Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 319/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.319/
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în oraș sat jud. B, împotriva deciziei civile nr.238 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2009, și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 19 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.386/20 mai 2008 Judecătoriei Făurei județul B, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei și s-a dispus încredințarea minorului născut la data de 9 decembrie 1996 spre creștere și educare tatălui.
Pârâta a fost obligată să plătească suma de 100 lei lunar, reprezentând pensie de întreținere pentru minor, cu începere de la data de 18.02.2008 și până la majoratul minorului.
Pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantului și suma de 506,30 lei
cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut cele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acțiune reclamantul a solicitat ca instanța să dispună reîncredințarea minorului, rezultat din căsătoria sa cu pârâta, întrucât de la data pronunțării divorțului părților, minorul a locuit numai la el, ca și în prezent.
Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii de reîncredințare, susținând că minorul a locuit în cea mai mare parte a timpului la mamă. Excepția a constituit-o situația în care minorul a fost ținut la domiciliul tatălui împotriva voinței ei și atunci când, având piciorul în ghips, a fost de acord ca minorul să locuiască cu reclamantul.
In cauză s-au administrat probe cu acte, anchete sociale, declarațiile martorilor:, și.
Pe baza probelor administrate, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.589/2004 a Judecătoriei Făureis -a declarat desfăcută căsătoria părților, iar minorul, născut la data de 9 decembrie 1996 fost reîncredințat spre creștere și educare mamei. Cu toate acestea, minorul a rămas în grija reclamantului până în luna martie 2008 la locuința din sat, oraș, Județul Aici minorul a fost vizitat foarte des de mamă și de bunicii materni, care locuiesc în același sat.
Din luna martie 2008, pârâta a luat copilul de la reclamant și a început să se intereseze de situația sa școlară.
De la această dată, minorul nu mai răspundea cu aceeași promptitudine la solicitările profesorilor, este mai neatent în rezolvarea temelor, așa încât, per ansamblu, situația școlară a minorului s-a înrăutățit.
Cu privire la poziția minorului, atunci când a fost consultat cu privire la domiciliul pe care ar dori să-l aibă, instanța a arătat că ea a fost oscilantă. Cu ocazia anchetei sociale, a declarat că dorește să rămână la tată, iar când a fost audiat în instanță a spus că își dorește să locuiască cu mama, dar a fost bine și la tată.
Instanța, în temeiul art.44 al.1 Codul familiei, care prevede că "în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii", instanța a apreciat că este în interesul minorului să rămână la tată.
In acest sens, instanța de fond a constatat că fiecare dintre părinți are condiții materiale la fel de bune, dar în privința educației și a școlarizării tatăl reclamant are condiții net superioare.
Astfel, minorul a avut, cât timp a locuit la reclamant, rezultate remarcabile la învățătură, bunica paternă s-a manifestat activ în interesul minorului, tatăl locuiește și muncește în țară, unde realizează venituri îndestulătoare și cu caracter de continuitate, spre deosebire de mamă, care a fost nevoită să plece în străinătate pentru a munci.
Este în beneficiul total al copilului, păstrarea condițiilor de trai. Modificarea lor periodică îl pot bulversa, dezorienta, așa cum de altfel s-a și demonstrat prin poziția acestuia în fața asistenților sociali și în fața instanței.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis acțiunea și a reîncredințat pe minor tatălui.
In baza art.94 Codul familiei a obligat pe pârâtă la plata unei pensii de întreținere în funcție de posibilitățile sale materiale și de nevoile minorului.
In baza art.274 Cod procedură civilă, a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Impotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta susține, că instanța a făcut o greșită interpretare a probelor administrate, iar probele au fost administrate incomplet, fără o aprofundare a lor, în interesul aflării adevărului cu privire la minor.
In realitate, minorul a locuit la mamă de la data pronunțării divorțului și nu are rezultate mai slabe la învățătură de când se află la mamă. In cauză s-au administrat probe pe care instanța le-a ignorat sau le-a îndepărtat în mod nejustificat.
Reclamantul intimat a inițiat un concubinaj, nu locuiește cu minorul, ci cu concubina, serviciul pe care îl are îi ocupă o foarte mare parte a timpului, iar minorul locuiește în fapt cu bunica paternă, care îl și îngrijește.
In apel s-au administrat probe cu acte.
Prin decizia civilă nr.238 din 17 decembrie 2008, Tribunalul Brăilaa admis apelul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.386 din 20 mai 2008 Judecătoriei Făurei jud.
A schimbat în tot sentința civilă și a respins ca nefondată acțiunea.
A fost obligat intimatul să plătească apelantei suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond și de apel.
S-a reținut în motivarea deciziei că după pronunțarea hotărârii de divorț și încredințarea minorului mamei, situația de fapt nu s-a schimbat.
Minorul a locuit în continuare la bunica paternă fiind luat în vizită și la bunicii materni unde locuia mama sa.
Intimatul nu a formulat cerere pentru reîncredințarea minorului în perioada anilor 2004 - 2008 când acesta a locuit la bunica paternă ci numai după ce apelanta l-a luat pe copil la domiciliul său.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive;
- situația de fapt s-a schimbat de la pronunțarea hotărârii de divorț în sensul că minorul a locuit la bunica paternă, intimata pârâtă neinteresându-se să îl ia la domiciliul său decât în luna martie 2008, după ce s-a întors din Spania.
- minorul a fost efectiv în întreținerea tatălui și a bunicii paterne deși fusese încredințat mamei prin hotărârea de divorț aceasta acceptând situația de fapt respectivă.
- după ce a fost luat de mamă la domiciliul său, minorul a început să aibă rezultate mai slabe la învățătură ceea ce denotă dezinteresul mamei și lipsa de preocupare pentru educarea sa.
- referatul de anchetă socială concluzionează că minorul are foarte bune condiții de creștere și educare la tată, acesta fiind ajutat de mama sa - fost cadru didactic.
Recursul declarat de reclamant este nefondat.
Este adevărat că în perioada anilor 2004 - 2008 după pronunțarea hotărârii de divorț minorul a locuit împreună cu tatăl său și cu bunica paternă dar în acest interval de timp, reclamantul nu formulat acțiune pentru reîncredințarea minorului.
Chiar dacă pârâta a lucrat o scurtă perioadă de timp în Spania, ea nu a manifestat dezinteres pentru situația minorului, trimițându-i constant daruri și comunicând permanent cu el, așa cum a recunoscut și reclamantul.
La întoarcerea intimatei, cu ocazia audierii sale la instanța de fond și în apel, minorul și-a manifestat dorința de a locui împreună cu mama sa precizând că bunica paternă îi induce o stare de derută, și teamă (aspect reliefat și în fișa de caracterizare psiho - pedagogică, în dosarul de apel, filele 63 - 68).
In prezent reclamantul este într-o relație de concubinaj cu altă femeie, împreună cu care locuiește efectiv și lucrează la Sucursala B, desfășurându-și activitatea în schimburi de 8 ore zilnic, după 15 zile lucrate efectiv beneficiind de 5 zile libere.
Acest program nu-i permite practic să supravegheze minorul la pregătirea școlară, de copil ocupându-se doar bunica paternă.
In schimb intimata, este încadrată din data de 1 august 2008 la SRL B, în funcție de merceolog și locuiește împreună cu părinții săi având bune condiții pentru a asigura creșterea și educarea minorului.
Rezultatele școlare nu diferă categoric față de perioada cât copilul a locuit la bunica paternă așa cum rezultă din carnetele de elev prezentate și în fața instanței de apel (filele 38 - 48 dosar nr- al Tribunalului Brăila ).
Toate aceste probatorii duc la concluzia corectă reținută de instanța de apel că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.44 alin.1 din codul familiei, în sensul că nu s-au schimbat condițiile avute în vedere de instanța de divorț atunci când minorul a fost încredințat mamei spre creștere și educare.
In prezent minorul locuiește la mama sa și se bucură de o îngrijire corespunzătoare vârstei sale cu ajutorul bunicilor materni.
Pentru aceste considerente în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 cod pr. civilă se va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.238 din 17 decembrie 2008 Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în oraș sat jud. B, împotriva deciziei civile nr.238 din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Obligă recurentul la 700 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /27.05.2009
Tehn.
2 ex./28.05.2009
fond -
apel - -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Elena Romila, Romeo
| ← Pensie întreținere. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Bacau | Divort. Decizia 328/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
