Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 297/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 297
Ședința publică din data de 1 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elena Costea Șubert
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Mioara
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în P,-,.55,.E,.1,.7, județul P, împotriva deciziei civile nr. 485 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul cu domiciliul în P,str. - nr.2,.53,.C,.44, județul P și, SA 14 7 BA, Wales, UK și autoritatea tutelară - Consiliul Local
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei conform chitanței nr. -/5.11.2008, timbru judiciar de 1 leu, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta - reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar, intimatul - pârât reprezentat de avocat din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 25 dosar, lipsind autoritatea tutelară - Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr. -/5.11.2008 și timbru judiciar de 1 leu.
Avocat pentru intimatul pârât depune la dosar întâmpinare comunicată recurentei reclamante, nu are alte cereri, solicită cuvântul în fond.
Avocat S pentru recurenta reclamantă depune la dosar copia cărții de identitate a acesteia pentru a face dovada domiciliului, solicită cuvântul în fond.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat S pentru recurenta reclamantă susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar arătând în esență că în cauză au fost pronunțate două hotărâri, din care cea pronunțată de instanța de apel este nefavorabilă recurentei reclamante.
Arată că părțile au divorțat în anul 2004 și au stabilit formal ca minora să fie încredințată intimatului față de împrejurarea că recurenta reclamantă avea un loc de muncă ce o solicita foarte mult și pleca destul de des în deplasări în țară. Încă de la naștere minora a fost crescută de bunicii materni până ce părțile se întorceau de la serviciu, iar din anul 2006, intimatul nu a mai permis recurentei să ia legătura cu minora.
Arată că prima instanță a analizat în mod corect probatoriile administrate în cauză și cu prioritate ancheta socială din care rezultă că recurenta are condiții deosebite și posibilități materiale pentru creșterea și educarea minorei și totodată, s-a avut în vedere și dorința minorei de a locui împreună cu mama sa, care în prezent are o muncă de birou, cu un program care îi permite să fie acasă împreună cu minora.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei pronunțată de instanța de apel și pe fond menținerea sentinței pronunțată de judecătorie. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că motivele de nelegalitate nu sunt dovedite de recurentă.
Solicită a se avea în vedere că în anul 2004, când părțile au divorțat, minora a fost încredințată tatălui, tocmai pentru că recurenta nu a solicitat prin cererea de divorț să-i fie încredințată. Este adevărat că de la școală minora mergea la bunica maternă, însă de acolo era luată de intimat în domiciliul său, iar recurenta niciodată nu se interesa de minoră, situație rezultată și din declarațiile date de educatoarea și învățătoarea minorei care arată că niciodată mama nu a mers la școală să o vadă pe minoră. Mai mult, la dosar, la filele 76-99 sunt scrisori ale minorei către tată, declarații ale directoarei școlii la care minora este elevă, în care se precizează că de la data la care minora a fost luată de recurentă nici nu a mai frecventat cursurile. Mai arată că s-a încheiat între părți un protocol prin care recurenta și-a luat angajamentul să permită intimatului să viziteze minora însă acest protocol nu s-a respectat, iar în prezent intimatul, de aproximativ un an de zile, lucrează și locuiește în Anglia.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 06.06.2007, sub nr-, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul să se dispună reîncredințarea minorei, născută la data de 14.07.1999.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 9381/05.12.2004, pronunțată de Judecătoria Ploieștia fost desfăcută căsătoria părților, iar minora a fost încredințată spre creștere și educare tatălui, pârâtul din prezenta cauză.
A arătat reclamanta că de la data pronunțării acestei hotărâri a păstrat permanent legătura cu minora, care este profund legată afectiv de ea, iar în ultima perioadă de timp pârâtul nu a mai lăsat minora în domiciliul său.
A mai precizat reclamanta că în prezent minora se află în îngrijirea sa, având condiții net favorabile celor oferite de pârât.
În temeiul art. 115 - 118 cod pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că nu s-au modificat condițiile avute în vedere de instanță la data pronunțării sentinței nr. 9381/15.11.2004 a Judecătoriei Ploiești, că reclamanta este cea care are un comportament necorespunzător față de minoră deoarece pur și simplu a furat minora și a sechestrat-o, fapt ce l-a determinat să formuleze plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.
În dovedirea cererii, precum și în apărare, părțile au solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială cu doi martori.
Instanța a încuviințat probele solicitate pe care le-a considerat pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
La dosar au fost atașate referatele de anchetă socială dispuse a se efectua în cauză la domiciliile părților.
Totodată, instanța a apreciat că audierea minorei este necesară pentru soluționarea cauzei, astfel că față de dispozițiile art. 24 din legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului a procedat la audierea în camera de consiliu a copilului.
Părțile au depus la dosar acte și concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 617/23.01.2008 Judecătoria Ploieștia admis cererea și a dispus reîncredințarea minorei, născută la data de 14.07.1999 în favoarea mamei reclamante și a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, născută la data de 14.07.1999, în cuantum de 25% lunar din venitul net lunar realizat de pârât, de la data introducerii acțiunii, 06.06.2007 și până la majorat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul care a solicitat în primul rând completarea probatoriului în sensul de a se dispune efectuarea anchetei sociale actual, iar pe fondul cauzei a solicitat schimbarea în tot a sentinței și respingerea cererii formulate de reclamantă.
A susținut apelantul că revenirea asupra măsurii încredințării trebuie să aibă o justificare temeinică, dar instanța nu a avut nicio dovadă la dosar, nu avea cum să ajungă la concluzia să reclamanta beneficiază de condiții optime din moment ce a refuzat să arate domiciliul minorei.
A mai susținut apelantul că hotărârea este contradictorie deoarece se reține că nu este indicat a se impune schimbări forțate în modul de viață cu care minora a fost obișnuită timp îndelungat și totuși exact acest lucru se dispune, fără să existe cel mai mic motiv, ba mai mult minora este încredințată mamei care a răpit-o, nerespectând hotărârea judecătorească de divorț prin care minora era încredințată tatălui și care nu a mai lăsat-o să frecventeze școala unde era înscrisă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că instanța a analizat toate probatoriile, ținând seama și de maturitatea psihologică a minorei cu ocazia audierii sale în Camera de consiliu.
A mai susținut apelanta că minora a fost încredințată tatălui ca urmare a înțelegerii părților, dar în realitate era în contact permanent cu apelanta, care era ajutată și de mama sa, precizând că a luat minora la dorința expresă a acesteia care nu mai putea suporta comportamentul lipsit de afectivitate al tatălui.
Tribunalul a admis apelul declarat de apelantul pârât - împotriva sentinței civile nr. 617/23.01.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și autoritatea tutelară CONSILIUL LOCAL P și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins cererea de reîncredințare ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a considerat că soluția instanței de fond este motivată numai pe dorința minorei de a fi încredințată mamei, fără a se dovedi în ce mod s-au schimbat împrejurările avute în vedere la încredințarea minorei și nici motivele pentru care pârâtul nu se mai poate ocupa de minoră, rezultând că de fapt singurele schimbări care au intervenit în legătură cu minora au fost produse de reclamantă care a luat minora fără să uzeze de căile legale, nesocotind sentința judecătorească. A apreciat neconvingătoare și concluzia instanței privind condițiile optime de care dispune reclamanta din moment ce aceasta nu a făcut dovada unui domiciliu stabil, ancheta socială fiind efectuată la locuința mamei sale din P, rezultând însă că în fapt aceasta locuiește cu chirie în
Astfel, depoziția martorei, propusă de reclamantă este neconvingătoare, arătând martora că nu cunoaște condițiile de la domiciliul reclamantei, știind că locuiește în B cu chirie și că nu a văzut-o pe minoră de la momentul când a fost luată de reclamantă. Ambele martore propuse de reclamantă au arătat că, într-adevăr după despărțirea părților, a existat convenția părților de a se ocupa împreună de minoră, cu sprijinul bunicii materne, precizând ambele martore și faptul că după serviciu pârâtul era cel care se ocupa de creșterea și educarea minorei. Aceleași martore au făcut referire la o posibilă căsătorie a pârâtului, fapt ce ar putea explica decizia minorei de a nu mai locui cu tatăl, decizie exprimată cu ocazia audierii, și nu comportamentul neglijent și lipsit de afectivitate al pârâtului.
S-a mai apreciat că instanța de fond nu a analizat în nici un mod depozițiile martorilor propuși de pârât și nu a arătat considerentele pentru care a înlăturat susținerile acestora.
Tribunalul a constatat că martorii audiați la propunerea pârâtului au relatat grija deosebită a acestuia pentru minoră, precizând că pârâtul făcea sacrificii mari pentru a-i asigura minorei cele necesare, arătând totodată că reclamanta lua legătura cu minora destul de rar, pârâtul fiind acela care se interesa permanent și de situația școlară a minorei. martori au constatat personal atașamentul pârâtului față de minoră și faptul că minora avea și condiții materiale corespunzătoare la tată, având camera sa, nefiind reale susținerile reclamantei în sensul că minora era obligată să doarmă în același pat cu pârâtul.
De altfel, reclamanta nu poate susține că minora era neglijată și că nu avea condiții la tată, din moment ce a recunoscut că tocmai acesta a fost motivul pentru care la divorț a acceptat ca minora să rămână cu tatăl, considerând că la acesta avea condiții mai bune de creștere și educare și că împreună, dar și cu ajutorul bunicii materne și al unui vecin, s-ar putea ocupa de minoră atunci când tatăl era la serviciu.
Au fost apreciate relevante în cauză și notele informative date de educatoarea și de învățătoarea minorei (filele 50, 73-75 din dosarul de fond), care au relatat un fapt esențial și anume că numai tatăl se interesa de minoră și participa la toate ședințele cu părinții, precizând că nu au cunoscut-o pe mama minorei, care nu a fost prezentă la nicio ocazie, nici în prima zi de școală, nici la serbările școlare și nici cu alte ocazii.
Trebuie menționat și că reclamanta a nesocotit hotărârea judecătorească prin care minora fusese încredințată tatălui, respectiv sentința nr. 9381/2004 a Judecătoriei Ploiești, răpind practic minora, împrejurare pe care o și recunoaște, motivând că aceasta a fost dorința minorei care nu mai putea suporta comportamentul lipsit de afectivitate al tatălui.
A rezultat din probatorii că reclamanta a utilizat forța pentru a lua minora, rănindu-l chiar pe pârât atunci a încercat să o oprească, prin faptul că l-a târât cu mașina, efectuându-se cercetări împotriva reclamantei sub aspectul infracțiunii prev.și ped.de art. 307 alin.1 și Cod Penal sub aspectul infracțiunii prev. și ped. de art. 184.Cod Penal, după cum rezultă din adresele emise de Poliția Mun. P cu nr. 14411/2007- fila 70 dosar fond și nr. 14426/2007- fila 71 dosar fond. În condițiile în care la instanța de fond s-au administrat suficiente probatorii, care de fapt nu au fost analizate în totalitate de instanță, tribunalul a respins cererea de completare a probatoriilor ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
A arătat reclamanta în motivele de recurs că decizia atacată conține motivări care contravin în totalitate probelor existente la dosar, că nu a fost analizată ancheta socială efectuată în cauză din care rezultă faptul că domiciliază în P, unde are condiții foarte bune de locuit.
Mai arată recurenta că instanța de apel nu face vorbire despre audierea minorei în Camera de consiliu, unde a fost consemnată atitudinea acesteia în sensul că nu dorește să-l mai vadă pe intimat, că în prezent intimatul pârât nu are un domiciliu stabil și nici profesie, fiind plecat din țară, în, la o adresă temporară.
Consideră că în mod artificial instanța de apel a apreciat că pârâtul ar avea condiții de creștere și educare și că în mod greșit, fără administrarea altor probatorii a schimbat hotărârea instanței de fond, admițând apelul pârâtului.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile pronunțată de Judecătoria Ploiești ca legală și temeinică.
În temeiul art. 115 - 118 Cod pr. civ. intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că nu sunt dovedite motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă care să conducă la modificarea deciziei tribunalului.
Arată intimatul în întâmpinare că revenirea asupra măsurii de a lua minora de la părintele căruia i-a fost încredințat trebuie să aibă o justificare temeinică, bazată pe motive temeinice, care să demonstreze că menținerea la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare bunei dezvoltări fizice, creșterii și educării minorei.
Curtea examinând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.44 Cod familie arată că în caz de schimbare a împrejurărilor care au determinat încredințarea copilului, măsura reîncredințării copiilor minori spre creștere și educare, de la unul din părinți la celălalt părinte, poate fi dispusă atunci când se stabilește că interesele minorilor o cer, deoarece părintele în îngrijirea căruia nu se găsesc nu le asigură condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare, atât sub aspect material cât și sub aspect moral și afectiv.
Această măsură, de reîncredințare a copilului minor de la un părinte la altul se justifică numai atunci când se stabilește în mod cert că interesele minorului o cer și trebuie bazată pe motive temeinice din care să rezulte că măsura menținerii încredințării la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei dezvoltări a acestuia.
Din probele administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă că s-au modificat condițiile ce au fost avute în vedere de instanța de judecată, atunci când a dispus încredințarea minorei spre creștere și educare pârâtului în sensul că tatăl nu s-a mai îngrijit de minoră în ultimul timp și nici nu a mai luat legătura cu aceasta și mai mult decât atât acesta s-a căsătorit și s-a mutat în Marea Britanie, împrejurare ce rezultă atât din actele depuse la dosar cât și din restul probatoriilor.
Minora în prezent se află în grija și întreținerea reclamantei, care dispune de condiții materiale, morale și locative necesare unei bune dezvoltări a minorei, ea ocupându-se personal de creșterea și educarea acesteia.
De altfel minora, care a fost ascultată în camera de consiliu la instanța de fond și-a exprimat dorința de a rămâne alături de mama sa, iar aceasta se află la o vârstă la care își poate exprima și aprecia dorința și interesul său.
Criticile formulate de recurentul pârât nu sunt întemeiate, deoarece instanța de fond a făcut o corectă apreciere a anchetelor sociale ce s-au efectuat în cauză, anchete din care rezultă că recurenta reclamantă are condiții deosebite locative, locuiește într-un apartament cu 4 camere, iar atunci când aceasta se află la serviciu minora este supravegheată de bunica maternă, care s-a ocupat de creșterea și educarea ei și în perioada când a fost încredințată tatălui.
Iată deci că minora nu suferă nici un impact legat de schimbarea condițiilor de creștere, deoarece este în continuare înconjurată cu aceeași și afecțiune atât de bunica maternă cât și de mama sa.
Faptul că în prezent tatăl își are domiciliul într-o țară străină este de natură să ne ducă la concluzia că o asemenea schimbare ar avea un efect negativ asupra bunei dezvoltări a minorei, în atare situație putând fi afectată chiar psihic datorită schimbărilor totale ce ar avea loc în viața sa (un mediu străin, cu persoane necunoscute, o altă limbă, alt mod de viață ).
Având în vedere considerentele ce preced, Curtea constată că recursul este fondat și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va admite, va modifica în tot decizia și pe fond va menține sentința.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, intimatul urmează să fie obligat la 2500 lei cheltuieli de judecată către recurenta, reprezentând onorariu avocat (chitanța nr. 26 - fila 26 dosar.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta domiciliată în P,-,.55,.E,.1,.7, județul P, împotriva deciziei civile nr. 485 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul cu domiciliul în P,str. - nr.2,.53,.C,.44, județul P și, SA 14 7 BA, Wales, UK și autoritatea tutelară - Consiliul Local
Modifică în tot decizia sus menționată și pe fond menține sentința civilă nr. 617 pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 23 ianuarie 2008.
Obligă intimatul la 2500 lei cheltuieli de judecată către recurenta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
- - C - - -
Grefier,
-
operator date cu caracter personal
notificare nr. 3120
red. EC
tehnored.CN
2 expl./14.04.2009
f- Judecătoria Ploiești
-- Trib.
.,
Președinte:Elena Costea ȘubertJudecători:Elena Costea Șubert, Constanța Pană, Mioara
| ← Tagada paternitatii. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
