Stabilire program vizitare minor. Decizia 1309/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1064/2009)
Completul 4
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1309
Ședința publică de la 14.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții -reclamanți G și, precum și de recurenta - pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 3838 din 08.07.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei civile nr. 336 din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr- și autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI SECTORULUI 4
are ca obiect - stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții - reclamanți G și, ambii personal și asistați de avocat și cu împuterniciri avocațiale la dosar emisă de Baroul București (fila 29 și 30) și recurenta - pârâtă personal și asistată de avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 90372/2009 emisă de Baroul București, lipsind autoritatea tutelară din cadrul Primăriei sectorului 4
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurentei - pârâte, solicită administrarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar, declarații de martori privind modul de îngrijire al copilului, raport medical emis de medicul de familie, privind starea de sănătate a minorului, pe care le comunică și apărătorilor părților adverse.
Apărătorul recurenților - reclamanți, avocat soliciă acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de însrisurile depuse de recurenta - pârâtă.
Apărătorul recurenților - reclamanți, avocat, solicită respingerea probei cu înscrisuri, având în vedere că raportul medical a fost formulat de un medic, ce a mai eliberat și alte rapoarte medicale pivind starea de sănătate a minorului.
Curtea, deliberând va admite în parte proba cu înscrisuri solicitată de recurenta - pârâtă, respectiv raportul medical, urmând a restitui înscrisurile ce reprezintă declarațiile de martori, în raport de faptul că, în recurs nu este admisibilă proba cu martori, situație in care prin depunerea unor declarații extrajudiciare se tinde la eludarea acestor dispoziții legale.
Apărătorul recurenților - reclamanți, avocat, învederează că nu mai insistă în cererea de acordare a unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de însrisurile depuse de recurenta - pârâtă, având în vedere dispoziția dată de instanță.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților - reclamanți, avocat, solicită admiterea recursului, stabilind programul de vizitare conform acțiunii inițiale, apreciind că, instanța de apel a pronunțat o decizie netemeinică și nelegală, având în vedere raportul medical psiho - social, extrajudiciar, depus la dosar și căruia i s-a atribuit forța probantă, deși medicul care a efectuat raportul, nu a avut vreo discuție cu bunicii paterni ai minorul, așa încât nu se poate vorbi de existența sau nu a legăturilor dintre aceștia și minor, făcându-se discuție doar de persoanele apropiate cu copilul, bunicii materni, și nașii.
Arată că celălalt raport medical este eliberat de medicul de familie, care este prietenă cu recurenta - pârâtă, așa încât, aceste rapoarte medicale nu sunt legale.
În continuare, arată că instanța de apel a reținut, în mod greșit, faptul că între bunicii paterni și minor nu a existat nici un fel de legături de la nașterea acestuia și până la momentul introducerii acțiunii, față de probele administrate în cauză.
Apărătorul recurenților - reclamanți, avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul schimbării sentinței civile pronunțate de instanța de fond, având în vedere că, trebuia să se aprecieze ca este în interesul minorului să aibă legături cu bunicii paterni, relația de rudenie constituind în acest sens o prezumție care trebuie răsturnată, neputându-se aprecia că o rudă, cum sunt bunicii paterni îi pot crea minorului un rău moral, fizic sau psihic, aspecte care nu au fost dovedite.
Apărătorul recurentei - pârâte, solicită să se aibă în vedere că pârâtă a rămas la vârsta de 30 de ani văduvă, cu un copil de 1 an, motiv pentru care a apreciat necesară consilierea acesteia de medic specialist.
Apreciază că, instanța de apel, în mod corect a avut în vedere la pronunțarea deciziei, rapoartele medicale, dar apreciază că în mod greșit instanța a reținut prevederile art. 14 și 15 din Legea 272/2004, potrivit cărora relațiile de rudenie pot acorda legături cu minorul, deși din înscrisurile aflate la dosar, rezultă clar că, minorul trebuie să aibă un anumit climat, că este foarte atașat de mama, că are relații strânse cu bunicii materni și alte persoane apropiate acestora, pe care le cunoaște foarte bine, motiv pentru care, medicii specialiști au concluzionat că nu pot exista relații strânse între minor și bunicii paterni, decât în prezenta recurentei - pârâte, având în vedere relațiile care există între bunicii și mama minorului.
Cu privire la recursul formulat de recurenta - pârâtă, solicită admiterea acestuia, așa cum a fost formulat. Depune concluzii scrise, solicitând și acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune chitanța nr. 107/12.09.2009.
Apărătorii recurenților - reclamanți, având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de către recurenta - pârâtă, ca nefondat, având în vedere că aceasta dorește ca programul de vizitare solicitat să fie restrictiv și să fie efectuat în prezenta ei, deși din probele de la dosar nu rezultă necesitatea prezenței acesteia la vizitele bunicilor. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune chitanța nr. 15/13.10.2009.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3838/8.07.2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B în dosarul nr-, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții G și în contradictoriu cu pârâta și cu AUTORITATEA TUTELARĂ - Primăria Sectorului 4 B și s-a încuviințat reclamanților dreptul de a avea legături personale cu minorul, născut la 23.06.2006, după următorul program: în prima zi de sâmbătă din lună, la domiciliul mamei copilului, între orele 11.00 - 18.00, în prezența mamei copilului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt bunicii paterni ai minorului și că tatăl acestuia a decedat la data de 19.10.2007, copilul aflându-se în îngrijirea mamei sale. S-a apreciat, raportat la dispozițiile art.14, 15 din Legea nr. 272/2004 că cererea este admisibilă, iar sub aspectul temeiniciei sale, s-a constatat pe baza probelor administrate și a faptului că legăturile personale cu minorul sunt condiționate de legătura de rudenie și de inexistența unor cauze de primejduire a dezvoltării fizice, psihice, intelectuale sau morale a copilului, că cererea este întemeiată.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr.336/A/12.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, a respins ca nefondat apelul formulat de către reclamanții apelanți G și. A admis apelul formulat de pârâta, a schimbat în parte sentința în sensul că a stabilit ca intervalul orar de vizitare să fie între orele 10,oo - 13,oo. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă, apelanții reclamanți au fost obligați la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că minorul s-a născut la data de 23.06.2006 din căsătoria apelantei-pârâte cu, fiul apelanților-reclamanți. Acesta a decedat la data de 19.10.2007, decesul său prematur fiind acceptat cu greu atât de părinții săi, cât și de soție.
Din răspunsul la întrebarea nr.1 a interogatoriului administrat, rezultă că apelanta-pârâtă a refuzat bunicilor paterni vizitarea minorului, după acest deces, considerând că acest lucru este în interesul copilului, pentru protejarea sa. De asemenea, atât în cererile formulate, cât și la interogatoriu, mama copilului a arătat că între familia sa și reclamanți există o stare conflictuală.
În plus, din relațiile furnizate de medicul pediatru dr., rezultă că mama copilului s-a ocupat din toate punctele de vedere de creșterea și dezvoltarea copilului, iar după decesul tatălui s-a străduit să aibă un comportament normal, care să nu îl afecteze pe minor. În acest context, stabilirea unui program de vizitare a copilului în favoarea bunicilor și în condițiile stării conflictuale dintre părți a fost contrarecomandată de dr., astfel cum rezultă din adeverința eliberată de Institutul de Relații Umane B, institut în cadrul căruia apelanta a beneficiat de consiliere pentru ameliorarea impactului pierderii soțului asupra familiei.
Situația conflictuală dintre părți rezultă indirect din depozițiile martorilor, din afirmațiile pârâtei, precum și din faptul că această cerere a fost introdusă la o scurtă perioadă de timp după decesul tatălui copilului, fiul reclamanților.
Reiese din susținerile părților și din depozițiile martorilor că relațiile dintre copil și bunicii paterni au fost sporadice după nașterea acestuia și până la formularea cererii, dat fiind și faptul că aceștia locuiesc în alt oraș. Raportat la faptul că apelanții, prin atitudinea lor reală sau doar interpretată de pârâtă, constituie un factor perturbator în echilibrul emoțional al acesteia și implicit în ceea ce îl privește pe copil (care are o vârstă fragedă și nu poate decât să recepteze starea conflictuală dintre părți, iar nu să o și înțeleagă), tribunalul a apreciat că în nici un caz nu poate fi extins programul de vizitare stabilit de prima instanță, în sensul celor solicitate de reclamanți, care au cerut inclusiv îndepărtarea copilului de la domiciliul său și din prezența mamei. În acest sens, tribunalul a reținut și recomandările insistente ale medicilor depuse atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel.
Cu toate acestea nu este întemeiată nici pretenția apelantei în sensul respingerii integrale a cererii de chemare în judecată. Sub aspectul admisibilității, ca și prima instanță, potrivit art.14, 15 din Legea nr.272/2004, tribunalul a constatat că pentru rude, în special pentru cele apropiate, cum sunt bunicii, garantarea legăturilor personale cu copilul nu este necesar condiționată de existența unei legături afective, ci doar de inexistența unui motiv care să pună în primejdie dezvoltarea sa fizică, psihică, afectivă, etc. Având în vedere vârsta copilului și distanța dintre bunici și copil, această legătură urmează să se stabilească în viitor, neputându-le fi interzis acestora să își vadă nepotul.
Tribunalul a constatat, însă, că stabilirea unui program de 8 ore nu ține seama de orarul unui copil în vârstă de nici trei ani, care are ore fixe de masă și de somn și pentru aceasta a diminuat programul stabilit de prima instanță la intervalul orar 10.00 - 13.00.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs atât reclamanții, cât și pârâta.
Reclamanții susțin că hotărârea este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
- Instanța de apel, în mod greșit, a luat în considerare la pronunțarea hotărârii raportul de evaluare psiho-socială extrajudiciar din data de 06.03.2009, întocmit de doctorul, acestui doctor nesolicitându-i-se în baza art.201 Cod procedură civilă punctul de vedere cu privire la această speță.
Mai mult, susțin recurenții, acest raport a fost întocmit fără a se purta un dialog cu părțile, astfel că în lipsa unui dialog de specialitate, acesta nu putea să-și exprime opinia și să sugereze instanței părerea cu privire la această speță.
- În mod greșit a avut în vedere instanța de apel și relațiile furnizate de medicul pediatru, care, în opinia recurenților, nu constituie decât o declarație extrajudiciară, care conține o opinie neconformă cu realitatea;
- Instanța de apel în mod greșit a interpretat depozițiile martorilor audiați în fața instanței de fond, deoarece aceștia nu au relatat niciodată că anterior decesului lui relațiile recurenților cu minorul ar fi fost sporadice.
Totodată, a apreciat în mod greșit că au solicitat îndepărtarea copilului de la domiciliul său, în condițiile în care nu doresc acest lucru, ci doar câteva ore să poată petrece împreună cu minorul, fără a mai exista o stare conflictuală pe care o provoacă chiar pârâta și fără a mai simți aversiunea acesteia.
- Prin ultimul motiv de recurs se arată că hotărârea instanței de apel este contradictorie întrucât, pe de o parte, consideră că pot avea legături personale cu minorul și în lipsa unor legături afective, iar, pe de altă parte, ia în considerare rapoartele medicilor specialiști care au arătat "lipsa prezenței bunicilor paterni în viața lui în această etapă de dezvoltare nu îl influențează negativ din punct de vedere psiho-emoțional pe copil, în schimb prezența conflictuală a acestor persoane poate produce traumă, confuzie și poate induce o reacție de doliu neasumată".
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Recurenta, la rândul său, critică decizia pentru următoarele motive:
- Hotărârea este nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art.14 din Legea nr.272/2004.
Susține recurenta că:
Din interpretarea art.14 rezultă fără putință de tăgadă că, menținerea legăturilor personale dintre copil și rudele acestuia se poate realiza exclusiv în situația îndeplinirii următoarelor condiții esențiale:
1) Copilul să fi dezvoltat legături de atașament față de rudele care solicită legături personale cu acesta - această condiție nu poate fi prezumată pentru nici o clasă de rudenie, îndeplinirea acestei condiții trebuie dovedită expres și implică în mod evident existența unei legături de atașament anterioară datei solicitării realizării de legături personale. Art.14 nu face nici o distincție și nici o precizare, în sensul că bunicii nu ar trebui să facă dovada legăturii de atașament, motiv pentru care nu se poate prezuma că, în cazul acestei categorii de rude, relațiile teoretice de rudenie constituie premiza fundamentală pentru a aprecia că există relații de atașament între copii și bunici;
2) Copilul trebuie să se fi bucurat de viața de familie alături de rudele care solicită legături personale cu acesta - existența unei vieți de familie împreună cu copilul și aceste rude anterioară datei solicitării realizării de legături personale;
3) Relațiile personale cu rudele se pot realiza, dacă acest lucru nu contravine interesului superior al copilului;
4) Inexistența unor motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Având în vedere aceste condiții esențiale, rezultă fără putință de tăgadă că, în lipsa chiar și a uneia dintre condiții, legăturile personale cu copilul nu pot fi stabilite de către instanța de judecată.
Or, în speța de față, din probele administrate în cauză a rezultat că nu sunt îndeplinite condițiile menționate la pct.3 și 4. Astfel, cadrele medicale care îl au pe copil sub observație, au recomandat insistent că un program de vizitare în modalitatea cerută de reclamanți și stabilită de instanța de fond nu este în interesul copilului, acesta nesimțind în nici un fel lipsa reclamanților, între minor și reclamanți nu există o legătură de atașament anterioară introducerii cererii de chemare în judecată, este o stare conflictuală între reclamanți și mama copilului, generată de către reclamanți, există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală a minorului, față de programul de vizitare propus de către reclamanți, rezultă că aceștia nu s-au gândit la binele copilului, ci doar la propriile interese.
Susține recurenta că prin fixarea în acest moment a unui program de vizitare, echilibrul și dezvoltarea minorului ar fi în pericol în preajma reclamanților, care i-ar aminti în permanență lucruri dureroase despre accident, înmormântare și care ar denigra-o pe mama sa.
copilului ar fi tulburată de momente tensionate, care amintesc în permanență despre tragicul moment al morții tatălui său, în compania reclamanților, care doresc ca el să cunoască și cele mai mici amănunte despre accident.
- Hotărârea este contradictorie, întrucât deși reține o stare conflictuală între mama copilului și reclamanți, stare conflictuală care nu este în interesul copilului și care îi afectează echilibrul socio-afectiv al acestuia, fixează un program de vizitare.
De asemenea, deși constată că, față de actele medicale depuse și de atitudinea reclamanților, sunt motive suficiente care să pună în discuție dezvoltarea sa psihică, fizică, afectivă, intelectuală și morală, fixează un program de vizitare în favoarea reclamanților fără a preciza care sunt condițiile care au determinat fixarea acestui program.
programului de vizită raportat la simpla motivare a instanței de fond ca și a instanței de apel, în sensul prezumării relației de afecțiune doar pe baza relației de rudenie nu are temei legal, medical și moral.
- Hotărârea instanței de fond și de apel sunt nelegale, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, fiind date cu încălcarea și aplicarea greșită a art.15 din Legea nr.272/2004.
Participarea copilului la un program de vizitare în condițiile stabilite de instanța de apel este în exclusivitate în beneficiul adulților care îl solicită.
În măsura în care reclamanții ar fi făcut dovada existenței unei legături de atașament între ei și minor, având în vedere interesul superior al minorului, instanțele ar fi putut face aplicarea dispozițiilor art.15 alin.1 lit.e, f și nu a dispozițiilor art.15 alin.1 lit.b din Legea nr.272/2004.
- Hotărârile instanței de fond și de apel sunt nelegale, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă fiind date cu încălcarea art.30, 31, 32 din Legea nr.272/2004.
Ambele instanțe au fixat un program de vizită doar în favoarea reclamanților, neavând în vedere interesul superior al copilului, un program extrem de permisiv raportat la toate aspectele mai sus arătate și la faptul că în jurisprudență acest program este stabilit în favoarea părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul și nu în favoarea unor rude pe care copilul nu le cunoaște și nici nu le simte lipsa în nici un mod.
În măsura în care s-ar fi dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.14 și în măsura în care instanțele de fond și de apel ar fi motivat ce anume le-au determinat fixarea unui program de vizită în modalitatea prevăzută de art.15 alin.1 lit.b, acestea ar fi putut fixa un program de vizită trimestrial și nu lunar, ignorând că anterior decesului tatălui minorului se vedeau doar de 2-3 ori pe an și că prin acest program s-a încălcat dreptul său, de unic părinte, de a dispune de timpul liber împreună cu fiul său așa cum dorește.
În concluzie, susține recurenta, rezultă fără putință de tăgadă că interesul superior al fiului său este de a i se asigura un mediu stabil, liniștit, un echilibru socio-afectiv, o stare de bine alături de mama sa și de a evita o eventuală suferință prin fixarea în acest moment a unui program de vizitare. Relațiile tensionate din prezent dintre reclamanți și mama copilului se concretizează în efectele negative asupra stabilității emoționale a copilului, astfel că este de dorit, că derularea relațiilor dintre minor și reclamanți, ținând seama și de vârsta copilului, de preocupările și activitățile specifice acestei etape a dezvoltării sale, să aibă loc gradual, fără fixarea unui program de vizitare.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, constată că:
Recursul formulat de pârâta este nefondat.
În esență, prin motivele de recurs se susține că hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.14, 15, 30, 31, 32 din Legea nr.272/2004, cu încălcarea interesului superior al copilului și cu încălcarea dreptului său de părinte.
Sintagma "interesul superior al copilului" presupune ca toate deciziile care îl privesc să fie luate în acord cu dispozițiile legale privind respectarea, promovarea și garantarea drepturilor sale.
Or, tocmai Legea nr.272/2004 care are ca finalitate protecția și promovarea interesului superior al copilului, lege care este în concordanță cu art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, stabilește că este în interesul superior al copilului ca acesta să-și cunoască rudele și să întrețină relații personale cu acestea, incluzând în noțiunea de "familie extinsă" și rudele până la gradul IV inclusiv (art.4 lit.c).
Faptul că în cauza de față, tatăl minorului (fiul recurenților reclamanți) a decedat, că relațiile dintre mamă și bunicii paterni după decesul tatălui nu au fost cele normale, nu constituie impedimente care să conducă la concluzia că dezvoltarea unor relații afective între minor și bunici ar fi dăunătoare acestuia.
Actele medicale depuse la dosar confirmă trauma suferită de copil urmare decesului tatălui, dar nu vorbesc despre o afectare a copilului ca urmare a menținerii legăturilor cu bunicii paterni și în nici un caz probele administrate nu au dovedit un comportament necorespunzător al bunicilor față de copil sau că ar exista un motiv care să pună în primejdie dezvoltarea minorului.
Este evident că relațiile tensionate dintre reclamantă și socrii săi pot eventual să influențeze în mod negativ relația copilului cu bunicii paterni.
În acest caz, ambele părți (atât mamă, cât și bunici) trebuie să aibă în vedere că potrivit aceleiași legi, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului (art.2 alin.2), dar și membrilor familiei extinse și de aceea este necesar, ca în orice acțiune pe care o întreprind, să primeze acest principiu.
Neîntemeiat este și motivul de recurs privind contradictorialitatea hotărârii, întrucât instanța de apel a apreciat corect că raportat la dispozițiile art.14 și 15 din Legea nr.272/2004, garantarea legăturilor personale cu copilul nu este necesar condiționată de existența unei legături afective, ci doar de existența unui motiv care să pună în primejdie dezvoltarea sa fizică, psihică, afectivă, etc.
Nefiind incidente dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat acest recurs.
Recursul formulat de recurenții reclamanți este întemeiat.
Dezvoltarea unor relații de familie între bunici și nepoți trebuie să fie efectivă. De aceea, date fiind relațiile dintre părți, nu se poate reține că prin vizitarea minorului de către bunici la domiciliul mamei, aceste legături ar putea avea loc.
În consecință, Curtea va admite recursul, va modifica în parte decizia în sensul că va permite recurenților reclamanți să ia minorul din domiciliul mamei pe perioada stabilită de instanța de apel.
Celelalte aspecte relevate în recursul reclamanților, privind lărgirea programului de vizitare sunt neîntemeiate raportat la vârsta minorului și la faptul că aceste relații afective urmează să se dezvolte treptat.
Prin urmare, se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr.336/A/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți G și împotriva deciziei civile nr.336/A/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata și Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 4
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că admite și apelul declarat de apelanții reclamanți G și împotriva sentinței civile nr.3838/08.07.2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 4
Programul de vizitare stabilit de instanța de apel, în intervalul oral 10,00 - 13,00 se va desfășura în absența mamei, cu posibilitatea luării copilului din domiciliul acesteia și obligația de a-l înapoia la ora stabilită de instanță.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă recurenta pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
I
Red.
Tehnored.L/
2 ex/15.12.2009
--------------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 4 -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 25/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
