Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 298/2007. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 298
Ședința publică din data de 13 Martie 2007
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Iolanda Mioara
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în Câmpina,-, jud.P împotriva deciziei civile nr.716 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în Câmpina,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant asistat de avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimata pârâtă.
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 5,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr.-/13.03.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurentul reclamant depune la dosar acte în susținerea recursului, respectiv somația nr.455/17.12.2007 și procesul verbal din 17.12.2007 emise de BEJ, un contract de împrumut făcut la Banca, decizia penală nr.64 din 21.01.2008 a Tribunalului Prahova, împuternicire avocațială nr.151/13.03.2008, adeverința nr.880/11.02.2008 emisă de SC SRL și o fișă privind situația școlară a minorului.
Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicitând cuvântul în susținerea recursului.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant susține oral motivele de recurs, arătând în esență că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece nu s-a avut în vedere faptul că, din probatoriile administrate în cauză, rezultă cu certitudine că s-au schimbat în totalitate condițiile de la momentul încredințării minorului către intimata pârâtă.
De asemenea, arată că nu s-au luat în considerare nici declarațiile minorului, din care rezultă faptul că acesta dorește să locuiască împreună cu recurentul reclamant, refuzând să mai meargă să locuiască cu intimata, care de altfel, s-a mutat în, unde locuiește împreună cu concubinul său.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată onorariul de avocat și atxa de timbru.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reîncredințarea minorului, născut la 13.08.1992 spre creștere și educare reclamantului, sistarea obligației acestuia de a plăti, către pârâtă, pensie de întreținere pentru minor și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a fost căsătorit cu pârâta până în anul 2002 când, prin sentința civilă nr.2663/11.09.2002, s-a desfăcut căsătoria părților.Prin aceeași sentință i-au fost încredințați spre creștere și educare pârâtei minorii și Carla. Începând din luna septembrie 2004 minorul a venit la domiciliul reclamantului de unde nu a mai vrut să plece la mama sa, spunând că aceasta nu se poartă cu cesta, că îl jignește și îi adresează cuvinte nepotrivite, rugându-l pe tatăl său să formuleze acțiune de reîncredințare.
A mai susținut reclamantul că, după ce a așteptat un timp pentru a se convinge că, într-adevăr, copilul dorește să rămână la acesta a formulat prezenta acțiune, susținând că este ajutat la creșterea și educarea minorului și de mama sa, de care minorul este foarte atașat întrucât l-a crescut de la naștere.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În urma analizarii probatoriilor administrate în cauză, Judecătoria Câmpina, prin sentința civilă nr. 1745/13.06.2007, admis acțiunea formulată de reclamant și dispus reîncredintarea minorului născut la 15.08.1992, reclamantului.
Pentru hotărî astfel, instanța de fond reținut faptul că între pârâtă și fiul său au intervenit serie de neînțelegeri care l-au determinat pe acesta din urmă să plece din luna septembrie 2006 la bunică și la tată și să refuze să se întoarcă la mama sa.
De asemenea, judecătorul fondului apreciat că este în interesul minorului să fie reîncredințat, spre creștere si educare, tatălui său, sens în care minorul și- manifestat dorința pentru nu se accentua starea de instabilitate din jurul acestuia, care i-ar pute a afecta în sens negativ și rezultatele școlare.
La luarea măsurii de reîncredintare minorului către tatăl său, instanța de fond avut în vedere și condițiile materiale pe care le poate oferi reclamantul fiului său, rezultate din concluziile anchetei sociale întocmită la domiciliul actual al reclamantului.
Împotriva sentinței declarat apel pârâta, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, în esență, că prima instanță dat interpretare greșită probatoriului administrat în cauză, nu avut în vedere împrejurarea că pentru respecta obligația de plata pensiei de întreținere stabilită în sarcina sa, reclamantului i s- formulat plângere penală pentru savârșirea infracțiunii de abandon de familie, nu avut în vedere faptul că reclamantul are contract de muncă ce se desfășoara în Irak și că masura reîncredințării către el minorului ar duce la situația că acesta să locuiască cu bunica paternă nu cu tatăl său și, de asemenea, că nu a avut în vedere actele medicale din care rezultă care este starea de sănătate reclamantului în prezent.
mai arătat apelanta că prima instanță nu ținut cont de stabilitatea materială pe care pârâta poate asigura în continuare minorului, în timp ce, reclamantul-intimat nu are un loc de muncă stabil.
La data de 9.11.2007 intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea, ca nefondat, apelului declarat de pârâtă, menționând faptul că instanța de fond a făcut apreciere corectă probatoriului administrat în cauză pronunțând hotărâre legală.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.716 din 29 noiembrie 2007, admis apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.1745 din 13 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina și a schimbat în tot sentința atacată în sensul că respins acțiunea ca neîntemeiată, luându-se act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, din probatoriul administrat în fața instanței de fond, rezultat faptul că intervenit schimbare parțială condițiilor avute în vedere de instanță atunci când stabilit ca încredințarea minorului să se facă pârâtei - apelante din prezenta cauză, însă, instanța de control a considerat că nu există motive determinante din care să rezulte că menținerea acestuia la apelanta pârâtă ar contraveni interesului superior al minorului, respectiv faptul că ar avea consecințe dăunătoare asupra bunei lui dezvoltări fizice și morale.Faptul că minorul și-a exprimat în mod repetat opțiunea de fi încredințat, spre creștere și educare tatălui său, nu constituie temei suficient pentru ca mama să fie înlăturată de la dreptul și obligația de a- creste si educa pe acesta.
De asemenea, instanța a apreciat că și atunci când există învoiala între părinți cu privire la încredințarea copiilor minori, această învoială nu produce efecte dacă nu este încuviințată de instanța judecătoreasca, pentru se verifica daca invoiala corespunde intereselor copiilor.
instanța de apel că, atâta vreme cât rezultatele școlare ale minorului sunt mai slabe decât în anii precedenți, când se afla sub supravegherea
apelantei, cât timp până în luna iunie anului 2007 intimatul-reclamant și- desfășurat activitatea profesională în baza unor contracte de muncă în străinătate și astfel minorul nu beneficiat decât de supravegherea bunicii paterne, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia este în interesul superior al copilului ca instanța să modifice măsura încredințării acestuia spre creștere si educare mamei sale.
Față de cele ce preced, tribunalul în baza dispozițiilor art.296 pr.civilă a admis apelul, modificat în tot sentința, iar pe fondul cauzei a respins acțiunea de reîncredințare minorului, apreciind că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art.44 rap. la art.42 alin.1 Codul Familiei.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs reclamantul, arătând, în esență, că în momentul când a fost încredințat mamei, minorul avea o vârstă fragedă, iar instanța a ținut cont de faptul că cei doi frați nu pot fi despărțiți în acel moment, însă, cu timpul, între intimată și minor au intervenit anumite neînțelegeri datorită faptului că aceasta îl certa tot timpul și îl amenința că îl duce la Școala de, fapt susținut de minor și în fața organelor de urmărire penală, în cauza privind abandonul de familie.
Se mai arată că tribunalul nu a ținut cont de faptul că minorul stă de peste trei ani la recurent, și-a format o anumită conduită în viață, că are prieteni în cartier și la școală.De asemenea, nu s-a ținut cont de faptul că minorul a fost audiat de două ori la instanța de fond pentru a se forma convingerea că așa este voința lui, că are deja capacitate de exercițiu restrânsă și trebuie să se țină cont și de voința lui.
Susține recurentul că nu este în interesul minorului să locuiască cu mama sa, atât timp cât aceasta s-a mutat în împreună cu concubinul său, sora minorului locuiește la bunica maternă, iar minorul urmează cursurile unui liceu din Câmpina.
Recurentul a mai arătat că a renunțat la contractul de muncă din Irak pentru a fi alături de minor atunci când a susținut examenul de treaptă și că, în prezent, s-a angajat în țară cu contract de muncă pe durată nedeterminată, astfel că, are posibilități materiale pentru întreținerea minorului.
Se solicită admiterea recursului, desființarea deciziei nr. 716/2007 a Tribunalului Prahova, iar pe fond, să se mențină sentința nr. 1745/2007 a Judecătoriei Ploiești.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente in cauză, Curtea de Apel constata că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru motivele ce se vor arata in continuare:
Deși Tribunalul Prahovaa reținut că de esența acțiunii de reîncredințare a unui minor este faptul că instanța judecătorească poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle dintre părinți și copii dacă se schimbă împrejurările avute în vedere pentru încredințarea copilului, a apreciat, în mod eronat, că în speță a intervenit doar o schimbare parțială condițiilor care, în ansamblu, au determinat ca încredințarea copilului să se facă unuia dintre părinți
și că aceasta nu trebuie să atragă neapărat și revenirea asupra măsurii, atât timp cât subzistă elementele de bază hotărâtoare, care confirmă necesitatea ca măsura luată în interesul copilului minor să fie menținută.
Această interpretare este în contradicție cu dispozițiile art. 44 Codul familiei, potrivit cărora "în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii".
În înțelesul acestui text de lege nu se poate considera că la schimbarea măsurii de încredințare a minorului este necesar a se aprecia o "pondere" a schimbării împrejurărilor ce au fost avute în vedere inițial de către instanța de judecată, ci instanța investită cu cererea de reîncredințare va trebui să aibă în vedere dacă prin schimbarea acelor împrejurări inițiale, este în interesul superior al copilului a se dispune, sau nu, reîncredințarea acestuia.
Aceasta, întrucât conform art. 2 din Legea nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
În speța de față, Tribunalul Prahovaa reținut în mod greșit că rezultatele școlare ale minorului sunt mai slabe decât în anii precedenți, când se afla sub supravegherea reclamantei, din Situația școlară a elevilor din clasa a IX-a a Grupului Școlar Forestier Câmpina, rezultând că minorul are note peste media pe clasă.
Totodată, deși s-a reținut că recurentul-reclamant își desfășoară activitatea profesională în baza unor contracte de muncă în străinătate și că minorul nu poate beneficia decât de supravegherea bunicii paterne, recurentul a făcut dovada, cu adeverința nr. 0008/11.02.2008 emisă de SC Câmpina, că în prezent își desfășoară activitatea în România, astfel încât, poate exercita un control permanent asupra creșterii și educării copilului.
Este adevărat că potrivit art. 24 din Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea dreptului copilului, minorul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește și în orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește copilul are dreptul de a fi ascultat, fiind obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani și putând fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei.
Cu toate acestea, însă, Tribunalul Prahovaa interpretat în mod restrictiv aliniatul 4 al aceluiași articol care arată că în toate cazurile, opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită, în raport cu vârsta și cu gradul de maturitate a copilului, neținând cont de dorința copilului care, fiind în vârstă de 15 ani are capacitatea restrânsă de exercițiu a drepturilor sale, ceea ce presupune, din
, posibilitatea de a-și exprima opinia asupra domiciliului ce urmează a fi stabilit de instanță, având un grad mult mai mare de maturitate și conștiința propriei personalități.
De altfel, trebuie observat că art. 44 din Codul Familiei îi conferă copilului în vârstă de 14 ani, posibilitatea de a formula în nume propriu cerere pentru modificarea măsurilor privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale dintre el și părinții divorțați, ceea ce denotă faptul că, la această vârstă, se presupune că are un drept opțiune asupra modalității în care se va proceda la educarea și formarea sa profesională.
Având în vedere textele mai sus expuse și observând că, în prezent, copilul - urmează cursurile școlare în municipiul Câmpina, unde este, de altfel, și domiciliul recurentului-reclamant, că de o mare perioadă de timp acesta a refuzat comunicarea normală cu mama sa, relațiile de afecțiune dintre acesta și pârâta-intimată fiind vizibil deteriorate în condițiile în care copilul a ales a rămâne în domiciliul reclamantului și al bunicii paterne, chiar dacă exista o hotărâre de încredințare a lui către mama sa, care a demonstrat, de altfel, că nu mai poate exercita o autoritate părintească normală asupra acestuia, instanța apreciază că interesul superior al copilului nu poate fi apărat decât prin luarea măsurii de reîncredințare a acestuia către tată.
Din actele și lucrările dosarului, a rezultat că legătura afectivă dintre băiat și tatăl său a evoluat în timp, în sensul unui puternic atașament între cei doi, în detrimentul relației minor-mamă, că împrejurările avute inițial la stabilirea măsurii de încredințare către mamă s-au schimbat, în sensul că băiatul nu mai este la o vârstă mică care să necesite o îngrijire sporită din partea mamei, că tatăl nu mai lucrează în străinătate, ci, tocmai pentru a putea acorda o educație corespunzătoare, a renunțat la contractul de muncă din Irak angajându-se la o societate din municipiul Câmpina.
Nu în cele din urmă, se apreciază că urmare a propriei dorințe, băiatul, aflat acum la vârsta pubertății, vârstă care, de altfel, necesită apropierea de tatăl său, a locuit în ultima perioadă în domiciliul acestuia, creându-și un grup de prieteni și obișnuindu-se cu mediul familial din această locuință.
Față de considerentele mai sus expuse, urmează a se constata că Tribunalul Prahova, prin schimbarea în totalitate a soluției pronunțată de prima instanță a pronunțat o hotărâre lovită de nelegalitate, aplicând în mod greșit dispozițiile art. 44 Codul Familiei și art. 2 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, decizia ce face obiectul controlului judiciar urmând a fi modificată în tot, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civilă și art. 312 alin.3 pr.civilă.
Atât pentru motivele mai sus expuse, cât și pentru motivele ce au fost avute în vedere în mod corect de către Judecătoria Câmpina, ca urmare a modificării în tot a deciziei tribunalului, va fi menținută pe fond soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii, a încredințării minorului, spre creștere și educare, reclamantului, precum și a măsurii de sistare a pensiei de întreținere, la plata căreia a fost obligat reclamantul, câtă vreme fiecare dintre părinții divorțați au încredințați câte un minor, astfel încât, raportat la nevoile acestora, de creștere și educare, se impune o compensare a contribuției fiecăruia dintre părinți, ce urma a fi plătită cu titlu de pensie de întreținere.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274.pr.civilă, va fi obligată intimata-pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, către recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în Câmpina,-, județ P împotriva deciziei civile nr.716 pronunțată la 29 noiembrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în Câmpina,-, județ
Modifică în tot decizia nr.716 pronunțată la 29 noiembrie 2007 de Tribunalul Prahova și menține sentința instanței de fond.
Obligă intimata-pârâtă, către recurentul-reclamant, la 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Iolanda Mioara
- - - - - -
Grefier,
fiind în concediu medical
se semnează de
Grefierul șef de secție
Red.
Tehnored.PJ
3 ex/3.03.2008
f- Judecătoria Câmpina
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Iolanda Mioara
| ← Interdicție. Decizia 223/2008. Curtea de Apel Galati | Recunoastere paternitate. Decizia 880/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
