Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1704/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1704/
Ședința publică din 12 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna G, sat.,-/A, județul M, împotriva deciziei civile nr. 73 din 1 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 5 decembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 12 decembrie 2008.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 2649/5 iunie 2006, Judecătoria Târgu Mureșa respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, pentru reîncredințarea minorului -.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei soluții a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 73/1 martie 2007 Tribunalului Mureș.
în continuare de calea de atac a recursului, reclamantul a apreciat această hotărâre ca fiind netemeinică, susținând că instanța de apel nu a avut în vedere toate mijloacele de apărare invocate, în sensul în care, în mod greșit nu a constatat faptul că a intervenit o schimbare esențială a împrejurărilor care au motivat încredințarea copilului spre creștere și educare mamei, cu ocazia divorțului, în condițiile în care aceasta a fost plecată din țară intervale foarte lungi de timp, lăsând minorul în grija bunicilor materni.
În acest context, reclamantul-recurent apreciază că minorul este lipsit de sprijinul afectiv și moral al mamei, avut în vedere cu ocazia încredințării la divorț, iar împrejurarea că ancheta socială efectuată la locuința pârâtei, din, constată că aceasta dispune de condiții foarte bune de creștere și educare, nu face decât să contrazică opinia instanței de apel, care își întemeiază soluția pe argumentația conform căreia pârâta a plecat la muncă în străinătate din dorința de a-i asigura copilului minor condiții mai bune de trai.
De asemenea, reclamantul a arătat că dispune de mijloace materiale bune pentru creșterea și educarea minorului, împrejurare dovedită prin probele administrate în cauză, însă acestea au fost ignorate de către instanța de apel, concomitent cu nesocotirea interesului superior al copilului, care reclamă cu prioritate ocrotirea acestuia de către părinți, iar nu de către bunici.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a susținut netemeinicia recursului declarat în cauză, arătând că pe parcursul celor trei contracte de muncă avute în, a lipsit cel mult 7 luni din țară, perioadă în care le-a trimis sume mari de bani părinților, tocmai pentru ca minorul să nu ducă lipsă de nimic. A mai arătat că demersul judiciar al reclamantului este vădit șicanator, în condițiile în care, fiind căsătorită în prezent cu un cetățean american, împreună cu care are o, este împiedicată să-l aibă alături și pe minorul, din cauza proceselor inițiate de reclamant.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor reclamantului-recurent, atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut că și acesta dispune de mijloace materiale bune pentru creșterea copilului, însă acest aspect nu constituie o împrejurare de natură să justifice schimbarea măsurii de încredințare în privința acestuia, luată cu ocazia divorțului părinților.
În prezent, ambele părți s-au recăsătorit și au câte un copil din noua relație, iar simplul fapt că mama - pârâtă s-a stabilit în altă țară nu poate să atragă incidența prevederilor art. 44 din Codul familiei, neconstituind o "schimbare a împrejurărilor" avute în vedere la încredințarea inițială a minorului, spre creștere și educare mamei, cu atât mai mult cu cât, din probele administrate în cauză, nu a reieșit neglijarea copilului în perioada în care aceasta a lipsit din țară și nici faptul că viața, sănătatea și educația i-ar fi fost periclitate prin lăsarea lui, pentru anumite perioade de timp, în grija bunicilor materni.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici faptul că minorul se află în îngrijirea mamei din anul 1999, situație în care tatăl reclamant ar fi trebuit să justifice motive temeinice care să demonstreze că menținerea lui în același mediu ar avea consecințe dăunătoare asupra dezvoltării fizice, creșterii și educației copilului, din contră, impunerea unei schimbări forțate în mediul lui de viață, cu care a fost deprins timp îndelungat, fiind de natură a avea consecințe negative sub aspectul unei bune ocrotiri a intereselor acestuia, inclusiv din punct de vedere afectiv.
Pentru considerentele expuse, Curtea, neidentificând în cauză motive de nelegalitate care să afecteze hotărârea atacată, va respinge ca nefondat recursul dedus judecății, conform prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În cauză nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, întrucât dovada suportării acestora de către pârâta - intimată s-a depus la dosarul cauzei după pronunțarea prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna G, sat.,-/A, județul M, împotriva deciziei civile nr. 73/1 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 exemplare
15.01.2009
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 295/2008. Curtea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
