Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 166/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 166/
Ședința publică din 25 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în, nr. 310, județul M, împotriva deciziei civile nr. 188 din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă recurentul reclamant asistat de avocat și pârâta intimată asistată de avocat, lipsă fiind reprezentanții autorității tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul legal prevăzut de lege și este timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentanta intimatei depune la dosar adeverință de la locul de muncă al intimatei, copie de pe carnetul de note al minorei și chitanța privind onorariul avocațial.
Părțile arată că nu mai au de formulat cereri în probațiune.
Neformulându-se alte cereri în probațiune, instanța constată că recursul este în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, precizând că hotărârea pronunțată de Tribunalul Mureș este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea normei juridice, respectiv a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care solicită modificarea acesteia în sensul menținerii sentinței pronunțată de prima instanță, fără cheltuieli de judecată și arată că instanța de apel nu a administrat probe pentru a determina perioada cât pârâta a fost plecată în Spania, deoarece această perioadă a fost mai mare de trei luni, iar la data promovării acțiunii de către reclamant existau motive temeinice și solide privind schimbarea condițiile de acordare și încredințare. Precizează că reîncredințarea trebuie să fie făcută în primul rând ținând cont de interesul minorului, iar acest interes îl manifestă mai mult tatăl, față de care minora are o afecțiune mai mare.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel, cu cheltuieli de judecată, arată că reclamantul dă dovadă de rea credință, încercând să-i denigreze moralitatea pârâtei, iar afirmațiile defăimătoare cu privire la comportamentul pârâtei nu s-au dovedit; arată că pârâta a fost nevoită să plece pentru o perioadă scurtă de timp în străinătate, dar a fost și este angajată în țară.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1224 din 18 noiembrie 2008, Judecătoria Sighișoaraa admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtei și a dispus reîncredințarea minorei I, născută la data de 7 august 2001, la tatăl reclamant, spre creștere și educare. Prin aceeași hotărâre pârâta a fost obligată la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 135 lei lunar, începând cu data de 06.10.2008, precum și la plata sumei de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat apel.
Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr.188 din 23 iulie 2009, admis apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe, a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamant, obligând intimatul la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.42 Cod familiei, pronunțând desfacerea căsătoriei, instanța de divorț este obligată să statueze cu privire la încredințarea minorului rezultat din căsătorie. Părintele căruia nu i s-a încredințat copilul rezultat din căsătorie păstrează dreptul de a veghea la creșterea și educarea acestuia și de a solicita, în baza art.44 Codul familiei, modificarea măsurii luate. Măsura reîncredințării copilului de la unul dintre părinți la celălalt își găsește justificarea numai în acele situații în care se constată că starea de fapt reținută inițial de instanță a suferit schimbări semnificative, iar interesul superior al copilului pledează pentru reîncredințarea sa.
S-a apreciat că nu orice modificare a circumstanțelor de fapt trebuie să se regăsească în modalitatea faptică de înfăptuire a ocrotirii părintești ci doar cel care a semnalat că pe viitor menținerea aceleiași măsuri ar avea consecințe defavorabile asupra creșterii și educării copilului.
Schimbarea parțială sau temporară a condițiilor care în ansamblul lor au motivat la un moment dat încredințarea copilului unuia dintre părinți nu atrage revenirea asupra măsurii câtă vreme subzistă elementele sale decisive în concordanță cu interesul superior al copilului.
S-a apreciat că plecarea pentru 3 luni în Spania la muncă a mamei, în condițiile în care fetița a rămas în grija bunicilor materni nu justifică măsura reîncredințării acesteia, minora fiind în continuare bine îngrijită de bunici, condițiile materiale și morale a acesteia nesuferind schimbări importante.
În decembrie 2008 mama fetiței s-a reîntors din străinătate și are loc de muncă pe durată nedeterminată.
Astfel că, s-a apreciat că nu există suficiente temeiuri care să conducă la concluzia că interesul superior al minorei este în sensul încredințării tatălui intimat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea în tot a hotărârii atacate și menținerea sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs s-au invocat prev.art.304 pct.7 și 9.pr.civ, susținându-se că decizia atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recurentul invocă faptul că în mod eronat s-a apreciat că schimbările intervenite în viața minorei nu ar fi semnificative încât să pledeze pentru reîncredințatrea acesteia tatălui în condițiile în care mama minorei a rămas fără loc de muncă plecând în Spania și susținând că din probele testimoniale administrate în fața instanței de apel se poate aprecia că în Spania reclamanta nu ar fi avut un loc de muncă determinat neavând o conduită morală adecvată.
Recurentul susține că în prezent intimata locuiește în concubinaj cu un alt, părăsind domiciliul unde locuia cu părinții iar înscrisurile prin care intimata a dovedit că este angajată nu au forța probantă necesară pentru ca minora să nu fie încredințată tatălui recurent.
În întâmpinarea depusă se solicită respingerea recursului declarat și menținerea hotărârii atacate.
Se arată că din anul 2007 mama s-a ocupat de creșterea, educare a și îngrijirea minorei iar tatăl și-a exercitat în condițiile stabilite programul de vizite.
Se arată că în septembrie 2008 tatăl în temeiul exercitării programului de vizită a luat de la domiciliul mamei minora și a refuzat înapoierea acesteia abuzând de faptul că mama a plecat la muncă în Spania pentru o perioadă de 3 luni.
S-a solicitat respingerea recursului susținând că intimata prin conduita sa a dat dovadă că are calitățile unei mame responsabile, s-a implicat în activitățile școlare ale minorei și nu este dovedită susținerea că ar locuii cu un la o adresă necunoscută, astfel că solicită respingerea recursului declarat.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a prev.art.304 pct.7 și 9.pr.civ. se constată că este nefondat urmând a se respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Minora născută la 7 august 2002 fost încredințată prin sentința civilă nr.333 din 27 martie 2007 spre creștere și educare mamei, stabilindu-se un program de vizitare în favoarea recurentului.
La stabilirea domiciliului minorei se au în vedere mai multe criterii printre care vârsta minorei, condițiile materiale și morale oferite de către părintele la care este încredințat și interesul superior al copilului.
În aceste condiții se apreciază că instanța de apel a făcut o corectă interpretare a probelor administrate considerând că plecarea mamei în Spania pentru o perioadă de 3 luni nu atrage în mod inevitabil, încredințarea minorei spre creștere și educare tatălui în condițiile în care mama intimată a revenit în țară și are un loc de muncă la SC"" SRL pe durată nedeterminată.
În perioada în care intimata a fost plecată din țară minora nu a rămas fără ocrotirea prinților intimatei ci și-a continuat activitatea educativă, a fost supravegheată și nu i s-au schimbat condițiile materiale și morale pe perioada de timp în care mama a fost plecată din țară.
Afirmațiile nedovedite referitoare la conduita intimatei se vor respinge ca nefondate în condițiile în care din proba testimonială aflată la fila 47 dosar fond, reiese că martora audiată nu a fost în Spania în perioada în care a fost și intimata și ca urmare nu se poate aprecia că ar fi putut lua la cunoștință în mod direct despre conduita acesteia în Spania, astfel că se vor respinge ca nefondate susținerile referitoare la perioada petrecură în Spania de către intimată.
O declarație de martor demnă de luat în considerare se apreciază a fi cea depusă de către educatoarea grădiniței frecventată de către minoră prin care se arată că fetița era bine îngrijită, a participat la toate evenimentele organizate de grădiniță iar mama se interesa de evoluția fiicei sale.
Coroborând probele administrate în cauză se poate concluziona faptul că minora încredințată mamei a avut o dezvoltare fizică și psihică normală vârstei, a frecventat grădinița, merge la școală, mama și-a dat interesul față de evoluția acesteia iar plecarea temporară pentru 3 luni din țară pentru a muncii în Spania, în opinia instanței nu atrage schimbarea condițiilor care se iau în considerare pentru stabilirea domiciliului minorei într-o asemenea măsură încât să fie încredințată spre creștere și educare în continuare, tatălui reclamant.
Chiar și dacă intimata și-ar reface viața împreună cu o altă persoană de sex masculin, așa cum susține recurentul, se apreciază că la data soluționării cauzei nu atrage necesitatea schimbării domiciliului minorei la tatăl recurent în condițiile în care mama își îndeplinește obligațiile față de fiica sa.
Aplicând prevederile art.274 pr.civ. recurentul va fi obligat să plătească cheltuielile de judecată în sumă de 1500 lei intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în localitatea, nr.310, județul M, împotriva deciziei civile nr.188 din 23 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă pe reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial, pârâtei, domiciliată în comuna, sat nr.132, județul
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
6 exp.
Jud.fond.
Jud.apr.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Plasament. Decizia 620/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
