Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 338/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 338
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 03 martie 2009 privind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 165 din 16 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, și a sentinței civile nr. 395 din 4 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimata intervenientă, având ca obiect înapoiere minor.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 03 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului reclamant să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 10 martie 2009.
CURTE
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Segarcea sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând să-i fie înapoiați minorii, născut la data de 02.06.2000 și, născută la data de 03.12.1998, spre creștere și educare, pârâta reținându-i fără drept.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că cei doi minori sunt copiii săi și în prezent se află la pârâtă, care a promovat o acțiune prin care a solicitat încredințarea minorilor, însă prin hotărâre definitivă și irevocabilă această acțiune i-a fost respinsă, astfel că, în acest moment reține fără drept minorii.
Reclamantul a mai arătat că, deși a încercat să ia copii de mai multe ori, pârâta a refuzat să-i dea, susținând că are dreptul să-i rețină, în ciuda faptului că nici nu este rudă cu aceștia. Mama minorilor, a mai precizat reclamantul, are o atitudine pasivă față de acești copii, în sensul că preferă să-și conviețuiască alături de actualul concubin și să abandoneze copii la această femeie.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua.
Pârâta a arătat, prin întâmpinarea formulată, că cei doi minori sunt rezultați din relația de concubinaj dintre reclamant și fiica sa, iar după încetarea acestei relații, pârâta este cea care se ocupă de creșterea și educarea lor.
Că, situația pe care reclamantul o prezintă instanței este total eronată, acesta dând dovadă de rea-credință, urmărind de fapt să scape de obligația de plată a pensiei de întreținere la care a fost obligat față de cei doi minori, obligație pe care acesta nu și-o îndeplinește cu regularitate.
Pârâta a apreciat că, deși reclamantul solicită încredințarea celor doi minori, acesta nu le poate oferi, pe de pe o parte, condițiile necesare pentru a le asigura o creștere și o dezvoltare normală psihică și fizică a copiilor, cu atât mai mult cu cât cei doi minori nu au fost niciodată în altă locuință în care să stea mai mult timp, astfel încât scoaterea lor din mediul în care au crescut ar fi de natură să producă minorilor traume grave, cu consecințe ireparabile în evoluția lor pentru viitor.
În drept, pârâta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.115- 119 Cod pr. civilă.
În ședința publică din data de 01.02.2008, numita, mama celor doi minori, a formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant.
A arătat că de creșterea și educarea celor doi minori s-a ocupat aceasta și pârâta și că în prezent cei doi copii frecventează cursurile școlii din comună, fiind atent supravegheați de mama sa, pârâta, care îi duce și îi aduce de la școală când ea nu poate.
A precizat că legăturile afective ale celor care i-au îngrijit și educat față de cei doi minori sunt foarte puternice, comparativ cu indiferența pe care o arată reclamantul față de ei.
În drept invocat dispozițiile art.49-56 Cod pr. civilă.
Prin sentința civilă nr.375/4.04.2008, Judecătoria Segarceaa respins acțiunea având ca obiect înapoiere minori formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și intervenienta, ca fiind neîntemeiată.
A obligat reclamantul la 300 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că între reclamant și numita a existat o relație de concubinaj, din această relație rezultând minorii:, născut la data de 02.06.2000 și, născută la data de 03.12.1998.
Că, după încetarea acestei relații de concubinaj, de creșterea și educarea minorilor s-au ocupat pârâta și concubinul ei, cei doi locuind într-un imobil compus din două camere, electrificat, încălzit cu lemne, având condițiile necesare unei creșteri și dezvoltări armonioase, așa cum rezultă din concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul pârâtei.
Această stare de fapt este confirmată și de depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța apreciind că între pârâtă și minori s-au stabilit puternice legături afective, iar scoaterea acestora dintr-un mediu propice dezvoltării lor psihice, fizice și intelectuale va avea un impact negativ asupra acestor copii.
Deși reclamantul a afirmat că a încercat să ia legătura cu minorii în repetate rânduri, ocazii cu care acesta a fost agresat de pârâtă și intervenientă, susținerile acestuia nu sunt confirmate de materialul probator administrat în cauză.
Instanța de fond apreciat că, deși reclamantul are condiții satisfăcătoare pentru îngrijirea celor doi copii, interesul acestora este de a rămâne în continuare în îngrijirea pârâtei și concubinul acesteia care au reprezentat pentru minori familia substitutivă, îndeplinind rolul și atribuțiile părinților naturali.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.165 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-,s-a respins apelul declarat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și intervenienta, având ca obiect înapoiere minor.
A fost obligat apelantul reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
S-a reținut că, după încetarea relației de concubinaj reclamantului cu numita, cei doi copii minori rezultați din această relație au locuit împreună cu pârâta și concubinul acesteia, într-un imobil corespunzător atât din punct de vedere al spațiului, cât și din punct de vedere al datoriilor, iar relațiile de afecțiune stabilite între aceștia sunt unele firești ca și într-o familie naturală.
Prima instanță a apreciat în mod corect că cei doi copii s-au dezvoltat armonios din toate punctele de vedere în această familie substitutivă și este în interesul lor superior să rămână în continuare, în îngrijirea pârâtei și a concubinului acesteia.
Împotriva ambelor hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticându-le pentru nelegalitate, susținând că acestea intră în contradicție cu toate principiile din materia protecției copilului.
A arătat că, nici una din instanțe nu a motivat de ce sunt preferate două persoane care nu au nici un fel de legătură de rudenie cu minorii, în detrimentul unuia dintre părinții firești, care poate și vrea să se ocupe nemijlocit de acești copii.
A mai arătat că în aplicarea art. 8 din Convenție și a Legii nr.272/2004, trebuie să se dea cu prioritate posibilitatea părintelui de a-și crește copiii, cu atât mai mult cu cât nu este decăzut din drepturile bănești și nu se află în incapacitate de a-și crește copiii.
Că, noțiunea de familie substitutivă își găsea aplicabilitatea numai în măsura în care era vorba de copii abandonați, cu părinți dispăruți, dezinteresați sau decăzuți din drepturile părintești, ceea ce nu este cazul în speță, câtă vreme reclamantul dorește copiii.
S-a învederat că pârâta a solicitat în instanță încredințarea minorilor, iar prin hotărâre irevocabilă acțiunea a fost respinsă.
A mai precizat că pârâta îi interzice legătura cu minorii, care în mod evident sunt influențați să-l respingă.
La data de 15 ianuarie 2009, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că instanțele anterioare au avut în vedere interesul superior al minorilor.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civilă, hotărârile recurate nefiind afectate de nelegalitate.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-i fie înapoiați minorii, născut la data de 2 iunie 2000 și, născută la data de 3 decembrie 1998, aflați în îngrijire acesteia.
În cauză, a formulat cerere de intervenție accesorie intervenienta -mama minorilor, solicitând respingerea acțiunii promovată de reclamantul și lăsarea celor doi minori în îngrijirea pârâtei, întrucât aceasta împreună cu intervenienta s-au ocupat de creșterea și educarea minorilor încă de la naștere și în prezent.
În urma administrării probatoriilor prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că în raport de dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 2 din Legea nr.272/2004 este în interesul copiilor să rămână în continuare în grija pârâtei și a concubinului acesteia, care au reprezentat pentru minori familia substitutivă, îndeplinind rolul și atribuțiile părinților naturali.
Soluția instanței de fond a fost menținută de Tribunalul Dolj cu aceeași motivare, instanța de apel reținând că minorii s-au dezvoltat armonios în familia substitutivă și este în interesul acestora să rămână în mediul în care au crescut.
În recurs, a fost depusă în copie decizia civilă nr.195 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, ce a avut ca obiect cererile de încredințare spre creștere și educare a celor doi minori formulate de toate părțile implicate în procesul de față, respectiv de reclamantul, pârâta și intervenienta.
Din dispozitivul deciziei civile menționate, rezultă că s-a admis recursul declarat de împotriva deciziei civile nr.81/15 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele și.
A fost modificată decizia recurată, s-a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr.23/18 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Segarcea în același dosar și a fost schimbată în parte sentința, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanta.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței privind respingerea cererilor reconvenționale formulate de și.
În considerentele deciziei menționate, s-a reținut că cererea reconvențională formulată de pârâtul ( reclamantul din cauza de față) privind încredințarea minorilor spre creștere și educare este neîntemeiată, nefiind în interesul minorilor ca aceștia să fie încredințați tatălui, întrucât nu au legături afective față de acesta, fiind crescuți și educați de pârâta.
S-a mai reținut că scoaterea minorilor din mediul în care au crescut și s-au dezvoltat și introducerea lor într-un mediu total nou, poate avea un impact puternic negativ asupra celor doi copii.
În condițiile în care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă recurentului reclamant i s-a respins cererea de încredințare a minorilor rezultați din relația de concubinaj cu intervenienta, Curtea apreciază că acesta nu justifică un drept în promovarea acțiunii de înapoiere minori, așa cum corect s-au pronunțat și instanțele anterioare.
Materialul probator administrat la cele două instanțe reliefează că, încă de la naștere minorii au locuit la pârâta împreună cu reclamantul și intervenienta, iar după despărțirea părinților copiii au continuat să locuiască în domiciliul pârâtei, fiind crescuți și educați de aceasta cu ajutorul intervenientei.
Ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtei și referatul întocmit de medicul de familie al minorilor, coroborate cu restul materialului probator, demonstrează că minorii sunt bine îngrijiți, beneficiind de condiții optime de creștere și educare, frecventând cursurile Școlii cu clasele I - VIII din localitatea, județul
Mai mult, cei doi minori au fost audiați la instanța de fond la data de 28 martie 2008, așa cum rezultă din procesul - verbal existent la fila 38 din dosar și au arătat că doresc să locuiască în domiciliul pârâtei, învederând că sunt vizitați zilnic de mama lor.
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că instanțele anterioare au aplicat corect dispozițiile art. 2 din Legea nr.272/2004 raportat și la prevederile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ținând seama de interesul major al celor doi copii.
Susținerea recurentului reclamant cu privire la faptul că nu este decăzut din drepturile părintești și nu se află în incapacitatea de a-și crește copiii este lipsită de relevanță juridică în cauza de față, câtă vreme prin hotărâre judecătorească irevocabilă i-a fost respinsă cererea de încredințare spre creștere și educare a celor doi minori.
Aspectele la care recurentul face referire nu au legătură cu obiectul litigiului de față și mai mult, acestea nu au fost invocate de nici una din părțile cu care reclamantul s-a judecat în contradictoriu.
Critica recurentului prin care se arată că pârâta îi interzice legătura cu cei doi minori este nefondată, întrucât cu Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, întocmită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea în dosarul nr. 289/P/2008 (fila 11 dosar recurs ), s-a demonstrat că numitul audiat ca martor la instanța de fond, a recunoscut că a declarat în mod mincinos că are cunoștință de faptul că reclamantul a fost agresat fizic atunci când a încercat să-și viziteze copiii minori.
Pentru fapta săvârșită, martorului i s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ prevăzută de art. 91 lit. din Codul penal, respectiv amendă în cuantum de 600 lei.
De altfel, susținerea bazată pe păstrarea unei legături a reclamantului cu cei doi minori poate fi formulată în cadrul unei acțiuni separate, solicitându-se instanței de judecată să stabilească modalitatea prin care reclamantul să-și poată vizita minorii lăsați în grija pârâtei și a intervenientei.
Pentru considerentele expuse, recursul este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, recurentul reclamant va fi obligat la 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, către intimata pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 165 din 16 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 395 din 4 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Segarcea, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimata intervenientă.
Obligă recurentul reclamant la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, către intimata pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
12.03.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
| ← Divort. Decizia 106/2010. Curtea de Apel Bucuresti | Supraveghere specializată. Decizia 86/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
