Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 233/2010. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

DOSAR NR-

(Număr în format vechi 352/MF/2008)

-reîncredințare minor-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

instanța de recurs

DECIZIE NR. 233

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008

COMPLETUL DIN:

PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR

- - - - JUDECĂTOR

- - - - JUDECĂTOR 2: Elena Stan

GREFIER: -

*******************

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta HG, împotriva deciziei civile nr.178 din 09 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant

OG

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-pârâtă asistată HG de avocat, lipsind intimatul-reclamant

OG

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care instanța, apreciind dosarul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra recursului de față.

Avocat, pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, urmând ca, pe fond, să se respingă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, cu obligarea acestuia lșa plata cheltuielilor de judecată.

Critică decizia atacată ca fiind netemeinică, arătând că intimatul-reclamant, la primul termen, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu și-a manifestat în niciun fel interesul față de apelul declarat. Mai mult, atât instanța de apel cât și cea de fond, au omis să facă referire și astfel să înlăture depozitia martorului proprus de pârâtă, încredințând copilul tatălui.

Mai arată că hotărârea este nelegală întrucât instanța de apel a omis prevederile imperative ale art.42 din Codul familie cu privire la interesul superior al minorului, carer a declarat că dorește să rămână lângă mamă și nu lângă tatăl reclamant. Invocă, de asemenea, dispoz.art.299 și următoarele din codul d e procedură civilă, solicitând admiterea recursului așa cum a fost declarat, cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 708 din 26.03.2008 pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul OG împotriva pârâtei HG, dispunându-se modificarea măsurii de încredințare a minorului născut la data de 12.12.1998 stabilită prin sentința civilă nr. 1998 din data de 21.12.1999 a Judecătoriei Balș, în sensul că a încredințat spre creștere și educare pe minor, tatălui reclamant.

A fost obligată pârâta la plata unei pensii de întreținere de câte 100 lei lunar în favoarea minorului, începând cu data cererii 10.01.2008 și până la majoratul minorului sau intervenirea unei alte cauze legale de modificare sau stingere a obligației de întreținere, cu poprire din oficiu.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 504,5 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că este în interesul minorului ca acesta să fie reîncredințat spre creștere și educare tatălui reclamant.

În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta pârâtă HG, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că soluția pronunțată de instanța de fond are la bază interpretarea greșită a probelor administrate în cauză.

Apelanta arată că au fost înlăturate nejustificat declarațiile martorilor cu care s-ar fi dovedit că interesul minorului este de a rămâne în continuare încredințat mamei; instanța de fond nu a analizat referatul anchetei sociale efectuată la domiciliul apelantei pârâte, act cu care se putea dovedi că aceasta dispune de condiții materiale bune pentru a asigura minorului o creștere corespunzătoare.

La cererea apelantei a fost reaudiat minorul care și-a manifestat dorința de a locui împreună cu mama.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul a respins acest apel pentru următoarele

Prin sentința civilă nr.1998/1999 a Judecătoriei Balș, s-a dispus, odată cu desfacerea căsătoriei părților ca minorul născut la 12.12.1998 - să fie încredințat spre creștere și educare mamei; deși căsătoria a fost desfăcută prin sentința menționată, părțile au continuat să trăiască într-o relație de concubinaj notoriu până în anul 2005 când s-au despărțit în fapt.

De la această dată, minorul a rămas să locuiască cu mama în B împreună cu alți doi copii ai reclamantei rezultați dintr-o altă căsătorie.

Au fost apreciate ca nefondate criticile formulate de apelantă privind împrejurarea că instanța de fond a dispus reîncredințarea minorului la tată, înlăturând nejustificat declarațiile martorilor propuși de pârâtă.

Martorii audiați în cauză au declarat - din constatări nemijlocite - faptul că, pe perioada cât minorul a locuit la pârâtă, acesta era neglijat, își dorea să meargă să locuiască împreună cu tatăl său, motivând că în locuința pârâtei se consuma alcool, se făceau chefuri, minorul de mai multe ori lovit de pârâtă.

Este adevărat că martora - propusă de apelanta pârâtă - a declarat că reclamantul are un comportament violent față de părinții săi, că îi injuriază, având de asemenea, un comportament necorespunzător și față de minor.

În mod justificat, declarația acestei martore a fost înlăturată de instanța de fond, întrucât susținerile acesteia sunt în contradicție cu depozițiile celorlalți martori; de altfel, nu este lipsit de relevanță faptul că martora este fiica cea mare a pârâtei - rezultată dintr-o altă căsătorie.

Nefondate sunt și criticile formulate de apelantă privind împrejurarea că nu au fost analizate corespunzător actele justificative ce dovedeau condițiile materiale bune de care dispune apelanta pârâtă în scopul de a asigura minorului o îngrijire corespunzătoare.

reîncredințarea minorului reclamantului, instanța a analizat nu doar condițiile materiale de care dispune părțile ci și celelalte criterii preferențiale funcție de care se apreciază interesul major al copilului

Declarațiile martorilor audiați în cauză se coroborează cu cele două declarații de consimțământ luate minorului - filele 28 și 74 dosar; cu această ocazie minorul și-a manifestat expres dorința de a fi reîncredințat tatălui, detaliind în fața instanței aspecte privind comportamentul necorespunzător al mamei.

Împrejurarea că, în apel, minorul și-a manifestat dorința de a locui împreună cu mama, nu justifică temeinicia susținerilor formulate de apelantă, în condițiile în care, așa cum s-a precizat mai sus, probele administrate în cauză au dovedit cu prisosință faptul că interesul major al minorului este de a fi reîncredințat tatălui spre creștere și educare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta criticând HG-o ca fiind nelegală sub aspectul modalității de interpretare a probelor, dar și în raport cu dispozițiile art.42 opiniei minorului exprimată în faza apelului nefiindu-i acordată relevanța juridică cerută de lege.Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.

Recursul este fondat.

Analizând decizia civilă prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 44. măsurile privind drepturile și obligațiile personale și patrimoniale între părinții divorțați și copii se pot modifica în situația în care se schimbă împrejurările care au fost avute în vedere la luarea măsurii de încredințare.

Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului a instituit un principiu de natură a garanta respectarea drepturilor copilului, respectiv cel al interesului superior al copilului, principiu ce este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților acestuia.

Înscrisurile de la dosar relevă, în dauna celor invocate de reclamant, că procesul de educare a minorului nu a fost influențat negativ de mama pârâtă - la care s-a aflat ca urmare a încredințării dispusă inițial, la divorț - și nici nu se poate reține o lipsă de interes a acesteia față de copil, dimpotrivă, din dosar rezultând că mama pârâtă se manifestă activ în procesul instructiv-educativ al copilului.

Aceste aspecte rezultă din înscrisurile de la dosar care emană de la școala unde învață copilul și de la locul de muncă al pârâtei și, nu în ultimul rând din concluziile anchetelor sociale întocmite în cauză.

Dincolo de condițiile materiale și morale oferite de părinți nu este neglijată nici opinia minorului exprimată cu ocazia audierii sale în Camera de Consiliu, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea 272/2004.

Dreptul de a fi ascultați conferă copiilor posibilitatea de a cere și a primi informații, de a fi consultați, de a-și exprima opinia, de a fi informați asupra consecințelor pe care poate le poate avea opinia lor dacă este respectată, opinia acestora fiind luată în considerare și acordându-i-se importanța cuvenită în raport cu vârsta și gradul lor de maturitate.

Față de propriile constatări decurgând din procesul ascultării minorului și fără a se putea reține că o schimbare a mediului familial ar putea avea repercusiuni negative asupra dezvoltării ulterioare a acestuia, Curtea apreciază că este în interesul superior al copilului ca acesta să rămână în continuare în același mediu familial unde acesta simte că i se oferă ajutor, sprijin și înțelegere, mediu în care, de altfel, acesta primește educația adecvată vârstei și îi este asigurată și în continuare o dezvoltare corespunzătoare.

Curtea reamintește ambilor părinți că, de buna lor înțelegere și cooperare în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copilului, depinde formarea personalității sale și echilibrul său interior și așa afectat de divorțul acestora, imixtiunile și încercările de denigrare, în orice fel, a imaginii celuilalt părinte fiind nepermise, tocmai datorită urmărilor grave, pe termen, asupra psihicului copilului.

Acestea sunt argumentele pentru care Curtea decide că, instanțele de fond au făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 44 fam. și celor din Legea 272/2004, neacordând relevanța cuvenită elementelor ce dau conținut interesului superior al minorului fapt pentru care, admițând recursul pârâtei, va modifica în tot decizia pronunțată în apel schimbând sentința civilă în sensul respingerii acțiunii de reîncredințare a minorului.

Se va face aplicarea dispozițiilor art. 274. civ.p., în mod corespunzător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECI D

Admite recursul declarat de pârâta HG, împotriva deciziei civile nr.178 din 09 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant

OG

Modifică în tot decizia civilă în sensul că admite apelul pârâtei.

Schimbă sentința civilă în tot în sensul că respinge acțiunea.

Obligă intimatul-reclamant la 1200 lei cheltuieli de judecată la fond, apel și recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 30 2008

PREȘEDINTE: Carmen Tomescu	JUDECĂTOR 2: Elena Stan	JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier,

Red./ 3 nov. 2008

/ și

/.

Președinte:Carmen Tomescu
Judecători:Carmen Tomescu, Elena Stan, Ligia Epure

← Plasament. Decizia 184/2010. Curtea de Apel Bacau		Supraveghere specializată. Decizia 165/2008. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță