Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 20/2008
Ședința publică de la 19 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 164/A din 17 mai 2997 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
Cauza a fost dezbătută la data de 12 februarie 2008 când cei prezenți au pus concluzii orale consemnate în încheierea din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 6025/2005, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 11265/2004 a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei. De asemenea reclamantul a fost obligat la plata în favoarea pârâtei a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod instanța de fond a reținut că nu se impune reîncredințarea minorului la tatăl reclamant deoarece împrejurările avute în vedere de către instanță cu prilejul luării măsurii încredințării minorului la mamă nu au suferit modificări, aceasta ocupându-se corespunzător de creșterea și îngrijirea lui.
Împotriva acestei sentințe precum și a încheierii din 18.08.2005 a declarat apel reclamantul solicitând casarea acestora și admiterea acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat în esență că hotărârile atacate sunt lovite de nulitate întrucât nu s-a ținut cont de probele administrate, instanța audiind alți martori decât cei propuși de către pârâtă, iar ancheta socială, înscrisul extrajudiciar depus fiind contestat de către reclamant.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 105,138,167, 282, 304 pct. 5., art 44și 97.fam. Legea 272/2004, Legea 18/1990,Legea 100/1992.
Prin decizia civilă nr. 164/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția civilă în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 6025/2005 a Judecătoriei Sibiu.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea din 18.08.2005 a Judecătoriei Sibius -a dispus amânarea pronunțării hotărârii, instanța a respins cererea de înlocuire a unui martor, dând eficiență dispozițiilor art. 186 alin3 Părțile au renunțat la audierea unor martori încuviințați, iar actul de procedură care face parte integrantă din sentința pronunțată și care este semnată de judecător și grefier nu cuprinde nulități care să sancționeze hotărârea pronunțată în vreun fel cu nulitatea.
Prin încheierea din data de 5 mai 2005 instanța de fond a încuviințat pentru pârâtă proba testimonială și a pus în vedere reprezentantei acesteia să depună la dosar în 24 de ore lista cu martor sub sancțiunea decăderii din probă.
Prin aceasta instanța de fond a făcut aplicare dispozițiilor art. 186 rap. la art.138 pct.2 acestea permițând indicarea numelui martorului în termen de 24 ore de la momentul încuviințării atunci când administrarea probei nu pricinuiește ea singură amânarea judecății, ca în cauza de față. La termenul următor de judecată instanța a audiat la cererea pârâtei 2 martori însă și la solicitarea reclamantului a audiat tot atâția atfel încât nu se poate știi care a fost vătămarea pe care acesta din urmă a suferit-o în acest mod. Doar în cazul nulităților expres prevăzute de lege vătămarea se presupune, însă în situația de față nu există o astfel de prevedere așa încât neexistând vătămare nu se impune declararea nulității actului de procedură.
În cauză s-a dispus la cererea apelantului efectuarea unei comisii rogatorii de către autoritatea competentă din Spania în vederea efectuării anchetei sociale la domiciliul minorului în această țară. Din cuprinsul anchetei sociale instanța reține că minorul este bine îngrijit de mama sa, frecventează școala unde s-a adaptat, are condiții bune de locuit, randamentul său școlar este ridicat și demonstrează un nivel cultural ridicat pentru vârsta lui.
Concluziile anchetei sociale au făcut ca instanța să nu considere necesară audierea minorului.
Faptul că mama căreia i-a fost încredințat minorul și-a schimbat domiciliul în una dintre țările Uniunii Europene nu este de natură să ducă la concluzia că se impune modificarea măsurii încredințării acestuia cum în mod corect a reținut instanța de fond.
De asemenea, scrisorile depuse la dosar de către apelant nu pot face singure proba unui comportament nepotrivit al intimatei cât timp acestea nu sunt susținute de alte probe de la dosar deși instanța a încuviințat audierea unui martor semnatar al e-mail-urilor acesta nu s-a prezentat la termenul stabilit așa încât instanța s-a văzut nevoită să decadă apelantul din probă. De asemenea și celelalte susțineri ale apelantului reclamant cu privire la împrejurări legate de momentul în care minorul și mama sa se aflau în țară au rămas simple afirmații.
Reținând așadar că minorul are condiții bune împreună cu mama sa, că la întâlnirea cu asistentul social din Madrid acesta s-a arătat mulțumit și relaxat, cu un aspect fizic bun, bine îngrijit, că este mulțumit că locuiește împreună cu mama sa cu care împarte tot felul de activități, urmează a se concluziona că nu este necesară schimbarea măsurii încredințării lui.
Întrucât în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, nu au fost acordate.
Împotriva deciziei civile nr. 164/2007 a Tribunalului Sibiua declarat recurs în termen și legal timbrat reclamantul, solicitând casarea deciziei recurate, precum și a încheierilor din 17.03.2006, 12.04.2007, 26.04.2007 și 10.05.2007 iar pe fond admiterea acțiunii introductive de instanță sau trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arată că instanța de apel a interpretat greșit ansamblul probator administrat în cauză și defectuos a întocmit actele procedurale, pronunțând o soluție contrară legii și netemeinică.
Astfel, instanța deși nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor testimoniale solicitate, a respins cererea de înlocuire a unuia dintre martorii încuviințați.
Cât privește ancheta socială efectuată de autoritățile spaniole prin comisie rogatorie se apreciază că aceasta este nulă întrucât nu a fost respectată metodologia de întocmire, informațiile furnizate nu au fost susținute de acte doveditoare pentru a fi culese date complete și de actualitate.
Pe de altă parte, recurentul arată că din moment ce condițiile avute în vedere la luarea măsurii încredințării minorului reclamantei s-au schimbat, în sensul că mama nu are un domiciliu stabil în străinătate, nu a făcut dovada unor venituri sigure iar anturajul și conduita acesteia impietează asupra creșterii și educării corespunzătoare a minorului, interesul copilului este de a fi încredințat tatălui, care are un loc de muncă sigur, are venituri suficiente și un domiciliu stabil, putând astfel să asigure îngrijirea minorului într-un mediu familial echilibrat din punct de vedere și afectiv.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9, 312 pct. 3 teza 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului pentru considerentele ce vor urma.
Sub aspectul criticilor privitoare la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, circumscrise cazului de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, se constată că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor procedurale ce reglementează administrarea probei cu martori.
Astfel, la termenul de judecată din data de 13.02.2002 s-a prorogat pronunțarea asupra încuviințării celor trei martori solicitați de apelant până după efectuarea în cauză a anchetei sociale. La termenul de judecată din 12.05.2007, la solicitarea apelantului a încuviințat audierea martorului, având reședința în străinătate sub rezerva prezentării acestuia de către reclamant.
La următorul termen din 26.04.2007 cauza a fost amânată în vederea prezentării aceluiași martor, fără ca apelantul să mai stăruie în audierea martorilor propuși inițial.
Întrucât la termenul de judecată din 10.05.2007 martorul nu a fost prezentat și împotriva lui nu se putea dispune aducerea cu mandat, tribunalul a pășit la judecată.
Cât privește cererea de înlocuire a martorului din moment ce acesta a fost propus pentru dovedirea unor situații particulare vizând conduita pârâtei și modul în care minorul este îngrijit în străinătate, o atare măsură trebuia justificată prin necesitatea probării acelorași împrejurări.
Or, reclamantul nu și-a justificat cererea în acest mod, rezumându-se doar să solicite înlocuirea cu unul din martorii care au fost indicați inițial doar prin nume și în a căror audiere nu a mai stăruit după depunerea anchetei sociale.
În aceste condiții, față de dispozițiile art. 186, 188 Cod procedură civilă, în mod corect tribunalul a respins cererea de înlocuire a martorului cu unul din ceilalți martori, criticile recurentului fiind sub acest aspect nefondate.
Inadmisibile se privesc a fi criticile recurentului în privința încheierii de suspendare a judecății apelului din 17.03.2006, împotriva acestei încheieri existând calea de atac a recursului în mod separat, cale de atac ce putea fi exercitată pe toată durata suspendării, conform art. 244/1 Cod procedură penală.
Cât privește criticile vizând modul de întocmire a anchetei sociale prin comisia rogatorie, curtea constată din lecturarea raportului de anchetă socială că delegatul autorității spaniole solicitate s-a deplasat la domiciliul minorului și a cules informații directe prin intervievarea acestuia și a pârâtei, culegând totodată informații de la școala frecventată de minor.
Faptul că ulterior redactării anchetei sociale, pârâta s-a căsătorit în Germania, stabilindu-și reședința împreună cu minorul în această țară, nu este de natură să împieteze asupra validității actului probator întocmit de autoritatea spaniolă.
Sub cel din urmă aspect, al aplicării dispozițiilor legale privind încredințarea minorului, motiv de recurs circumscris dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea reține că instanțele de fond și apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 44 Codul familiei, și prevederilor Legii nr. 272/2004 atunci când au conchis că interesul superior al copilului este de a rămâne alături de mama sa.
Potrivit art. 44 Codul familiei, dacă se schimbă împrejurările avute în vedere pentru încredințarea copilului, instanța judecătorească poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle dintre părinți și copii.
În speță, raportat la împrejurările avute în vedere de instanță prin sentința civilă nr. 7065/2003 a Judecătoriei Cluj -N, au intervenit schimbări majore cu privire la situația copilului, odată ce acesta a părăsit țara împreună cu mama sa, încă din anul 2004, trăind într-un mediu total diferit.
Cu toate acestea, așa cum a rezultat din probațiunea testimonială administrată la instanța de fond, și ancheta socială efectuată de autoritățile spaniole, elementele de bază vizând atașamentul față de mamă, preocuparea acesteia de a-i asigura o bună creștere și educare precum și condiții materiale adecvate nu s-au schimbat.
Ca atare, în mod corect cele două instanțe au apreciat că este în interesul superior al copilului ca măsura încredințării sale mamei să fie păstrată odată ce nu există motive temeinice care să demonstreze că menținerea lui la acest părinte ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei lui dezvoltări fizice și morale.
Atunci când o astfel de dovadă va fi făcută, este evident că se va impune schimbarea măsurii luate cu privire la copil.
Pe de altă parte, este evidentă dorința manifestă a reclamantului de a avea relații personale cu copilul său, pe care nu l-a văzut din anul 2004.
De asemenea trebuie observat și dreptul copilului de a întreține în mod regulat relații personale și constante directe cu părintele său care locuiește într-o altă țară.
Rezolvarea acestei situații, care excede cadrului prezentei judecăți, își poate găsi o soluție în contextul aplicării Convenției Consiliului Europei asupra relațiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15.05.2003 și care a fost ratificată de România prin legea 87/2007.
Pentru considerentele expuse, criticile aduse de reclamantul recurent deciziei civile nr. 164/2007 a Tribunalului Sibiu urmează a fi respinse ca nefondate, cu consecința obligării acestuia la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea pârâtei intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DEDIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 164/A din 17 mai 2997 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei pârâte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
/ 2 ex./11.06.2008
Jud. fond
Jud. apel:,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
| ← Alocatie copii. Decizia 508/2009. Curtea de Apel Bacau | Reintegrare în familie. Decizia 349/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
