Reintegrare în familie. Decizia 349/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 349
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 3: Andronic Adriana
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta și pe intimatul -, autoritate tutelară Consiliul Local, având ca obiect reintegrare în familie legături personale cu minorul împotriva deciziei civile numărul 63/A din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul - recurenta și reprezentantul autorității tutelare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul - în stadiul procesual al recursului - este la primul termen de judecată;
- recursul este legal timbrat;
Instanța dă citire raportului asupra recursului din care rezultă că recursul este declarat în termen și motivat iar motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul pe fond.
Intimatul - solicită instanței să constate că recursul este tardiv formulat iar pe fondul cauzei pune concluzii în sensul respingerii recursului ca fiind nefundat și menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3680 din 28.01.2009 a Judecătoriei Vasluis -a admis în parte acțiunea civilă așa cum a fost modificată, formulată de reclamantul -, domiciliat în R,-,. 11,. B,. 23, județul S, în contradictoriu cu pârâta -, cu domiciliul în V, str. -,. 159,. B,. 3,. 6, județul V și reședința în Malta, 6, Court is,.
A încuviințat reclamantului să aibă legături părintești cu minorul -, născut la 19 noiembrie 1999, în următoarea modalitate:
- în vacanța de iarnă, la domiciliul reclamantului, însoțit de pârâtă în călătoria Malta-România, dus-întors, pe cheltuiala pârâtei;
- în vacanța de vară, în perioada 01 august - 01, la domiciliul reclamantului, însoțit de reclamant în călătoria Malta-România, dus-întors, pe cheltuiala reclamantului.
A luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Părțile au fost căsătorite, iar prin sentința civilă nr. 2604 din 21.10.2004 a Judecătoriei Rădăuți, căsătoria părților a fost desfăcută prin divorț, iar minorul rezultat din căsătorie, - a fost încredințat spre creștere și educare mamei.
Începând cu luna februarie 2008 pârâta împreună cu copilul s-a stabilit în Malta, în acest mod întrerupându-se legăturile afective tată-copil.
Din actele dosarului, în mod special din corespondența electronică, rezultă faptul că de peste 6 ani legăturile părintești tată-fiu au fost întrerupte, nefiind informat de pârâtă cu privire la locația (țară, reședință) în care se află copilul.
Din aceeași corespondență rezultă dorința copilului de a-i vedea tatăl, de a-și petrece vacanțele împreună, și în esență relația specială care există între tată și fiu și pe care aceștia doresc să o continue.
Având în vedere dreptul copilului de a-și menține legăturile cu părintele căruia nu i-a fost încredințat, înlumina jurisprudenței și a protejării interesului suprem al copilului,instanța a statuat asupra temeiniciei acțiunii reclamantului.
Având în vedere acordul parțial al părților în ceea ce privește perioadele în care copilul să fie adus la domiciliul reclamantului din R,propunerea reclamantului ca minorul să-și petreacă vacanța de iarnă și o lună din vacanța de vară la domiciliul reclamantului, este una benefică și în interesul copilului.
Ca o modalitate concretă de realizare a acestui program, instanța apreciază echitabil și în interesul copilului ca ambii părinți să respecte cetățeniile Malta - România, dus-întors, neputând fi "imputată" unui singur părinte și nici copilului, distanța mare dintre reclamant, decizia fiind luată în modalitatea convenită de către părți.
Asupra mijloacelor materiale insuficiente invocate de ambele părți ar lipsi de conținut "dorință" manifestă a ambilor de a permite și respectiv de a păstra legăturile personale ale tatălui cu fiul său.
Pentru aceste motive,instanța va obliga ambele părți să suporte cheltuielile de transport pentru câte o călătorie Malta-România, dus-întors, starea de graviditate invocată de pârâtă - fiind o stare temporară, după aproximativ un an putând să-și respecte obligațiile impuse.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta -.
Prin decizia civilă nr. 63/A din 22 mai 2009 Tribunalului Vaslui se respinge apelul promovat de pârâta - împotriva sentinței primei instanțe,obligă apelanta să plătească intimatului - 800,04 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține în esență următoarele:
- eroare materială - din cuprinsul dispozitivului primei instanțe cu privire la data nașterii minorului nu reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii, putând fi îndreptată conform prevederilor prevăzute de art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel că punerea în executare a acestei hotărâri este posibilă.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu este întemeiat, aceasta deoarece instanța este cea care stabilește modalitatea de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul, cu respectarea principiului interesului superior al minorului. Critica principală a apelantei în legătură cu obligația impusă de către instanța de a însoți minorul în vacanța de iarnă în România și de a suporta cheltuielile aferente unei asemenea călătorii nu poate fi primită.
Astfel, dreptul copilului nu poate fi îngrădit datorită unor împrejurări mai presus de voința sa, obligația stabilită de instanță în sarcina apelantei fiind rezonabilă și nu aduce atingere libertății de circulație a acesteia și nici a obligațiilor pe care le are față de ceilalți copii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta - pentru următoarele motive:
1)hotărârea pronunțată în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină;
În mod practic se preiau concluziile din sentința primei instanțe, ceea ce nu echivalează cu motivarea în fapt și în drept a apelului.
- Astfel, prin cel de-al doilea motiv de apel se invocă încălcarea principiului disponibilității de către instanța de fond, fără ca instanța de apel să se pronunțe dacă acest principiu a fost încălcat sau nu.
- În ceea ce privește al treilea motiv de apel, instanța l-a respins fără să aibă în vedere înscrisurile depuse de recurentă la dosar, respectiv adeverința medicală din care rezultă că este însărcinată și declarația notarială a soțului care menționează că el suportă toate cheltuielile în ceea ce o privește pe ea și pe minor, deoarece recurenta nu are loc de muncă în Malta.
Intimatul a depus la dosarul cauzei adeverința care atestă faptul că lucrează în învățământ, deci e liber în vacanțele școlare și care are un salariu lunar de 11 milioane lei.
Nici de această dată nu motivează în drept respingerea acestui motiv de apel.
În concluzie, judecătorii trebuiau să arate în considerentele hotărârii probele care au stat la baza soluției de respingere a apelului, motivele de fapt și de drept pentru care s-au respins cererile părților și să examineze toate apărările părților invocate de aceștia în cursul judecății.
Reclamantului i s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Astfel acesta a investit instanța prin cererea modificatoare, de a stabili un program de vizitare a minorului, în sensul că acesta să petreacă vacanțele de vară și de iarnă la domiciliul său din
Astfel, prima instanță era obligată să se pronunțe în limitele investirii numai cu privire la obiectul pricinii, stabilit de reclamant prin cererea modificatoare, respectiv doar asupra acestui program de vizită, program cu care de altfel a și fost parțial de acord.
Instanța de fond, a extins obiectul cererii și se pronunță asupra modalității în care să se realizeze acest program, deși nu a fost investită cu acest capăt de cerere și nu avea cadru legal să se pronunțe din oficiu.
Din moment ce reclamantul nu a solicitat expres modalitatea în care să se realizeze programul de vizită (printr-un capăt de cerere accesoriu, instanța și-a depășit limitele investirii, substituindu-se voinței părților. În aceste condiții instanța a dat mai mult decât s-a cerut.
Pe fondul cauzei susține că i s-a impus o obligație ce nu este rezonabilă, având în vedere că ea este părintele căruia i s-a încredințat minorul și care are grijă de acesta zilnic.
Aceste aspecte au fost susținute de apelantă cu înscrisuri care atestă că legăturile tată-fiu nu au fost întrerupte. De asemenea, s-au depus înscrisuri care atestă cheltuielile efectuate pentru întreținerea copilului, fără a avea salariu și fără a fi ajutată de tatăl copilului.
Nu se ia în considerare faptul că mai are un copil care nu poate fi lăsat acasă cu altcineva.
De aceea se pare exagerată și fără suport legal menținerea de către instanța de apel a obligației de a însoți minorul în vacanța de iarnă în călătoria Malta-România, dus, întors, pe cheltuiala sa.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a respins în mod punctual, argumentând în fapt și în drept, respingerea fiecărui motiv de apel cu care a fost investită, iar soluția reflectă analizarea pertinentă a probatoriului administrat în cauză și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă nu este incident în cauză.
Astfel reclamantul a investit instanța cu o acțiune prin care a solicitat să se stabilească un program de vizitare în privința minorului, în sensul ca acesta să petreacă vacanțele de vară și de iarnă la domiciliul său.
În soluționarea unei astfel de acțiuni instanța este obligată să aibă în vedere în primul rând interesul superior al copilului care înseamnă nu numai stabilirea unui program de vizitare a minorului, ci și modalitatea concretă de realizare a acestuia, în caz contrar dreptul reclamantului ar fi lipsit de conținut, iar interesul copilului a-și păstra legătura cu părintele căruia nu i-a fost încredințat nu s-ar putea realiza.
Instanțele nu au încălcat principiul disponibilității ce guvernează în procesul civil, soluționând cererea cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a soluționat cauza în limita investirii și raportat la obiectul acesteia, acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 43 alin. 3 Codul familiei.
Dreptul părintelui de a avea legături cu copilul care nu i-a fost încredințat trebuie stabilit în modalitatea în care să-și producă efectele, în concret instanța având obligația de a stabili programul de vizitare a minorului, precum și modalitățile concrete de realizare a acestuia, astfel cum a procedat în speța de față.
Drept urmare, critica pârâtei-recurente în sensul că instanța a dat reclamantului mai mult decât a cerut nu este reală, instanțele pronunțând o hotărâre evident în limitele investirii, raportat la împrejurarea că părțile nu s-au înțeles tocmai asupra modalității concrete de realizare a legăturilor personale între reclamant și minor.
Drept urmare,se constată că instanțele s-au pronunțat în cadrul procesual determinat de reclamant raportat la obiectul acțiunii.
Pe fondul cauzei, în mod concret instanța de fond a stabilit ca ambii părinți să suporte costul călătoriilor Malta-România, dus-întors, neputând a fi "imputate" unui singur părinte și nici copilului, care nu trebuie să suporte consecințele alegerilor făcute de părinții săi, și acest fapt trebuie înțeles în primul rând de reclamanta-recurentă care atunci când a ales să se stabilească în Malta, a avut în vedere și interesul minorului -.
Susținerile recurentei în legătură cu împrejurarea că mai are alți copii în întreținere și că deplasarea în România ar afecta relația cu aceștia precum și lipsa mijloacelor materiale nu pot fi primite, aceasta având aceleași obligații față de toți copiii săi pe care trebuie să le îndeplinească.
Drept urmare criticile formulate sunt nefondate, sub toate aspectele iar recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de - împotriva deciziei civile nr. 63/A din 22 mai 2009 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - ---
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: --,
-
30.10.2009
2 ex.
Președinte:Gheorghiu ElenaJudecători:Gheorghiu Elena, Buliga Georgeta, Andronic Adriana
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 20/2008. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
