 din 10 noiembrie 2004 Judecătoriei Buzău.
Așa cum recunosc ambele părți, despărțirea lor în fapt s-a produs la data de 4 iulie 2004, dată de la care reclamanta-pârâtă a continuat să locuiască în apartamentul cu nr.5 din municipiul B, strada - -, - 1, în timp ce pârâtul-reclamant s-a mutat în apartamentul cu nr.3 din același bloc.
Din probele administrate rezultă că părțile au achiziționat în timpul căsătoriei, în cote egale de fiecare, următoarele bunuri mobile: două covoare persane 2/3, câte unul în posesia fiecărei părți; un televizor color Samsung; o lustră sufragerie; un filtru cafea; un telefon; un ventilator; un aparat de radio și un set de farfurii 6 persoane, toate aflate în posesia pârâtului, precum și o mașină de spălat automată Indesit; calculator cu boxe; mobilier de bucătărie, alcătuit din două corpuri suspendate; mască chiuvetă; masă înfundată; 3 scaune taburet; un șifonier în două uși; un fier de călcat; două biciclete; un serviciu tacâmuri inox pentru 6 persoane, toate aflate în posesia reclamantei-pârâte.
S-a apreciat de către instanța de fond că nu fac parte din patrimoniul comun obiectele de mobilier aflate în posesia pârâtului-reclamant și anume: o canapea extensibilă; două dulapuri de haine; o masă de 12 persoane; 2 scaune tapițate; 2 comode cu sertare și o măsuță sufragerie, aceste bunuri fiind achiziționate de mama pârâtului, și date acestuia după separarea în fapt, dar nici obiectele de mobilier aflate în posesia reclamantei-pârâte, indicate de pârâtul-reclamant în completarea cererii reconvenționale, întrucât din depozițiile martorilor rezultă că aceste bunuri au existat în patrimoniul reclamantei înainte de căsătorie.
S-a apreciat, de asemenea că nu fac parte din patrimoniul comun: pupitrul școlar și jaluzelele din plastic, hainele de și din piele, dar nici apartamentul cu nr.3 din B, strada - -, - 1, acesta din urmă fiind bun propriu al pârâtului, întrucât s-a achiziționat cu fonduri proprii ale pârâtului, deținute anterior încheierii căsătoriei.
Apartamentul cu nr.5 din municipiul B, strada - -, - 1, se află în proprietatea unui terț, respectiv fiica părților,. La plata prețului acestuia părțile au o contribuție comună de 7 000 000 lei (ROL), la nivelul anului 1995; actualizată această sumă este de 18 500 lei (RON), reținută la masa bunurilor comune.
În ceea ce privește sumele de bani solicitate la partaj de către reclamantă,instanța de fond a apreciat că nu pot fi reținute decât cele cu privire la care se dovedește că existau în patrimoniul comun la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de divorț, dată la care se consideră că încetează comunitatea de bunuri a soților. Din acest motiv,cererea reclamantei a fost primită numai în limita sumei de 12 000 dolari SUA și 40 000 lei (RON), actualizată la 57 920 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art.284 alin.(1) din Codul d e procedură civilă,reclamanta-pârâtă - a declarat apel. În cererea scrisă, ea nu a precizat însă motivele de nelegalitate ori de netemeinicie avute în vedere la exercitarea căii de atac.
Motivele de apel au fost pe larg dezvoltate într-un memoriu separat,depus la dosar la data de 4 iunie 2008. Din cuprinsul acestui memoriu rezultă că, potrivit aprecierii apelantei sentința pronunțată de Judecătoria Buzău este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În mod netemeinic au fost respinse de către instanța de fond obiecțiunile sale cu privire la completarea raportului de expertiză întocmit de expertul contabil, precum și adresele primăriilor municipiului B și comunelor Stâlpu și,care aduceau lămuriri privind imposibilitatea intervenientei și a terților deținători de bunuri de a avea, în conturile personale, sume de ordinul sutelor de milioane de lei.
Tot astfel a fost respinsă și cererea reclamantei-pârâte de reținere la masa de partaj a apartamentului cu nr.3, în condițiile în care pârâtul-reclamant nu a putut dovedi în niciun fel, cu acte, că a avut banii necesari achiziționării lui înainte de căsătorie.
În mod greșit a fost reținută la masa de împărțit numai suma de 12 000 dolari SUA din totalul de 12 971 dolari SUA, lichidați de la data de 5 iunie 2001 și depuși în aceeași zi pe numele lui, precum și suma de 400.000.000 lei (ROL) actualizate de la data separației în fapt. Ambele sume trebuiau actualizate de la data lichidării lor și nu de la data separației în fapt.
Cu privire la obiectele de mobilier aflate în posesia intimatului și pretinse a fi achiziționate de intervenienta, apelanta a arătat că achiziționarea acestor bunuri s-a făcut împotriva voinței sale, de către, dar cu banii părților
Instanța de fond a greșit, de asemenea, atunci când a dispus obligarea sa la plata sumei de 1 000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către.
Intimații și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea motivului V de apel, în cuprinsul căreia apelanta critică hotărârea instanței de fond privind obligarea sa la plata sumei de 1 000 lei,cu titlu de cheltuieli de judecată. Aceasta deoarece reclamanta s-a aflat în culpă procesuală,câtă vreme instanța de fond nu a reținut că în posesia lor s-ar afla vreun bun sau vreo sumă de bani aparținând comunității de bunuri a foștilor soți.
Intimatul a formulat cerere de aderare la apel,în cuprinsul căreia a arătat că în mod greșit și fără nici o justificare a fost atribuită în lotul său suma de 400 milioane lei vechi,în condițiile în care la despărțirea în fapt,la 4 iulie 2004, au avut doar 10 milioane lei vechi,așa cum a stabilit și expertiza contabilă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, sub aspectul criticilor formulate, pe baza lucrărilor și a materialului din dosar cauzei, inclusiv a înscrisurilor depuse în apel și verificând, în limitele cererii de apel, dar și a cererii de aderare la apel, în contextul dispozițiilor art.295 alin.(1) din Codul d e procedură civilă, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul Buzăua respins, atât apelul declarat de -, cât și cererea de aderare la apel formulată de intimatul ca nefondate, fiind obligată apelanta - să plătească celor doi intimați, și, suma de 500 lei, iar intimatei suma de 500 lei,cu titlu de cheltuieli de judecată,ambele sume reprezentând onorariu de avocat,conform chitanțelor depuse la dosar, reținând următoarele considerentele:
Probele administrate în cauză au fost judicios analizate și corect interpretate de către instanța de fond,atunci când aceasta a reținut că părțile în proces s-au căsătorit la data de 18 iulie 1992,că ele s-au despărțit definitiv în fapt la data de 4 iulie 2004,căsătoria lor fiind desfăcută definitiv prin divorț prin Sentința civilă nr.6052 din 10 noiembrie 2004 a Judecătoriei Buzău.
Așa cum rezultă din Încheierea din 21 martie 2008,dezbaterile în fond au avut loc în prezența reclamantei,a pârâtului și a terțului deținător de bunuri. Cu acest prilej,părțile au refuzat să pună concluzii orale,solicitând amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise de către apărători. La pronunțarea sentinței apelate,instanța de fond a ținut seama nu numai de aceste concluzii,dar și de întregul material probator aflat la dosar.
În mod corect instanța de fond a apreciat că apartamentul nr.3, situat în municipiul B,strada - -- 1,a fost achiziționat cu fonduri aparținând exclusiv pârâtului reclamant,deținute anterior încheierii căsătoriei. Această împrejurare rezultă atât din înscrisurile depuse la dosar,din răspunsurile reclamantei la interogatoriu,dar și din depozițiile martorilor audiați la cererea părților,care au confirmat caracterul simulat al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.19873 din 2 noiembrie 1995.
Pe parcursul procesului, reclamanta a susținut constant că acest apartament a fost dobândit încă din anul 1992,din fonduri comune,astfel că are caracterul de bun comun. Prin urmare,chiar reclamanta-pârâtă a recunoscut caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.19873 din 2 noiembrie 1995 și faptul că acesta nu reflectă o operațiune juridică reală.
Căsătoria părților s-a încheiat la data de 18 iulie 1992,iar apartamentul în litigiu a fost cumpărat de către intervenienta la data de 3 decembrie 1992,după mai puțin de cinci luni de la încheierea căsătoriei. Acest interval de timp este însă prea scurt pentru ca cei doi soți să fi putut acumula o sumă atât de însemnată de bani,în condițiile în care nu s-a dovedit că,la acea dată,ei încasau și alte venituri decât cele din salarii și,respectiv,diurna pârâtului.
Pe baza înscrisurilor depuse la dosar instanța a reținut corect că în patrimoniul comun al părților a existat suma de 12 000 dolari SUA și suma de 400 milioane lei (ROL) la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de divorț. Cele două sume de bani au fost ridicate de pârât din conturile comune,tocmai pentru a fi îndepărtate de la partaj.
Din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu declarațiile martorilor,rezultă cu certitudine că obiectele de mobilier aflate în posesia pârâtului-reclamant,respectiv:canapea extensibilă,3 dulapuri de haine,masă de 12 persoane,2 scaune tapițate, 2 comode cu sertare și o măsuță sufragerie,au fost achiziționate de mama pârâtului,intervenienta - și date acestuia după separarea părților în fapt. Prin urmare,aceste bunuri nu au existat în comunitatea de bunuri la momentul desfacerii căsătoriei, astfel că nu pot fi supuse partajului.
În ceea ce privește cel de-al cincilea motiv de apel, tribunalul a apreciat că apelanta reclamantă s-a aflat în culpă procesuală în raport cu,fratele pârâtului, câtă vreme nu s-a putut reține că în posesia acestuia s-ar afla vreun bun sau vreo sumă de bani aparținând părților în proces.
Împotriva deciziei sus menționate au formulat recurs reclamanta - și pârâtul, susținând că decizia atacată este nelegală.
Astfel, recurentul a arătat că în speță sunt incidente dispozițiileart.304 pct.7 cod pr.civilă, dat fiind faptul că instanța de apel nu a analizat și nu motivat existența sumei de 12.000 USD retrasă din bancă la data de 05.06.2001 concomitent cu suma de 12.000 USD depusă în bancă la întoarcerea sa din ultimul voiaj, în aprilie 2002 și transformată în 400.000.000 ROL la data de 30 mai 2002.
Arată acest recurent că, deși a solicitat instanței de apel verificarea afirmației din hotărârea instanței de rejudecare care a considerat suma depusă în aprilie 2002 ca fiind o altă sumă, aceasta nu a solicitat reclamantei actele bancare din care să rezulte existența simultană a sumei de 12.000 USD și a 400.000.000 ROL la data despărțirii în fapt, iar contrar celor arătate mai sus, în decizia civilă atacată se menționează că pe baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța a reținut corect că în patrimoniul comun al părților a existat și suma de 12.000 dolari SUA și suma de 400.000.000 ROL, ambele sume fiind ridicate de pârât din conturile comune pentru a fi îndepărtate de la partaj.
Se arată de asemenea că, deși expertul contabil a stabilit că pentru toată durata căsătoriei valoarea maxim posibilă ce putea fi încasată ca diurnă acordată direct marinarilor pentru călătoriile în străinătate de către recurentul era de 20.000 USD și nu de 79.000 USD, cum apreciase prima instanță, iar suma de 12.000 USD economisită din diurnă până în aprilie 2002 reprezintă integral economiile familiei și au fost epuizate în cei doi ani (aprilie 2002- iunie 2004) în care nu a mai lucrat, fiind bolnav și fără brevet de navigație.
Ca atare, solicită instanței reevaluarea sumei de bani existente la momentul despărțirii în fapt, respectiv 4.07.2004, conform extraselor de cont existente la dosarul cauzei, care era de 10.000.000 ROL și pe cale de consecință, modificarea, atât a sentinței judecătoriei, cât și a deciziei tribunalului în acest sens.
Recurenta-a criticat decizia tribunalului sub aspectul incidenței dispozițiilor art.304 pct.6 - 9 cod pr.civilă, apreciind că aceasta este nelegală, raportat la modalitatea de reținere a componenței masei partajabile.
Astfel, arată această recurentă că dosarul a parcurs deja un ciclu procesual, iar prin decizia nr.253/2006 s-a dispus desființarea atât a încheierii de admitere în principiu din data de 4.10.2005, cât și a sentinței civile nr.409 din 24.01.2006, dar cu ocazia rejudecării cauzei instanța nu a mai pronunțat o nouă încheiere de admitere în principiu, în condițiile în care cea din dosarul inițial nu a mai rămas în vigoare, conform celor arătate anterior.
Totodată, s-a arătat că instanța de rejudecare a dat intimatului mai mult decât a cerut, în sensul că, deși prin cererea completatoare a reconvenționalei intimatul a înscris apartamentul nr.3 la poziția nr.1 din tabel, ca bun comun, instanța a procedat la scoaterea acestui bun la masa de partaj, în condițiile în care vânzarea - cumpărarea acestui apartament este perfect legală, fiind realizată prin act autentic.
Chiar dacă intervenienta parte în acest contract ar fi cumpărat acest apartament cu banii pârâtului avuți de dinainte de căsătorie, apreciază recurenta că datorită faptului că intimatul nu a solicitat să se constate o cotă diferențiată la acest imobil ci doar că acest bun este bunul său propriu, instanța nu putea avea în vedere această apărare.
Se apreciază de asemenea, că în mod greșit s-a apreciat de către instanță că obiectele de mobilier achiziționate de către intervenientă au fost cumpărate pentru a fi date exclusiv intimatului, întrucât de fapt, au fost achiziționate pentru a fi date spre folosință familiei și nu pentru a fi donate, în mod special, intimatului.
Recurenta arată că în ceea ce privește sumele de bani ce ar fi trebui incluse în masa partajabilă, instanțele au dat dovadă de lipsă de rol activ, încălcând dispozițiile art.129 cod pr.civilă, întrucât nu au solicitat relații complete de la băncile nominalizate în acțiune, producând astfel imposibiliitatea de se stabili o corelație între date înstrăinării de către intimat tuturor sumelor ce fac obiectul partajului și datele la care acestea au fost depuse pe numele deținătorilor de bunuri și al intervenientei.
recurenta sub acest aspect, în cadrul cererii, faptul că în mod greșit s-a reținut doar suma de 12.000 USD din totalul de 12791 USD și că pentru această sumă, precum și suma de 400.000.000 ROL lichidată la data de 10.06.2003 s-a dispus actualizarea sumelor doar de la data despărțirii în fapt și nu de la data lichidării și implicit înstrăinării lor de familie.
De asemenea, se apreciază că în mod greșit nu s-a reținut la masa partajabilă suma de 3946, 25 USD creanță ridicată de către intimat la 24.07.2002 și 26.08.2002 sumă asupra căreia instanța de apel nici nu s-a pronunțat, deși se numără printre motivele de apel, precum și suma de 3000 USD încasată de intimat în ultimul voiaj internațional, în intervalul 22.10.2002 - 21.01.2003.
Arată recurenta, că în mod greșit nu au fost reținute nici sumele de 10.000.000 ROL (existente în contul intimatului la data separării în fapt) și 403.000.000 ROL (cu titlu de dividende) motiv pentru care solicită includerea acestora la masa de partaj împreună cu cele arătate mai sus, cu consecința respingerii cererii intervenienților de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată și cu compensarea cheltuielilor de judecată în ceea ce îl privește pe celălalt recurent.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că ambele recursuri sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta pârâtă -:
Prin decizia civilă nr.259/14.09.2006 pronunțată în dosarul nr.703/2006 Tribunalul Buzăua admis apelurile formulate, a desființat sentința civilă nr.409/2006 a B și a trimis cauza spre rejudecare pentru a se înlătura contradicția dintre considerentele și dispozitivul sentinței, cu privire la suma de 12.791 USD cu recomandarea de se avea în vedere cu prilejul rejudecării și celelalte motive de apel.
Prin încheierea de lămurire dispozitivului acestei decizii civile dată la 8.10.2007 în dosarul nr.703/2006 s-a stabilit că prin decizia civilă sus arătată a fost desființată, atât sentința civilă, cât și încheierea de admitere în principiu din data de 4.10.2005.
Cu toate acestea, cu ocazia rejudecării, instanța nu a mai pronunțat o nouă încheiere de admitere în principiu, deși potrivit dispozițiilor procedurale în materie, respectiv art.297 cod pr. civilă, instanța investită cu rejudecarea cauzei era ținută a pronunța o asemenea încheiere prin care să stabilească potrivit dispozițiilor art.6739cod pr. civilă componența masei partajabile.
Desființarea încheierii de admitere în principiu din data de 4.10.2005 presupunea pronunțarea unei noi încheieri interlocutorii care să stabilească masa partajabilă, cotele de contribuție și calitatea de bunuri proprii ale unora din bunurile solicitate de părți, în condițiile în care potrivit art.297 cod pr.civilă instanța de apel a dispus rejudecarea cauzei, inclusiv în ceea ce privește încheierea de admitere în principiu pronunțată în cauză, încheiere care potrivit art. 268 cod pr.civilă lega instanța cu privire la aspectele ce pregăteau dezlegarea cauzei.
Ori, după cum se poate observa din analiza conținutului rapoartelor de expertiză întocmite în cauză (filele 6, 21, 30 dosar fond rejudecare) acestea au fost efectuate conform obiectivelor fixate prin încheierea de admitere în principiu din data de 4.10.2005, încheiere desființată de Tribunalul Buzău, astfel cum rezultă în mod expres din încheierea de lămurire a dispozitivului din data de 8.10.2007 pronunțată în dosarul nr.703/2006.
Conform art.6735cod pr.civilă în cadrul împărțelilor judiciare instanța este obligată ca în cazul în care părțile nu se învoiesc să stabilească bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de coproprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții, fiind obligatorie întocmirea unei încheieri interlocutorii prin care să se stabilească aceste elemente dacă sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea pentru care instanța nu are date suficiente.
Este adevărat că instanța de fond apreciat că asemenea încheiere nu mai este necesară și că dispune de date suficiente, astfel încât nu a mai pronunțat o încheiere potrivit art.6736cod pr.civilă, dar judecătoria nu a observat că "suficiența " datelor provenea din concluziile unor rapoarte de expertiză care au avut în vedere bunurile cuprinse în masa partajabilă stabilită prin încheierea de admitere în principiu desființată.
De asemenea, cu ocazia pronunțării sentinței ce face obiectul controlului judiciar, instanța nu a precizat în dispozitivul hotărârii elementele obligatorii impuse de art.6735cod pr.civilă, ea dispunând numai asupra variantei de lotizare aleasă, aprecierile din cadrul considerentelor sentinței, neputând suplini nepronunțarea în cadrul dispozitivului asupra calității de coproprietari, a masei partajabile sau altor asemenea elemente impuse de dispozițiile procedurale.
Ca atare, nepronunțarea instanței de fond cu privire la un act procedural care a fost desființat de către instanța de control judiciar, atrage conform art. 105 alin.2 cod pr.civilă, art.297 alin.1 cod pr.civilă, art.6735cod pr.civilă și 6736cod pr.civilă reluarea judecății cauzei și întocmirea încheierii interlocutorii omise.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recursreferitor la incidența dispozițiilor art. 304 pct.6 cod pr.civilă, întrucât instanțele anterioare au reținut apartamentul nr.3 ca bun propriu al pârâtului, Curtea de Apel constată că instanțele anterioare au procedat la scoaterea de la masa de partaj a acestui bun considerând că acesta este cumpărat cu banii pârâtului, achiziționat înainte de căsătorie.
Din analiza întâmpinării și cererii reconvenționale rezultă ca pârâtul a arătat în mod clar încă de la început că acest imobil a fost achiziționat de către mama acestuia cu banii dobândiți de acesta înaintea căsătoriei cu pârâta, motiv pentru care a solicitat a se constata că este bunul său propriu.
Ca atare nu se poate aprecia că instanțele anterioare au acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât prin înscrierea de către pârât a acestui apartament în tabelul bunurilor comune nu se poate aprecia că acesta a achiesat la caracterul de bun comun câtă vreme ulterior a arătat în cuprinsul aceleiași cereri că a fost achiziționat de către mama sa cu banii strânși anterior căsătoriei cu pârâta.
Cu ocazia rejudecării se va verifica dacă la achiziționarea apartamentului au fost folosiți și banii din patrimoniul comun al soților, având în vedere că de la data căsătoriei 18.07.1992 și până la data de 03.12.1992 au trecut aproape patru luni si J, perioadă în care părțile au conviețuit efectiv.
Cu privire la cel de-al III lea motiv de recurs, Curtea de Apel constată că în mod corect instanțele anterioare au reținut că obiectele de mobilier achiziționate de intervenientă în toamna anului 2003 au fost cumpărate pentru a fi date exclusiv intimatului după despărțirea în fapt.
În acest caz se poate constata că nu este îndoială asupra achiziționării obiectelor de către intervenientă, iar din probatoriile administrate a rezultat că au fost date pârâtului după despărțirea în fapt, astfel încât nu se poate reține că acestea reprezintă o donație făcută în favoarea ambilor soți câtă vreme la acel moment se instalase o stare de tensiune, iar martorii au declarat că pârâtul tocmai se mutase în apartamentul de la parter care era nemobilat, gestul intervenientei fiind determinat de împrejurarea că fiul său nu avea acolo condiții minime de locuit.
În ceea ce privește al patrulea motiv de recurs, referitor la sumele de bani solicitate a fi introduse la masa de partaj se poate constata că Tribunalul Buzău nu a analizat în nici un mod motivele cuprinse în cererea de apel și în cererea de aderare la apel a intimatului pârât, stabilind doar că au fost reținute corect sumele de 12.000 USD și 400 milioane ROL.
Cu privire la aceste sume se apreciază că este necesar ca în temeiul art.129 alin.5 cod pr.civilă să se procedeze la administrarea unor probatorii suplimentare, inclusiv prin efectuarea de către instanță a unor adrese către instituțiile bancare implicate, pentru a fi furnizate relații cu privire la pretinsele sume existente în patrimoniul comun al părților și eventuala lor sustragere de la masa partajabilă prin depunerea în conturile intervenienților.
În acest sens se va verifica în ce măsură diferența de 791 USD mai există în patrimoniul comun, câtă vreme din suma de 12791 USD lichidați de intimat la 05.06.2001 au fost depuși doar 12.000 USD, la aceeași dată pe numele tatălui pârâtului, deținătorul de bunuri.
Urmează, de asemenea, ca în ceea ce privește suma de 12.000 USD, cert neînstrăinată din patrimoniul comun, să se calculeze actualizarea sumelor de la data lichidării și nu de la data separației în fapt, câtă vreme intimatul pârât încă de la acea dată a beneficiat în mod exclusiv de fructele acestui bun, respectiv dobânzile produse.
Totodată, în ceea ce privește suma de 400 milioane ROL, sumă ce a provenit dintr-o altă sumă de 12.000 USD depusă la BCR, la data de 11.04.2002 și transformată în lei ca urmare a participării la ședința de licitație valutară, urmează a se constata că, deși, inițial, au avut acces la ea ambele părți, începând cu data de 10.06.2003 pârâtul a beneficiat în mod exclusiv de această sumă, astfel încât calcularea dobânzii aferente acesteia să se facă, de asemenea, de la data înstrăinării din patrimoniul comun.
Cu ocazia rejudecării, instanța va efectua adrese către instituțiile angajatoare ale pârâtului și instituțiile bancare implicate, pentru a verifica în ce măsură acesta a mai încasat suma de 3.946,25 $ la 24.07.2002 și 26.08.2002 sau suma de aproximativ de 3000 USD pretins fi încasată de pârât în ultimul voiaj internațional din intervalul 22.10.2002 - 21.01.2003 și dacă se confirmă faptul că acestea ar fi fost depuse depuse pe numele rudelor pârâtului câtă vreme o sumă de bani a fost transferată din contul intervenientei în contul pârâtului la data de 7.12.2004 și ulterior retransferată în contul acesteia la data de 20.01.2005.
Urmează, de asemenea, a fi reținută la masa de partaj ( numai în măsura în care nu se înglobează în sumele mai sus arătate) și suma de 10 milioane lei, recunoscută chiar de către pârât, în sensul apartenenței la masa de partaj.
Față de soluțiile ce se vor adopta cu privire la motivele de recurs anterioare se va aprecia asupra legalității obligării reclamantei la platacheltuielilor de judecatăcătre și.
În ceea ce privește recursul declarat în cauză de către pârât se poate observa că acesta este admisibil numai în ceea ce privește primul motiv de recurs al cererii recurentei reclamante, admis conform celor arătate anterior, referitor la nepronunțarea instanței de fond a unei încheieri în condițiile art.6735cod pr.civilă, care să privească sumele reținute la masa de partaj, sume ce au facut de altfel obiectul criticilor acestui recurent.
Această soluție se impune dat fiind faptul că recurentul a criticat decizia tribunalului prin prisma greșitei respingeri a cererii sale de aderare la apel.
Astfel se poate observa că, deși sentința instanței de fond i-a fost comunicată la data de 17.04.2008, pârâtul nu a declarat apel ci a înțeles de abia la data de 18.06.2008 să formuleze cerere de aderare la apelul părții adverse, apreciind că s-au inclus greșit la masa de partaj sumele de bani repartizate în lotul său, mai ales suma de 400 milioane ROL.
Se poate observa că, potrivit art.293 cod pr.civilă cererea de aderare la apel constă într-o cerere proprie a intimatului care în cadrul procesual fixat de apelul părții adverse tinde la schimbarea hotărârii primei instanțe.
Ca atare, numai în limitele acestor dispoziții procedurale și raportat la considerentele anterior arătate va fi admis și recursul declarat de recurentul pârât.
Pe cale de consecință, făcându-se aplicarea dispozițiilor art.312 alin.3 cod pr.civilă vor fi admise recursurile declarate în cauză și ca urmare a modificării în tot a ambelor hotărâri, va fi trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Buzău care va relua judecata cauzei, inclusiv prin refacerea actului procedural desființat în primul ciclu procesual, respectiv încheierea de admitere în principiu și va dispune administrarea atât a probatoriilor expuse în prezenta decizie, ale cărei considerente sunt obligatorii, potrivit art.315 cod pr.civilă, cât și a oricăror altor probatorii ce vor rezulta din dezbateri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta (fostă ), domiciliată în B, str.- -, -.1,.5, județul B, și pârâtul -, domiciliat în B, str.- -, -.1ap.3, cod poștal -, județul B,împotriva deciziei civile nr.326 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu intimații, domiciliat în B,-, cod poștal -, județul B, cu domiciliul ales la familia, în B, sector 6,-.A, -.2..3,.114, cod poștal - și intimata intervenientă, domiciliată în B,-,.14,.16, cod poștal -, județul
Casează decizia sus menționată și sentința civilă nr.1783 din 27 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Buzău, cu trimitere spre rejudecare la Judecătoria Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red.dact./CC
3.ex. 27.01.2009
operator date cu caracter personal,
notificare nr.3120
Președinte:Iolanda Mioara GrecuJudecători:Iolanda Mioara Grecu, Elena Staicu Aurelia
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1653/2009. Curtea... → |
|---|
