Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 195/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 195
Ședința publică din 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.225/A/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanta intimată, av. și pârâtul recurent, asistat de av., lipsă Autoritatea Tutelară C și
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei intimate arată că este în imposibilitate de a depune contractul de muncă al reclamantei, precum și dovada veniturilor acesteia, întrucât nu mai este încadrată în muncă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul admiterii cererii reconvenționale și obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere pe seama minorului, raportat la venitul minim pe economie, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
prin decizia civilă nr.225/17.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a respins apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.648/29.03.2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr- și l-a obligat pe acesta să-i plătească reclamantei suma de 1100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Caransebeș la data de 17 august 2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reîncredințarea la ea a minorului, născut la 15 iunie 2000, iar în subsidiar, stabilirea unui program de vizitare a minorului odată la 2 luni, de vineri de la orele 16,00 până duminică la orele 20,00, în prima săptămână a lunii, o lună și J vara din 1 iulie până în 15 august, precum și 2 săptămâni iarna, din 20 decembrie până în 5 ianuarie, cu posibilitatea de a-l lua pe minor la domiciliul său în Spania.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că de la încredințarea minorului la pârât condițiile avute în vedere la darea hotărârii respective s-au schimbat esențial, în sensul că reclamanta are un loc de muncă sigur și legal în Spania, are o locuință confortabilă și spațioasă și că este nereal faptul că ar trăi în relații de concubinaj, ea fiind singură și în măsură să-i asigure minorului un climat normal cu influențe pozitive în dezvoltarea acestuia.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâtul a solicitat respingerea capătului principal din acțiune, iar în ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, a arătat că nu se opune ca reclamanta să-l viziteze pe minor, însă numai cu ocazia venirii ei în România, și numai la domiciliul său, opunându-se la luarea de către reclamantă a minorului în Spania. Pe cale reconvențională, a solicitat obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere pe seama minorului, iar prin completarea cererii reconvenționale a solicitat obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere și pe seama minorei, născută la 16.11.1989, și care se află tot în întreținerea acestuia.
Reclamanta a completat acțiunea solicitând în subsidiar stabilirea unui program de vizitare și pentru minora.
Prin sentința civilă nr. 648/29.03.2007 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Caransebeșa admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, în sensul că a stabilit programul de vizitare al minorilor născută la 16.11.1989 și născut la 15.06.2000 în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la orele 14 până duminica la orele 16, câte o săptămână în vacanțele de iarnă și primăvară și o lună în timpul vacanțelor de vară, cu posibilitatea de a-i lua cu ea în străinătate și cu obligativitatea de a-i readuce înapoi la domiciliul pârâtului la expirarea termenului încuviințat.
În rest, instanța a respins celelalte cereri.
Prima instanță a reținut în motivarea acestei hotărâri că, conform sentinței civile nr. 3563/3.11.2005 pronunțată în dosarul atașat, minorul a fost încredințat spre creștere și educare pârâtului, această hotărâre rămânând definitivă conform deciziei civile nr. 1427F/26.06.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Din ancheta socială rezultă că pârâtul are condiții bune pentru creșterea și educarea minorilor, iar din adeverința de la dosar rezultă că minorul este înscris la grădiniță, iar pârâtul se ocupă de el ducându-l și luându-l de la grădiniță.
Instanța a mai reținut că reclamanta deține o locuință în Spania și este angajată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Din declarațiile martorilor a reținut că reclamanta trimite pachete minorilor și că minorii se află la pârât, care se ocupă de creșterea și îngrijirea lor.
Instanța a apreciat astfel că este neîntemeiat capătul de acțiune privind reîncredințarea minorului, având în vedere că nu s-au făcut dovezi în cauză cu privire la condițiile pe care le poate oferi aceasta în Spania, iar minora și-a manifestat expres dorința de a rămâne în continuare la tatăl său.
Instanța a apreciat ca întemeiată cererea pentru stabilirea programului de relații firești cu minorii în raport de dispozițiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei.
Celelalte cereri au fost apreciate ca nedovedite.
Împotriva sentinței pârâtul a declarat apel în termen, criticând-o în ce privește programul de relații firești cu minorul, arătând că nu este de acord ca acesta să fie luat în Spania de către reclamantă timp de o lună vara, deoarece există riscul de a nu-l mai readuce în țară.
Totodată, arată că instanța nu a obligat-o pe reclamantă la plata unei pensii de întreținere pe seama minorilor.
În apel a mai fost audiat un martor propus de pârât.
Analizând apelul, tribunalul a apreciat că este neîntemeiat.
A reținut că în exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești trebuie să fie avut în vedere interesul superior al copilului, constatat cu caracter de principiu prin art. 6 din Legea nr. 272/2004.
În acest sens, a apreciat că prima instanță a aplicat corect art. 43 alin. 3 din Codul familiei în ce privește programul de relații firești dintre reclamantă și cei doi minori.
Cu privire la obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere, tribunalul a apreciat că această cerere nu a fost dovedită, deși părțile s-au mai judecat pentru încredințarea și reîncredințarea minorilor și nici cu acea ocazie instanța nu a stabilit pensia de întreținere pe seama minorilor.
În baza acestor considerente și a dispozițiilor art. 296. pr. civ. tribunalul a respins apelul declarat de pârât.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâtul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ..
În motivarea recursului arată că decizia este nelegală câtă vreme tribunalul a motivat că nu a dovedit cererea pentru obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere, deși starea de minoritate a copiilor rezultă din actele de la dosar, astfel că este prezumată starea de nevoie a acestora și instanța trebuia să se pronunțate asupra acestei cereri.
Pârâtul critică și programul de relații firești stabilit în favoarea reclamantei, mai ales în ce privește posibilitatea acesteia de a-i lua pe copii în Spania, arătând că această dispoziție nu este în interesul minorilor și nici posibil.
Pârâtul solicită în principal casarea deciziei, iar în subsidiar, modificarea acesteia și obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere pe seama minorului.
Reclamanta nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat de pârât în raport de motivele invocate, de probele dosarului și de dispozițiile art. 299 - 312. pr. civ. Curtea apreciază că este întemeiat, după cum urmează.
Potrivit cererii reconvenționale aflată la filele 17-19 din dosarul de fond, precum și completării acesteia de la fila 44, pârâtul la solicitat obligarea reclamantei la plata o pensiei de întreținere pe seama minorilor și, în raport de veniturile pe care aceasta le realizează.
La prima instanță s-a depus la dosar copia contractului de muncă al reclamantei, iar din declarațiile martorilor rezultă că aceasta a realizat venituri din muncă în Spania.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului ca nedovedită.
Tribunalul a menținut soluția primei instanțe.
Aceste soluții sunt greșite având în vedere că potrivit art. 86 și 94 din Codul familiei, reclamanta are obligația legală de a contribui la întreținerea celor doi minori în raport cu veniturile pe care le realizează.
Instanțele au respins greșit ca nedovedită această cerere, cu toate că la instanța de fond erau dovezi în ce privește veniturile reclamantei la acea vreme.
În prezent, reclamanta susține că nu mai este angajată, astfel că pârâtul a solicitat să fie obligată să contribuie numai la întreținerea minorului în raport de venitul minim pe economie.
Curtea apreciază astfel că în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 și 312 alin. 3. pr. civ. se impune obligarea reclamantei la plata unei contribuții de întreținere pe seama minorului începând cu data cererii 19.10.2006 și până la majoratul acestuia ori noi dispozițiuni, sens în care urmează a admite recursul, a modifica decizia în sensul admiterii apelului și, pe cale de consecință, a schimba în parte sentința primei instanțe în sensul admiterii în parte a acțiunii reconvenționale.
Cât privește cealaltă critică formulată de pârât, referitoare la programul de relații firești stabilit în favoarea reclamantei, Curtea apreciază că este neîntemeiată.
Instanțele au apreciat corect că potrivit art. 43 alin. 3 Cod familiei reclamanta este îndreptățită să mențină legături firești cu cei doi minori, iar programul stabilit de prima instanță nu este unul excesiv, față de situația părților în cauză.
Curtea apreciază că este în interesul celor doi minori să mențină legături cu reclamanta, având în vedere că potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004, și aceștia au dreptul de a menține legături firești cu mama lor, atâta timp cât în cauză nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că stabilirea unor astfel de legături dăunează celor doi minori.
Curtea apreciază că menținerea legăturilor firești dintre părinte și copil permite părintelui să contribuie la creșterea și educarea copilului, iar amândurora să dezvolte o viață de familie normală.
Având în vedere situația reclamantei, care în prezent locuiește în Spania, corect instanța de fond a dispus în sensul ca aceasta să îi poată lua pe minori la ea urmând ca să-i readucă în țară la expirarea perioadei de vizită.
Susținerile pârâtului în sensul că există riscul ca minorii să nu mai fie aduși în țară, nu pot fi primite, având în vedere că o asemenea faptă a reclamantei ar echivala cu o răpire internațională de copii, în sensul art. 3 din Convenția d l Haga cu privire la aspectele civile ale răpirii internaționale de copii, ratificată de România prin Legea nr. 100/1992.
Pe de altă parte, Curtea are în vedere și dispozițiile art. 17 din Legea nr. 272/2004, care reglementează posibilitatea exercitării dreptului la relații personale și în ipoteza în care părinții copilului locuiesc în state diferite.
În baza acestor considerente, Curtea apreciază că această critică a pârâtului este neîntemeiată și nu se impune modificarea celor două hotărâri în acest sens.
În baza art. 274. pr. civ. urmează a obliga pe reclamanta intimată să plătească pârâtului recurent cheltuieli de judecată în recurs parțiale în suma de 700 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.225/A/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Modifică în tot decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr.648/29.03.2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, pe care o schimbă în parte astfel:
admite în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul împotriva reclamantei și obligă pe reclamantă să plătească pârâtului pe seama minorului, născut la 15.06.2000 o pensie de întreținere de 100 lei lunar, începând cu data cererii, 19.10.2006, și până la majorat ori noi dispozițiuni.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă pe reclamanta intimată să plătească pârâtului recurent suma de 700 lei cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Adriana Corhan
- - - - Dr. - -
GREFIER,
- -
Red. 14.03.2008
Tehnored. 2 ex./14.03.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță: C-tin
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Ion Graur, Adriana Corhan
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 97/2008. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
