Pensie întreținere. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 280
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 23 martie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș- JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
- - -judecător
- - -JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.342 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat - pentru recurentul-pârât și avocat pentru intimata-reclamantă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că învederează instanței că recursul are ca obiectpensie întreținere, dosarul se află la primul termen de judecată, procedura este completă.
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen.
Apărătorul recurentului-pârât depune la dosar împuternicire avocațială și în xerocopie depune un extras pe luna mai 2009 cu denumirea și adresa firmei la care a lucrat pârâtul. Solicită a se înainta firmei o adresă oficială prin care aceasta să ne comunice datele concrete cu privire la venitul realizat de pârât și să confirme faptul că acesta nu mai lucrează acolo. Pârâtul nu mai lucrează la această firmă din Italia pe baza căreia i s-a stabilit cuantumul pensiei de întreținere și de aceea a solicitat a se solicita pe cale oficială acest lucru, întrucât ei nu reușesc să obțină relații în acest sens.
Apărătorul intimatei-reclamante depune la dosar un memoriu din partea intimatei-reclamante și cu privire la cererea solicitată de partea adversă arată că aceasta este incompatibilă cu faza procesuală în care se află dosarul. Deși pârâtul afirmă că nu mai lucrează la această firmă din Italia, nu a făcut nicio dovadă în acest sens, iar reclamanta din câte cunoaște ea, susține că pârâtul lucrează în continuare în Italia la aceeași firmă. Pârâtul prin cererea solicitată nu dorește decât tergiversarea cauzei, sens în care solicită respingerea probatoriului solicitat.
Instanța, față de cererea de probatorii formulată de recurentul-pârât prin apărător, respinge această cerere recurentul-pârât având posibilitatea de a depune la dosar adeverințe cu veniturile pe care le realizează.
Apărătorii părților, la solicitarea instanței având pe rând cuvântul solicită judecarea cauzei nemaiavând cereri noi de formulat.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat - având cuvântul pentru recurentul-pârât arată că hotărârea instanței de apel nu este argumentată, nu face altceva decât să repete hotărârea instanței de fond. La instanța de fond a fost fixat un cuantum mare a pensiei de întreținere fără a se avea în vedere că veniturile pe care le realizează pârâtul nu au un caracter stabil, continuu și de aceea această pensie trebuia stabilită în cotă procentuală. Pârâtul în prezent nu mai are serviciu, se află în țară din vară și nu realizează venituri, iar reclamanta se află în continuare în Italia și realizează venituri. Nu înțelege de ce numai tatăl trebuie să se ocupe de întreținerea copilului și nu are aceeași obligație și mama care realizează venituri mai mari decât pârâtul, iar vârsta minorului nu implică costuri atât de mari încât să fie necesară a se stabili în sarcina pârâtului o pensie atât de mare. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, reținerea cauzei spre rejudecare pentru a se administra probele solicitate, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea apelului în sensul de a se fixa o pensie de întreținere în cotă procentuală care este mai apropiată de realitate. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului și solicită a se avea în vedere de către instanță că pârâtul încearcă să se sustragă de la plata pensiei de întreținere. Cuantumul pensiei de întreținere este corect stabilit, nu este mare având în vedere că minorul trăiește în Italia unde costurile sunt destul de ridicate. Pârâtul a încasat permanent drepturile copilului și al mamei așa cum se plătește în Italia, dar niciodată aceste sume nu au fost dirijate către cei doi. La procesul de divorț a fost stabilită pensia de întreținere în cuantum de 750 lei, s-a promovat o acțiune pentru majorare pensie, care s-a conexat cu acțiunea de stabilire vizită minor. La data pronunțării hotărârii pârâtul realiza venituri, el realiza un venit mediu lunar de 3000 euro. Pârâtul nici la instanța de apel nu a solicitat plata pensiei de întreținere în cotă procentuală, iar criticile aduse la acest termen nu se justifică. Solicită respingerea recursului, cu plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.342/A/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăua fost respins apelul civil formulat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 1682/05.06.2008 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei instanța de fond a arătat că prin sentința civilă nr. 1682/05.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Onești, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul și s-a majorat pensia de întreținere datorată de pârât reclamantei, în favoarea minorei de la 75 lei pe lună la 557 euro pe lună. Totodată s-a admis și acțiunea conexă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și s-a stabilit un program de vizită a minorei de către pârâtul - reclamant. fost obligat pârâtul reclamant la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2793/6.10.2006 s- desfăcut căsătoria părților iar minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei, pârâtul - reclamant în cauză, fiind obligat la plata unei pensii de întreținere de 75 lei. S-a reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul lucrează în Italia și realizează venituri mult mai mari decât salariul minim pe economie din România, astfel că se impune majorarea pensiei. Raportat la dispozițiile art.43 alin.3 Codul Familiei, având în vedere cererea conexă, instanța de fond admis-o stabilind programul de vizită a minorei de către pârâtul reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul reclamant.
La termenul din 8,09,2008, instanța a calificat apel prezenta cale de atac, având în vedere obiectul acțiunii principale și a celei conexe și principiul uncității căii de atac.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanța de fond, în mod eronat l-a obligat la plata unei pensii majorate începând cu 05.05.2007 când, în mod corect trebuie să pronunțe o eventuală majorare începând cu data pronunțării sentinței.
De asemenea s-a arătat că instanța de fond, în mod greșit a reținut cuantumul veniturilor nete ale apelantului deoarece aceste venituri nu au, în totalitate, un caracter continuu. A arătat apelantul că anumite sume au un caracter sporadic și ca urmare corect ar fi fost ca să se stabilească pensia la un procent din aceste venituri. S- mai arătat că instanța de fond nu a analizat situația minorei și a intimatei și nu a avut în vedere că intimata însăși lucrează în Italia, și dispune, la rândul său de venituri crescute.
Având în vedere aceste aspecte și de asemenea împrejurarea că apelantul a contribuit cu importante sume de bani și cu pachete la întreținerea minorei se impune reducerea cuantumului pensiei.
În apel, apelantul prin apărător a depus înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului susținând că încă din octombrie 2004, apelantul are contract de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată și ca urmare chiar pentru perioada anterioară introducerii prezentei acțiuni, acesta datora o pensie mai mare decât cea stabilită de instanța de divorț. De asemenea, a arătat intimata că, din veniturile încasate de intimat, rezultă că parte din acestea au avut o destinație specială, ele fiind acordate apelantului, tocmai în considerarea faptului că are un copil în întreținere, or aceste sume nu au fost primite niciodată de intimată deși apelantul a beneficiat de ele în mod constant și de asemenea a beneficiat pe acest considerent și de reducerea impozitului.
Prin apărător, intimata a solicitat respingerea apelului și a arătat că nu este de acord cu plata în procent a pensiei, astfel cum rezultă și din întâmpinare.
Intimata a depus și ea înscrisuri privind sumele achitate de apelant cu titlul de pensie de întreținere.
Analizând motivele de apel și din oficiu, tribunalul a reținut că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește data începând cu care s-a dispus majorarea pensiei de întreținere, tribunalul a reținut că, în mod corect, majorarea s-a făcut începând cu data de 05.05.2007, data introducerii acțiunii, de la această dată prezentându-se că nevoile mamei au crescut și se impune majorarea, din dosar nerezultând un acord al părților în sensul că majorarea să se facă începând cu data pronunțării hotărârii așa cum susține apelantul.
Susținerile apelantului în sensul că anumite sume au fost primite sporadic și nu au caracter de continuitate nu au fost probate, apelantul neprecizând care din aceste sume indicate în relațiile de venituri comunicate, au caracter sporadic sau ce procent din ele nu au caracter continuu.
Împrejurarea că intimata este în Italia și realizează și ea venituri peste media pe țară, nu poate constitui un motiv de reducere a pensiei, cu atât mai mult cu cât minora se află în Italia și nevoile sale se realizează la circumstanțele economice din această țară.
În ceea ce privește susținerile apelantului legate de modalitatea în care a contribuit la întreținerea minorei, tribunalul a reținut că, într-adevăr apelantul a achitat 450 lei reprezentând pensia anterior stabilită pentru perioada aprilie - septembrie 2006 și de asemenea 450 lei pentru perioada octombrie 2006 - martie 2007, aceste sume fiind achitate la 13.08.2007 și 3.04.2007.
În consecință, aceste sume au fost achitate cu titlul de pensie de întreținere pentru perioada anterioară introducerii acțiunii de majorare, astfel încât nu se pot deduce din pensia cuvenită minorei din mai 2007. De asemenea nu au fost probate contribuțiile apelantului constând în pachete date minorei pentru ca, eventual, acestea să fie deduse din pensie.
În consecință, văzând cuantumul veniturilor pe ultimele șase luni, având în vedere că intimata nu a fost de acord cu plata în procent a pensiei, tribunalul a reținut că pensia a fost stabilită la un cuantum ce se încadrează în plafonul legal și, ca urmare, văzând dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul ca nefondat.
Față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimată în apel constând în onorariu.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs apelantul care a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală invocând, în esență, faptul că, în mod greșit instanța a reținut că, pe de o parte faptul că pensia de întreținere a fost stabilită de la data introducerii acțiunii și nu de la data pronunțării, acesteia cum era corect.
De asemenea, recurentul a mai invocat faptul că pensia de întreținere datorată minorei a fost stabilită în cuantum disproporționat atât în raport de veniturile sale, cât și în raport de nevoile de întreținere ale acesteia.
A mai invocat recurentul împrejurarea că instanța nu a solicitat relații cu privire la veniturile sale în condițiile în care el a contestat cuantumul acestora astfel cum a fost indicat de intimată, că în prezent nu mai lucrează la firma unde a realizat veniturile luate în calcul la stabilirea pensiei.
În susținerea recursului, au fost depuse întâmpinări.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, în condițiile în care recurentul nu a făcut dovada altor venituri decât cele reținute de instanță la stabilirea cuantumului pensiei.
A mai arătat intimata, de asemenea, că în mod corect acțiunea de majorare a pensiei de întreținere de la data introducerii acțiunii, în contextul în care recurentul nu a contribuit la creșterea minorei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art.94 Codul familiei întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti, instanța putând mări sau micșora obligația de întreținere sau a hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui care o primește.
Ori, în speță, din ansamblul probator administrat, se constată, că ambele instanțe au procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor anterior menționate, la stabilirea cuantumului pensiei acestea având în vedere veniturile medii realizate de recurentul-pârât în perioada de 6 luni anterioară promovării acțiunii, astfel cum acestea au fost atestate prin înscrisurile aflate la filele 61 - 78 dosar fond, obținute la instanța de fond prin comisie rogatorie.
Totodată, se reține că la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, în mod corect, instanțele au avut în vedere nevoile de creștere și educare ale minorei(în vârstă de 8 ani) sensibil crescute în raport de data stabilirii pensiei inițiale la venitul minim pe economia națională(75 RON în 2006).
Pe cale de consecință, în condițiile în care recurentul nu a depus înscrisuri care să ateste faptul că la data pronunțării hotărârilor atacate nu avea venituri sau avea alte venituri decât cele reținute de instanțele anterioare, obligație ce îi revenea în raport de actele transmise prin comisie rogatorie efectuată în Italia, critica acestuia referitoare la cuantumul exagerat al pensiei de întreținere al instanței este nefondată.
În ce privește motivul de recurs conform căreia pensia trebuie acordată de la data pronunțării hotărârii și nu de la data introducerii acțiunii, se apreciază că și aceasta este nefondată, în mod corect, instanțele anterioare reținând că mandatele poștale de trimitere a unor sume de bani, cu titlu de pensie de întreținere sunt anterioare promovării acțiunii, pe de o parte, iar pe de altă parte, reprezintă pensia de 75 RON/lunar stabilită prin sentința anterioară, cumulată pentru perioadele aprilie - septembrie 2006, octombrie - martie 2007.
Având în vedere cele anterior arătate, constatând, în raport de motivele invocate, că în cauză nu se impune modificarea deciziei recurate, instanța, în temeiul art.312 ind. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
În baza art.274 Cod procedură civilă se va obliga recurentul la plata către intimată a cheltuielilor de judecată reprezentând onorar avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.342 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.-
Red.dec..-/
Red. dec.rec.-
Tehn.- / 2 ex./20.04.2009.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Daniela Părău, Liliana Ciobanu
| ← Interdicție. Decizia 177/2008. Curtea de Apel Galati | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 319/2009. Curtea... → |
|---|
