Stabilire program vizitare minor. Decizia 1606/2008. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1606/R/2008
Ședința publică din 5 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Tania Nistor JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: --- -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta, împotriva deciziei civile nr. 25/A din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect stabilirea programului de vizitare minor.
La apelul nominal se prezintă pârâta recurentă, personal și intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că recursul a fost comunicat intimatului, se află la primul termen de judecată și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se constată că la data de 29 august 2008, s-a depus la dosar din partea pârâtei recurente, o completare la motivele de recurs la care a anexat o adresă emisă de Poliția Municipiului B, un exemplar comunicându-se cu reclamantul intimat.
Pârâta recurentă solicită acordarea unui termen pentru achitarea taxei judiciare de timbru și pentru studierea întâmpinării pe care o va depune intimatul.
Intimatul reclamant arată că nu a formulat întâmpinare și că nu se opune cererii de amânare a cauzei.
Curtea, pune în vedere recurentei că nu a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, această cauză fiind scutită de plata taxei judicare de timbru, conform art.131 din Legea nr. 172/2004.
Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei, ca fiind fără obiect, iar din oficiu, în temeiul art.137 alin. 1.proc. civ. raportat la art.303 și 306 alin. 1.proc. civ. pune în discuția părților excepția tardivității recursului și excepția nulității acestuia ca nemotivat.
Se explică pârâtei recurente motivele pentru care au fost invocate excepțiile tardivității recursului și nulității recursului.
Pârâta recurentă arată că nu a avut cunoștință despre aceste prevederi legale și solicită acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător.
Intimatul reclamant arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei deoarece de la data comunicării deciziei atacate recurenta a avut timp suficient pentru angajarea unui apărător și reține cauza în pronunțare pe excepțiile invocate.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.3730 din 20 noiembrie 2007 a Judecătoriei Bistrița pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
S-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora, născută la data de 27.03.2005, după următorul program:
- În prima și a doua sâmbătă din fiecare lună de la ora 12,00 la ora 20,00 și în a doua duminică din lună de la ora 12,00 la ora 20,00, cu obligația reclamantului de a lua minora de la domiciliul pârâtei și de aor eaduce în același loc.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Sentinta civilă nr. 985/2006 pronuntată de Judecătoria B în dosarul civil nr. 6764/2005 s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți, din vina ambilor soți, iar pârâtei i-a fost încredințată minora, născută la data de 27.03.2005.
Potrivit dispozițiilor art. 43 al.3 fam. părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, ambii părinți având aceleași drepturi și îndatoriri față de copiii lor.
Pe baza probatoriului testimonial administrat în cauză, instanța a stabilit că nu există nici un impediment pentru ca reclamantul să nu aibă legături personale cu minora la domiciliul său, acesta fiind cunoscut ca o persoană pașnică, cu un comportament corespunzător, minora fiind atașată de el.
Ancheta socială întocmită în cauză a concluzionat faptul că reclamantul dispune de condiții morale și materiale necesare minorei pentru stabilirea unui program de vizitare.
Prin decizia civilă 25 din 17 martie 2008 a Tribunalului Bistrița N, s-a admis apelul declarat de pârâta, s-a schimbat în parte hotărârea atacată,în sensul că legăturile personale cu minora, în timpul programului stabilit, vor avea loc în zilele de sâmbătă între orele 12,00-16,00 la domiciliul pârâtei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că odul de soluționare a pretenției dedusă judecății de reclamantul, vizând programul stabilit de prima instanță în care aceasta să aibă legături personale cu copilul său, în vârstă de 3 ani, a cărei mamă este pârâta apelantă, a fost însușită de litiganți, cercetarea judecătorească în apel fiind limitată la lămurirea aspectului privind prezența mamei în acel interval de timp.
Potrivit art.97 alin. 1 și 2 din Codul familiei, ambii părinți au aceleași drepturi și îndatoriri față de copii lor minori, pe care le exercită, respectiv îndeplinesc numai în interesul copiilor.
Din coroborarea acestor prevederi legale cu cele invocate de prima instanță în considerentele hotărârii pronunțate, se desprinde fără echivoc că ceea ce fundamentează relația părinte-copil este interesul acestuia din urmă, cei dintâi având obligația, instituită expres de art. 101 Codul familiei, de a se îngriji de persoana copilului și de a-l crește, veghind la sănătatea și dezvoltarea lui fizică, la educarea, învățătura și pregătirea profesională.
evocate, precum și cele ale Legii nr.272/2004, sunt în deplin acord cu cele internaționale în materie. Potrivit art.9 alin 3 din Convenția cu privire la drepturile copilului, în ipoteza separării copilului de unul dintre părinții printr-o măsură dispusă în condițiile legii, acesta are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu cei doi părinți în mod regulat, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Acesta împreună cu art.7 ( privitor la dreptul copilului de a-și cunoaște și de a fi îngrijit de către părinți) și art. 18( ce instituie principiul potrivit căruia ambii părinți au responsabilități comune pentru creșterea și dezvoltarea copilului fiind principalii răspunzători), sugerează faptul că, exceptând cazul în care s-ar dovedi contrariul, implicarea continuă aambilor părințiîn viața copilului servește interesul superior al acestuia.
Legea însă nu trebuie să creeze prezumții inflexibile asupra priorității unuia dintre părinți - motivele pentru luarea deciziei trebuie să se subordoneze nevoii de a asigura prevalența interesului copilului.
Art.23 alin 4 din Protocolul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, alături de Comentariul General ( nr.19/1990) al Comitetului pentru Drepturile Omului precizează că egalitatea dreptului și responsabilității din timpul căsătoriei continuă să se implice și după separarea legală sau desfacerea căsătoriei, trebuind interzis orice tratament discriminatoriu referitor la motivele, procedurile de separare ori divorț, la custodia copilului, ladrepturile de vizitare, ținându-se cont de faptul că interesul copilului trebuie să primeze.
Or, așa cu statuează Principiul 6 din Declarația Drepturilor Copilului, "pentru o dezvoltare completă armonioasă a personalității sale, are nevoie de și înțelegere. Ori de câte ori este posibil, copilul va crește în grija părinților săi care vor fi responsabili pentru el și în orice caz într-o atmosferă de afecțiune și siguranță morală și materială".
În cauza pendinte, neargumentat susține mama că circumstanțele date impun prezența sa permanentă în timpul afectat desfășurării relației personale tată-copil; probele invocate nu susțin invocata neglijență în supraveghere, consecință a lipsei de răbdare și pricepere necesară. În raport de starea de sănătate și vârsta copilului, 3 ani, la care în general toți sunt incluși în programul de educare în grădinițe, al Ministerului Educației, Cercetării și Învățământului, este exclus pretinsul grad de dependență totală al copilului de mama sa.
Judicios a statuat prima instanță în sensul înainte evocat, stabilind ca legăturile personale ale tatălui cu copilul în programul stabilit, necontestat ca intindere în timp, să se realizezefărăprezența obligatorie a mamei. Doar în această manieră se poate asigura o prezență semnificativă, cantitativ și calitativ, a tatălui, căruia nu i-a fost încredințat copilul la divorț, astfel încât acesta să-și exercite mai departe drepturile și obligațiile față de copilul care locuiește mama.
Doar că, în considerarea faptului că pe de o parte până în prezent copilul nu a fost obișnuit cu prezența tatălui, iar pe de altă parte dat fiind intervalul de timp dintre primele zilele consecutive în care au loc întâlnirile cu tatăl, de 2 săptămâni fără contact personal, pentru protejarea copilului și acomodarea acestuia cu prezența tatălui se impune ca debutul relației personale tată-copil să se desfășoare la domiciliul copilului (stabilit judecătorește la mamă) în oralul 12,00-16,00, în care, de regulă, copiii de vârsta - se odihnesc. Numai în această modalitate, apreciază instanța, se asigură necesara armonizare a relației tată-copil, fără ca aceasta să fie afectat negativ de o prezență aproape necunoscută,fiind permisă familiarizarea într-un cadru în care copilul se simte în siguranță( locuința sa). Este evident că asemenea măsuri fiind supuse revizuirii judiciare, există posibilitatea ca oricând, în noile circumstanțe ce se vor crea, părinții să convină de comun acord ori să se adreseze instanței de judecată pentru modificarea programului de vizitare a copilului de către tată, odată ce va fi creată o bună relație între aceștia astfel încât să nu se mai impună familiarizarea lui la locuința mamei, în intervalul de timp stabilit prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei decizii pârâta, a declarat recurs prin care a solicitat instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive deoarece ulterior pronunțării deciziei a avut o convorbire telefonică cu reclamantul, între părți având loc un conflict verbal la care a asistat minora, motiv pentru care nu mai este de acord cu programul stabilit de instanță prin decizia contestată.
Ulterior, la data de 29.08.2008 recurenta a depus un înscris intitulat "completare la motivele de recurs" prin care a arătat că își menține punctul de vedere exprimat prin cererea de recurs, solicitând stabilirea programului de vizitare a minorului numai în prezența ei, atât la domiciliu cât și în afara acestuia, anexând în probațiune copie de pe adresa nr.147/52/1/08.05.2008 emisă de Poliția mun.B (15, 16).
In ședința publică din 05.09.2008, Curtea, în temeiul art.137 alin.1 raportat la art.303 și art.306 al.1 pr.civ. a invocat excepția tardivității cererii de recurs și excepția nemotivării cererii de recurs în termenul legal, excepții pe care le-a pus în discuția părților.
Recurenta și intimatul au arătat că lasă soluționarea excepțiilor la aprecierea instanței.
Potrivit art.137 alin.1 pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Reținând incidența acestui text legal, Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției tardivității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea celeilalte excepții invocate.
Decizia civilă nr.25/A/17.03.2008 a Tribunalului Bistrița N, a fost comunicată pârâtei la data de 18.04.2008 așa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii judecătorești aflată la 13 din dosarul de apel.
Pârâta a înregistrat cererea de recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 07.05.2008 (2).
Potrivit art.301 pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Având în vedere împrejurarea că decizia atacată a fost comunicată recurentei la data de 18.04.2008 iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 07.05.2008, cu încălcarea termenului legal de 15 zile de la data comunicării (ultima zi de înregistrare a recursului fiind 05.05.2008) Curtea în temeiul art.137 al.1 pr.civ. raportat la art.301 pr.civ. va admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu și, în consecință, în temeiul art.312 alin.1, va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.25/A/17.03.2008 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr- pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 25/A din 17.03.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - --- - - -
GREFIER
RED./MR
10.09.08/2 EX.
Președinte:Antoaneta Tania NistorJudecători:Antoaneta Tania Nistor, Anca Adriana Pop
← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1653/2009. Curtea... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 230/2008. Curtea... → |
---|