Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 25/2009
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda președinte secție
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.204/A/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- intimat Pârât - personal și asistat de avocat ales și
- recurent Reclamant - personal și asistat de avocat ales, lipsind
- SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ-COMPARTIMENT AUTORITATE TUTELARĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI DIN CADRUL PRIMĂRIEI S și
- SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ-COMPARTIMENT AUTORITATE TUTELARĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI DIN CADRUL PRIMĂRIEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că s-a înregistrat la dosar adresa nr. 110 din 22.01.2009 emisă de către Primăria comunei privind ancheta socială.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent, avocat solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și rejudecând cauza a se admite acțiunea formulată de reclamant și a se încredința minorul la reclamant, a se dispune sistarea pensiei de întreținere la care a fost obligat ca efect al compensației.
Susține că nu trebuie reproșat faptul că unul din părinți are condiții mai bune pentru creșterea și educarea minorului, ci trebuie ținut seama de interesul superior al minorului. Mai arată că instanța a înlăturat toate depozițiile martorilor propuși de reclamantul recurent pe motiv că toate sunt subiective, fapt ce denotă că aceasta este o discriminare la adresa acestuia.
Din probele administrate în cauză rezultă faptul că situația minorului nu s-a schimbat, în schimb mama s-a căsătorit cu fratele reclamantului, motiv pentru care părțile s-au și despărțit, mai are un copil minor în întreținere. Din declarațiile martorilor audiați rezultă că pe lângă condițiile precare de locuit - locuința nu are apă curentă și nu deține baie, au probleme financiare, astfel concubinul pârâtei a afirmat că nu au bani nici de pâine.
Reclamantul recurent are condiții optime pentru creșterea și educarea minorului, iar școala pe care acesta o frecventează este mai bună.
Mai arată că martorii audiați în cauză au declarat că pârâta intimată nu îl supraveghează pe minor, fiind lăsat până noaptea târziu, iar când este întrebată despre acesta, nici nu știe unde se află. Concubinul îl pe minor deși este cuminte, minorului fiindu- teamă de acesta. Minorul este atașat de tată și când pleacă de la tată plânge, iar din declarația acestuia rezultă că dorește să fie încredințat tatălui spre creștere și educare. Reclamantul recurent ar fi dorit să-i fie încredințați amândoi copiii întrucât are condiții mai bune pentru a-i crește.
Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei.
Reprezentanta pârâtei intimate, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Arată că sunt multe neadevăruri susținute de reclamantul recurent care nu se coroborează cu probațiunea administrată. Apreciază că în cauză nu s-au schimbat condițiile avute în vedere la încredințarea minorului și arată că mama de la divorț a crescut cei doi minori de la o vârstă fragedă, copiii se iubesc, au o cameră separată, bine întreținută, au rezultate bune la școală, au calculator și nu sunt deranjați de celălalt minor al pârâtei. Mai arată că este o minciună susținerea reclamantului recurent precum că pârâta intimată ar fi întreținut relații de concubinaj cu fratele acestuia înainte de separare. În prezent pârâta intimată are trei copii minori, care sunt bine îngrijiți, întrucât atât ea cât și concubinul său realizează venituri și au o atitudine bună față de copii.
Această stare de fapt este dovedită cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care au vizitat des casa, din care rezultă situația materială și cea referitoare la situația școlară. Ancheta socială efectuată în cauză opinează ca frații să nu fie despărțiți întrucât ar suferi o altă traumă, prima fiind despărțirea părinților, iar a doua despărțirea de sora lui.
Mai arată că pârâta intimată nu a interzis reclamantului recurent să- ia pe minor, nu l-a influențat, însă tatăl i-a promis anumite favoruri și bunuri materiale, minorul având vârsta de 10 ani și nu are suficient discernământ, astfel că afirmația acestuia precum că ar vrea să fie încredințat tatălui nu trebuie luată în considerare. Mama nu este de acord să-l ia pe minor de lângă ea, și a făcut eforturi pentru a-i crea condiții pentru creșterea și educarea lui, însă chiar dacă tatăl ar avea condiții mai bune, nu se impune ca acesta să fie încredințat tatălui.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului și menținerea celor două hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice întrucât criticile aduse sunt nefondate, cele două instanțe stabilind o corectă stare de fapt. Cu obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 365/2008 pronunțată de Judecătoria Saf ost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul care a solicitat în contradictoriu cu pârâta, încredințarea spre creștere și educare a minorului, născut la data de 18.10.1999, sistarea pensiei de întreținere la care a fost obligat în favoarea minorilor și ca efect al compensării și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
arțile au divorțat prin sentința civila nr.688/2003 a Judecatoriei Alba, iar copii au fost incredințați mamei spre creștere si educare. Instanța a avut in vedere la luarea acestei măsuri a incredințării, concluziile anchetei sociale, varsta mică a copiilor si acordul reclamantului.
Din ancheta sociala efectuată la domiciliul paratei, instanța reținut că mama are un comportament normal față de copii făra sa existe riscul neglijării copiilor, aceasta se ocupa indeaproape de copii, iar este un copil educat, cu rezultate bune școlare. Concubinul mamei se comporta corespunzator cu copilul, fara sa existe conflicte si tensiuni. Astfel, se concluzionează că minorul să rămână la mamă.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului, instanța a retinut ce acesta locuiește impreună cu soția, si mama sa intr-un imobil proprietate personală, dotat cu cele necesare, iar concluzia este că reclamantul prezinta conditii materiale si morale necesare creșterii si educării unui copil si are dreptul de a păstra relații personale cu copii săi.
Față de situația școlară a copilului, instanța a reținut că are rezultate foarte bune, este un elev silitor, liniștit și bine educat având o relație foarte bună cu colegii si cadrele didactice. In cauză au fost audiați martorii reclamantului G si care arata ca minorii locuiesc in conditii precare, iar reclamantul ar putea oferi condiții net superioare lui -. Copilul este atașat de tată si dorește să locuiască impreuna cu acesta si soția lui, care de altfel se comportă ca o adevarată mamă. Parata aplică corecții fizice copilului, practic copilul nu este bine ingrijit de mama sa si concubinul ei.
Martorii paratei si au relatat ca minorii sunt bine ingrijiți de mama lor, au conditii normale, au camera separată de parinți, au televizor, calculator, apa curenta. Minorul - are rezultate bune școlare. Despre concubinul paratei a aflat ulterior ca nu e tatăl biologic al copilului, după comportament nu rezultă acest lucru.
In aprecierea acestor depoziții, instanța a constatat că martorii reclamantului au vizitat domiciliul paratei știind că vor fi propusi ca martori, iar martorii paratei sunt vecini cu aceasta, astfel că imprejurări concrete cunosc martorele si.
Audiat in instanta, minorul declara ca doreste sa locuiasca cu tatal lui, mama si concubinul aplicandu-i corectii fizice intrucat a umblat la focul din soba, si a dezumflat o la bicicleta. Atât tatăl cât si mama au conditii bune de creștere. Instanta fată de această declarație, are in vedere vârsta minorului, respectiv 8 ani si faptul că la această vârstă copilul este usor de influențat si manipulat.
de aceste aspecte instanța a constatat ca nu s-au schimbat imprejurarile care au fost luate in considerare de către instanță la incredințarea minorilor, schimbându-se de fapt situația socială si materială a reclamantului.
Reclamantul nu a dovedit ca mama nu mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare sub aspect material, moral si afectiv.
Luarea copiilor de la un părinte la altul trebuie să aiba o puternică justificare, existand motive temeinice care să demonstreze că menținerea lor la acest părinte ar avea consecințe dăunătoare dezvoltării lor fizice, creșterii si educării lor. Trebuie in primul rând analizând interesul major al copilului, să nu existe schimbări forțate și nejustificate in modul lui de viață în care a fost deprins in timp indelungat și care nu este dăunător.
Ori, in cazul de față, reclamantul a dovedit ca situația lui personala s-a schimbat, insă in virtutea faptului ca au dreptul sa păstreze legături personale cu copii, acest drept nu-l impiedică să-și ajute copii atât material cât si afectiv pentru a le ridica standartul de viață.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 204/A/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Civilă a fost respins apelul reclamantului, acesta fiind obligat să plătească pârâtei suma de 416,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 688/2003 minorii și au fost încredințați pârâtei spre creștere și educare reclamantul fiind obligat să contribuie lunar la întreținerea acestora.
De la data încredințării minorilor pârâtei și până în prezent nu s-au schimbat condițiile care au fost avute în vedere de instanța de judecată.
Cei doi minori se află în îngrijirea pârâtei și a concubinului acesteia bine întreținuți; nu se poartă violent și nu i-a agresat fizic sau verbal, aspect confirmat și de martora (fila 27).
De asemenea din ancheta socială efectuată în cauză la domiciliul pârâtei precum și din probatoriul testimonial administrat în cauză rezultă că pârâta locuiește cu concubinul într-o casă cu două camere, o bucătărie, iar încălzirea se face cu sobă de lemn, (nefiind introdus gazul metan în satul ).
Minorii frecventează cursurile școlii Generale din localitatea și au rezultate foarte bune la învățătură (fila 25).
Instanța a apreciat că o separare a minorilor și luarea minorului de la mamă în lipsa unor motive temeinice ar avea consecințe dăunătoare asupra dezvoltării fizice, creșterii și educării.
Faptul că minorul audiat în instanță a învederat că dorește să-i fie încredințat tatălui nu este suficient pentru a se dispune reîncredințarea sa, având în vedere și vârsta minorului (8 ani).
De asemenea, nici faptul că reclamantul are condiții materiale mai bune, nu reprezintă un motiv temeinic pentru a justifica reîncredințarea minorului, acesta putând astfel să-și ajute și mai mult copiii material și afectiv.
În mod corect prima instanță a luat în considerare martorii
și care au relatat că minorii sunt bine îngrijiți, pârâta având condiții normale pentru creșterea și educarea minorilor.
De asemenea, în mod corect au fost înlăturate declarațiile martorilor G și care nu locuiesc în localitatea de domiciliu a pârâtei și care au făcut aprecieri subiective cu privire la condițiile reclamantului.
Instanța a înlăturat și declarația martorei ca subiectivă, fiind fosta soție a concubinului pârâtei.
Față de aceste considerente, Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului reținând că nu s-au schimbat împrejurările care au fost luate în considerare de către instanță la încredințarea minorilor, schimbându-se în fapt doar situația socială și materială a reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, motivat, reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate în sensul admiterii acțiunii formulate, cu consecința încredințării spre creștere și educare a minorului și sistarea pensiei de întreținere la care a fost obligat în favoarea minorilor și, ca efect al compensării obligației.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 7, 8, 9 și următorii din civ.Cod Penal și art. 44 din Codul Familiei.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârile instanței de fond și de apel sunt nelegale și netemeinice, acțiunea fiindu-i respinsă pe considerentul că nu s-au schimbat împrejurările avute inițial în vedere la încredințarea minorul spre creștere și educare pârâtei.
Se consideră că în materia încredințării unui copil este esențială determinarea interesului superior al copilului și care dintre părinți este capabil să se ocupe mai bine de el, are condiții materiale mai bune și îi poate asigura o creștere și educare mai bună.
Ori, din acest punct de vedere s-a dovedit că are condiții mai bune în timp ce pârâta are condiții de locuit neadecvate pentru a creste cei doi copii. Mai mult, între timp pârâta a mai născut un copil în urma relației cu fratele reclamantului, astfel că locuința este neîncăpătoare iar minorului nu i se poate asigura o cameră proprie.
Se susține că din probele administrate a rezultat că pârâta nu se ocupă corespunzător de minor, îi aplică atât ea cât și concubinul, corecții fizice violente iar minorul este stresat în prezența concubinului pârâtei.
Se mai arată că minorul este foarte atașat de recurent, se simte bine la locuința acestuia, dorește să fie încredințat tatălui și se înțelege bine cu actuala soție a reclamantului.
În final se arată că instanțele de fond și de apel au înlăturat nejustificat conținutul depozițiile martorilor G, și care au declarat ceea ce au perceput în mod corect. Se mai precizează că a solicitat doar încredințarea minorului tocmai pentru ca pârâta să rămână cu un copil și că se va îngriji ca și minora să beneficieze de tot sprijinul său pe viitor.
Prin întâmpinarea depusă pârâta intimată a solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamantului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată că potrivit art. 304.civ.Cod Penal modificarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, nu și pentru motive de netemeinicie. Ori, motivele de recurs invocate de recurent vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate, iar cele susținute de reclamant în motivația recursului nu sunt adevărate, iar în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 44 din Codul Familiei pentru admiterea acțiunii reclamantului.
Curtea de Apel examinând recursul declarat de reclamantul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată, în opinie majoritară, că acesta nu este fondat și va fi respins din următoarele considerente:
Conform art. 44 din Codul Familiei, în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți, instanța va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.
În mod corect instanțele de fond și de apel au respins acțiunea reclamantului atâta timp cât nu s-a dovedit că s-au schimbat esențial împrejurările care au condus inițial la încredințarea ambilor copii pârâtei.
Din probele administrate a rezultat că pârâta are condiții materiale bune pentru a crește și educa minorii. Este adevărat că recurentul reclamant are condiții materiale mai bune dar acest fapt nu este esențial și în sine suficient pentru a modifica hotărârea inițială de încredințare a unui minor. În urma divorțului, când ambii copii aveau o vârstă mică reclamantul a fost de acord ca minorii să fie încredințați mamei. Prin acțiunea care face obiectul prezentului dosar reclamantul a solicitat încredințarea unuia dintre minori, respectiv.
S-a dovedit că între cei doi frați există o puternică afecțiune iar audiat fiind, minorul a arătat că deși dorește să locuiască la tată nu ar dori să se despartă de sora lui.
Se apreciază de către C că în situația în care minorii au fost tot timpul împreună și sunt legați de o puternică afecțiune nu este în interesul niciunuia dintre ei să fie despărțiți.
Mai mult, minorul a arătat că ar dori să locuiască la tată deoarece acesta îl lasă să facă tot ce vrea. În aceste condiții, este evident un copil de vârsta minorului nu are maturitatea să decidă în care este interesul său superior.
În ce privește aspectul invocat de recurent că instanțele de fond și de apel au înlăturat nejustificat conținutul depozițiilor martorilor G, și, se constată din analizarea acestor declarații în contextul ansamblului probator administrat că acești martori nu cunosc situația reală referitoare la modul în care pârâta crește și educă copii, iar instanțele în mod corect nu au ținut seamă de afirmațiile lor.
S-a arătat că minorul suferă corecții fizice din partea pârâtei și, mai ales din partea concubinului acesteia. Din probele administrate, inclusiv din cele afirmate de minor cu ocazia audierii, nu rezultă că asupra copilului se exercită acte de violență de către pârâtă sau concubinul acesteia. Faptul că minorul este pedepsit atunci când nu se comportă bine nu înseamnă că este supus unor violențe, iar acest lucru este în interesul unei bune educații. Este firesc ca un copil să dorească să locuiască cu un părinte mai îngăduitor și care nu îl restricționează în nici un fel, dar acest fapt nu este în interesul său și nu i-ar asigura o bună educație.
În concluzie, se apreciază că în prezent nu se impune reîncredințarea minorului recurentului reclamant deoarece nu s-a dovedit că există motive temeinice care să justifice această modificare, iar actuala măsură este de natură a-i asigura o creștere și educare normală, în acord cu interesul său superior.
În acest sens s-a pronunțat și practica judiciară ex.: dec.civ. 2448/1993 în "Buletinul jurisprudenței. de decizii pe anul 1993" Ed. " XXI"&"Universul", B, 1994, p. 109-112, unde se arată "Revenirea asupra măsurii, în sensul de a se lua copilul de la părintele căruia i-a fost încredințat, trebuie să aibă o justificare temeinică, bazată pe motive puternice care să demonstreze că menținerea la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare bunei lui dezvoltări fizice, creșterii și educării sale, altminteri nefiind indicat de a i se impune schimbări forțate în modul de viață cu care a fost deprins timp îndelungat și care nu se dovedește a fi dăunător."
Față de cele expuse, în temeiul art. 312.civ.Cod Penal recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274.civ.Cod Penal numitul recurent va fi obligat la plata sumei de 476 lei în favoarea pârâtei intimate cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.204/A/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 476 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 Februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
Cu opinie separată,
în sensul admiterii recursului reclamantului, modificarea în tot a deciziei civile atacate precum și a sentinței civile nr.365/2008 Judecătoriei S și admiterii cererii de chemare în judecată.
Judecător,
- - -
Red.
Tehnored. / 2 ex./20.03.2009
fond
apel,
Motivarea opiniei separate
Considerăm că în speță s-a făcut o greșită apreciere a interesului superior al minorului de natură să atragă incidența motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 44 alin. 1 din Codul familiei instanța poate modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale dintre părinții divorțați și copii, atunci când au survenit schimbări în împrejurările care au determinat luarea măsurii.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului toate măsurile luate față de minor trebuie să se subordoneze principiului interesului superior al acestuia.
În speță, minorul, născut la 18.10.1999, a fost încredințat pârâtei prin sentința civilă nr. 688/2003 a Judecătoriei S împreună cu sora sa, născută la data de 09.04.2001, în considerarea vârstei fragede și a acordului intervenit între părinți la acel moment.
În prezent, reclamantul locuiește împreună cu soția și mama sa într-un imobil din localitatea având condiții locative bune. În ceea ce o privește pe pârâtă, aceasta conviețuiește cu fratele reclamantului, locuind împreună cu cei doi minori și un al treilea copil în vârstă de 1 an, rezultat din relația de concubinaj, într-o casă cu două camere din localitatea.
Probatoriul administrat a relevat în mod cert că reclamantul poate oferi minorului condiții materiale mai bune decât cele de care beneficiază în prezent.
Esențial nu este însă acest aspect, ci faptul că împrejurările de la momentul încredințării copilului sunt diferite și că minorul și-a manifestat dorința, atât la instanța de fond cât și în recurs, de a locui împreună cu tatăl său și familia acestuia, chiar dacă este aceasta implică separarea de sora sa.
În atari condiții, interesul superior al copilului presupune și șansa de a se dezvolta în familia tatălui, unde se simte bine, și unde ar beneficia de o preocupare sporită, fiind singurul copil.
A nu se acorda copilului o atare șansă, în lipsa unor probe certe din care să rezulte că despărțirea de sora și mama sa ar avea consecințe dăunătoare asupra lui, nu este de natură a satisface interesul superior al copilului.
Schimbarea împrejurărilor de care se face vorbire în cuprinsul art. 44 Codul familiei, nu semnifică existența unor situații de o gravitate deosebită care ar implica consecințe grave asupra dezvoltării minorului, o atare interpretare fiind una excesivă. Dimpotrivă, schimbarea împrejurărilor în contextul mai larg al aprecierii interesului superior al copilului, poate însemna intervenirea unei situații în care dezvoltarea acestuia ar fi mai bine asigurată prin încredințarea sa celuilalt părinte.
Judecător,
- - -
Red.
Tehnored. / 2 ex/ 15.04.2009
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
| ← Divort. Decizia 601/2009. Curtea de Apel Pitesti | Stabilire program vizitare minor. Decizia 1309/2009. Curtea de... → |
|---|
