Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 277/
Ședința publică din 17 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta, cu domiciliul în comuna, sat,-, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 398 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă asistată de avocat, și reprezentantul intimatului reclamant, avocat, lipsă fiind reclamantul și reprezentanții autorității tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul legal prevăzut de lege și este timbrat cu suma de 6, 0 lei și timbru judiciar de 0, 5 lei.
Se constată depusă la dosar din partea recurentei pârâte, prin apărător ales, împuternicire avocațială, chitanța privind onorariul avocațial, copia încheierii nr. 9/C dată în cameră de consiliu, privind suspendarea provizorie a executării deciziei atacate și contract de vânzare cumpărare.
Se constată depusă la dosar o cerere în probațiune, prin care se solicită din partea minorului ascultarea acestuia pentru a-și exprima poziția cu privire la încredințare.
Reprezentantul intimatului pârât depune la dosar întâmpinare și împuternicire avocațială.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul recurentei pârâte, care arată că nu solicită termen pentru studiu, dar având în vedere cererea formulată de minor privind ascultarea acestuia, arată că această cerere este admisibilă, față de prevederile art. 24 din Legea 272/2004 privind protecția minorilor.
Reprezentantul pârâtului arată că se opune ascultării minorului, chiar dacă prevederile legii menționate sunt obligatorii în ceea ce privește cauzele cu minori, dar având în vedere că minorul are sub 10 ani și se află încă la mamă este previzibil ce va spune.
Instanța în temeiul art. 3053Cod procedură civilă, respinge cererea privind ascultarea minorului, având în vedere că în faza de recurs nu pot fi administrate alte probe, decât cele cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri și probe de administrat, instanța declară încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul în soluționarea pe fond recursului.
Reprezentantul recurentei solicită respingerea cererii de suspendare ca rămasă fără obiect și admiterea recursului declarat de pârâtă, modificarea deciziei pronunțate în apel, în sensul admiterii apelului, în principal desființarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar modificarea sentinței pronunțate de Judecătoriei Sighișoara în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamant, pentru motivele arătate în motivarea recursului, respectiv faptul că pe parcursul procesului pârâta nu a fost legal citată, nefiind îndeplinite prevederile art. 87, pct. 8, alin. 2 Cod procedură civilă. Pârâta nu a fost citată prin publicitate și nici prin mandatar, care are ca scop unic acela de a înștiința partea, astfel nu a fost îndeplinită nici această procedură.
În subsidiar solicită modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, având în vedere să situația de fapt nu s-a schimbat de la luarea măsurii încredințării, pârâta fiind plecată periodic în străinătate, stare de fapt care durează dinaintea pronunțării divorțului. Iar interesul minorului este de a fi cu mama.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului, menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală, arată că motivul privind lipsa de procedură cu pârâta este neîntemeiat, pentru faptul că aceasta nu a făcut dovada că este plecată în străinătate și nu se impune citarea acesteia prin publicitate. Iar în ceea ce privește citarea mandatarului, acesta a fost citat în calitate de martor și chiar pentru audierea minorului, dar nu s-a prezentat, deci avea cunoștință de proces. Chiar pârâta recunoaște în dosarul de ordonanță președințială că nu i-a adus la cunoștință reclamantului faptul că se află plecată în străinătate.
Reprezentantul reclamantului arată că este adevărat că starea de fapt durează din 2002, dar minorul nu se află lângă tată și nu are acces la el, acesta aflându-se mai mult la bunici, motiv pentru care se impune reîncredințarea minorului, iar în ceea ce privește interesul minorului lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 874/20.08.2008 a Judecătoriei Sighișoaras -a admis cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei și s-a dispus încredințarea minorului, născut la data de 18.10.1999 reclamantului, spre creștere și educare și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 706,151ei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 742/20.05.2003 a Judecătoriei Sighișoaras -a desfăcut căsătoria părților, din vină comună, iar numitul, născut la data de 18.10.1999 a fost încredințat pârâtei spre creștere și educare.
Anual pârâta pleca câteva luni de zile în Germania la muncă, perioadă de timp în care minorul este dus de pârâtă la sora sa în satul, comuna, județul A și astfel este luat din școala în care învață în mod regulat și transferat la altă școală.
În aceste condiții mutarea periodică a minorului, dintr-o școală în alta, situată în alt județ, precum și dintr-un loc de domiciliu în altul cu consecința schimbării mediului, a prietenilor, învățătorilor și a persoanelor care au grijă de creșterea și educarea sa are o consecință negativă asupra creșterii, dezvoltării si educației acestuia.
mpotriva acestei sentințe a făcut apel pârâta solicitând admiterea apelului și, în consecință, în baza art. 297 alin. l Cod procedură civilă, desființarea sentinței apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
In motivarea apelului, pârâta a arătat că în perioada în care s-a derulat procesul în dosarul nr- pârâta a fost plecată din țară să lucreze, fapt cunoscut de către reclamant și pe care și-a întemeiat cererea de reîncredințare a minorului.
In această situație, procedura de citare trebuia să fie realizată conform prev. art. 87 pct.8 din Codul d e procedură civilă, ceea ce nu s-a întâmplat.
Nici procedura de citare specială nu a fost legal realizată pârâta nu a fost legal citată nici de la domiciliul său din România, fiind citată de la adresa greșită din, județul S, în timp ce pârâta locuiește în județul
Datorită faptului că nu a fost citată în mod procedural nu a avut ocazia să își formuleze apărarea în dosar. Tot procesul s-a derulat fără ca să știe de proces, fiind lipsită în acest mod de orice posibilitate de a-și exprima punctul de vedere.
Pe fond, hotărârea atacată este netemeinică, motivele reținute de către instanța de fond nefiind de natură să determine soluția de reîncredințare a minorului către reclamant.
Reclamantul-intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, reclamantul a arătat că în ambele procese pârâta a fost citată legal de la adresa domiciliului său din România, anume comuna, comuna -. Nu exista comuna în județul S, drept urmare nu avea cum să fie citată în acest județ, or, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare s-au întors întotdeauna ca fiind îndeplinite legal prin afișare, la adresa legală a pârâtei din România, singura pe care reclamantul o cunoaște și de altfel singura legală, deoarece în străinătate nu are actele legale de reședință.
Citarea prin publicitate a pârâtei nu era necesară deoarece este cunoscut domiciliul legal al acesteia, domiciliu unde aceasta și locuiește când este în țară.
Mai mult, apelanta nu a făcut încă dovada reședinței sau plecării sale din țară pe durata procesului, așa cum susține.
Prin decizia civilă nr. 398/16.12.2008 Tribunalul Mureșa respins ca nefondat apelul formulat de către pârâta.
Analizând apelul declarat, potrivit motivelor invocate prin declarația de apel, precum și din oficiu, în baza art.295alin.2Codul d e procedură civilă Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a indicat domiciliul pârâtei în satul,-, comuna, jud.
Din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 7, 13, 30, 36 din dosar rezultă că pârâta a fost citată la toate cele 4 termene de judecată la domiciliul din comuna, sat,-, județul M așa cum reiese din ștampila oficiului poștal, cu toate că în cuprinsul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare s-a trecut "județul S" în loc de "județul M".
Înscrierea mențiunii "județul S" în loc de "județul M" din cuprinsul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, în condițiile în care pârâta a fost citată în județul M, este lipsită de relevanță în cauză. Acesta este de altfel domiciliul pârâtei care rezultă din cartea de identitate a acesteia depusă la fila 18 din dosarul de fond și din procura specială autentificată la. sub nr. 13109/18.03.2008.
Față de considerentele expuse instanța a apreciat că procedura de citare a pârâtei la judecarea cauzei în fața primei instanțe a fost legal îndeplinită, în conformitate cu prev. art. 90 Cod procedură civilă, la domiciliul din țară, pârâta-apelantă nefăcând dovada că are domiciliul în străinătate și că acesta este cunoscut.
In privința fondului cauzei, instanța de apel apreciază că din probele administrate în cauză instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale la situația de fapt reținută.
Mai mult, pârâta nu a dovedit nici o împrejurare care să infirme situația de fapt reținută de către prima instanță și care a stat la baza pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs pârâta care a solicitat admiterea recursului, modificarea acesteia potrivit disp.art.304 pct.9 și 7 Cod pr.civilă.
În motivele recursului, arată că, instanța de apel greșit a reținut că nu ar fi fost regulat citată și în condiții procedurale în fața Judecătoriei Sighișoara, nici atunci când sau administrat probele și nici la dezbaterile fondului și, consideră că impun următoarele: acțiunea a fost introdusă la această instanță de către reclamantul, iar acesta știa că este plecată din țară, având un mandatar cunoscut atât de reclamant cât și de prima instanță, în persoana numitei.
Arată că, potrivit prevederilor art. 87 pct. 8 alin. (2) Cod pr.civilă "dacă domiciliul sau reședința celor aflați în străinătate nu sunt cunoscute citarea se face potrivit art. 95 Cod pr.civilă" adică prin citare prin publicitate.
Iar, otrivit p. cu prevederile art. 87 pct. 8 alin. (3) Cod pr.civilă"în toatecazurile, dacă cei aflați în străinătate au mandatar cunoscut în țară, va fi citat și acesta "
Din economia textelor legale mai sus arătate rezultă fără dubiu, că pentru ca citarea sa să poată să fie considerată ca fiind regulată și legală la Judecătoria Sighișoara, pe tot parcursul derulării procesului ce a făcut acolo obiectul dosarului nr-, pe de o parte, pârâta consideră că trebuia să fie citată prin publicitate potrivit art. 95 Cod pr.civilă, iar pe de altă parte, trebuia să fie citată și prin mandatara cunoscută în țară, numita (observând în privința acestei chestiuni și faptul, că art. 87 pct. 8 alin. (3) proc.civ.), având ca scop doar crearea posibilității cunoașterea de către mandant-parte în proces de existența procesului ce se derulează și în contradictoriu cu acesta, nu prevede vreo condiție sau restricție privind natura mandatului dat mandatarului cunoscut din țară a persoanei aflate în străinătate.
Neprocedându-se astfel, consideră că Tribunalul Mureș, a dat o decizie modificabilă potrivit disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, soluție fiind pronunțată cu încălcarea disp.art.87 pct.8 alin.2 și 3 Cod pr.civilă.
Împrejurarea, că subsemnata în fiecare an, câteva luni(începând din 2002)lucrează în Germania (printre altele pentru îndeplinirea de către ea a obligației prevăzute în sarcina ei la art. 44 din Legea nr. 272/2004 de a asigura copilului un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, deci un nivel de trai pentru care este nevoie de bani.
Mai arată că minorul -, născut la data de 18.10.1999, în prezent în vârstă de 9 ani și 3 luni nici nu dorește să fie reîncredințat tatăl lui, iar această opinie a lui trebuie să fie avută în vedere dat fiind faptului că starea lui psihică, fizică și emoțională a copilului depășește cu mult vârsta lui biologică condițiile materiale și locative existente atât la (la domiciliul pârâtei din România), cât și (deci acolo unde din însărcinarea sa, sora sa are grijă de minor în perioadele în care lucrează în Germania) sunt peste condițiile existente la adresa de domiciliu a reclamantului (arată că reclamantul nu locuiește în casa proprietatea sa personală, pe când imobilul din este proprietatea personală a sa, respectiv că veniturile sale pe care realizează din executarea contractelor de muncă din Germania sunt peste veniturile reclamantului.
A mai susținut că,veniturile reclamantului, în privința cărora nici prima instanță și nici Tribunalul Mureș, nu au solicitat probe spre a se convinge că, într-adevăr, acele venituri pot să păstreze nivelul actual de trai al minorului avut de către acesta încredințat la ea)
Consideră că dacă se analiza suficient de atent speța și administrându-se toate probele care sunt necesare pentru soluționarea temeinică și legală a cauzei de față, probe care nu au fost administrate în primă instanță nici în apel, cu toate că principiul prevalentei interesului superior al copilului și în cauzele soluționate de instanțe judecătorești, principiu enunțat de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, obliga aceste instanțe să administreze aceste probe, chiar dacă ele nu au fost expres solicitate.
În drept, au fost invocate prev. art.304 pct.9 și 7 Cod pr.civilă.
Examinând recursul dedus judecății prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu în limitele prevăzute de lege Curtea reține următoarele:
Prin cererea inițială reclamantul a solicitat încredințarea minorului (născut la 18.10.1999) spre creștere și educare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel pe tot parcursul procesului, pârâta nu a fost citată corect, în conformitate cu prev. art.87 pct.8 alin.2 și 3 Cod pr.civilă și nu s-a aplicat nici prev. art.95 Cod pr.civilă.
În concluzie, apare evident, faptul că procedura de citare cu pârâta pe tot parcursul procesului nu a fost regulat îndeplinită.
Pe de altă parte, Curtea dă eficiență dreptului la un recurs efectiv prev.de art.13 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, așa încât, apreciază că instanța de control judiciar trebuie să analizeze cauza sub toate aspectele de legalitate și temeinicie.
Având în vedere dispozițiilor prev. art.24 alin.2 din Legea nr.272/2004, care obligă la ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani.
Potrivit acestor dispoziții copilul (născut în 1999) are dreptul de a fi ascultat, iar pentru instanță ascultarea copilului este obligatorie, având în vedere că pe această cale copilul are posibilitatea de a cunoaște din punct de vedere legal, situația în care se află, de a fi astfel informat asupra consecințelor acestei situații, de a-și exprima opinia, precum și cu privire la consecințele oricărei decizii care îl privește și, în primul rând, pentru instanță pentru a-și complini părerea cu privire la obiectivitatea încredințării minorului.
Față de cele de mai sus arătate, Curtea în temeiul art.304, pct.7 și 9 Cod pr.civilă, va admite recursul pârâtei, va casa decizia atacată și sentința civilă pronunțate și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta, cu domiciliul în comuna, sat,-, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 398 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosar nr-.
Casează decizia civilă atacată și sentința civilă nr.874/20.08.2008 a Judecătoriei Sighișoara, pronunțată în dosarul nr- și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, respectiv Judecătoria Sighișoara.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/3 exp.
09.04.2009
Jd.fd.
Jd.tr. CI
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Divort. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
