Divort. Decizia 1351/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1351
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela judecător
- - - - - judecător
- - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr.97/AC din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La primul apel nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul, lipsă fiind intimata și apărătorul acesteia, dosarul fiind lăsat la a doua strigare față de cererea depusă la dosarul cauzei de av. care solicită strigarea cauzei după orele 11,3, la care a atașat copia împuternicirii avocațiale.
La al doilea appel nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât și intimata-reclamantă, care se legitimează cu carte de identitate seria nr.- eliberată de SPCLEP P N la data de 23.10.2002.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Recurentul-pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Intimata-reclamantă depune la dosarul cauzei originalul împuternicirii avocațiale, arată că nu dorește un nou termen de judecată și solicită a se judeca astăzi, fără prezența apărătoarei.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurentul-pârât având cuvântul pe fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pe baza motivelor și a precizărilor și completării acestuia, pe baza admiterii probelor administrate și ilegal înlăturate, arătând că nu este de acord nici cu divorțul și nici cu motivarea. Referitor la programul de vizită al minorei arată că prima instanță nu a precizat că are posibilitatea de a lua copilul la domiciliul său, iar cu privire la pensia de întreținere arată că solicită a-i fi reținut din salariu un procent de 18% care ar fi suportabil. Nu solicită obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea recursului arată că nu are acces la, a încercat de 2 ori de ziua acesteia să ia legătura cu ea dar nu a reușit, și-a dorit copilul, iar singura locuință este apartamentul care este proprietatea mamei sale. Mai arată că nu a pus în executare hotărârea primei instanțe cu privire la programul de vizită al minorei întrucât nu a știut că se poate acest lucru înainte de terminarea procesului. În concluzie solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă având cuvântul pe fond solicită respingerea recursului potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Arată că și-a văzut de casă, de familie, a avut o viață responsabilă pentru viețile celor din jur, a fost înrobită și lovită de soțul care nu și-a dorit sub nicio formă copii. Mai arată că și în anul 1999 a vrut să divorțeze, însă reclamantul a venit după ea și s-au împăcat. Învederează instanței că nu este de acord cu programul de vizită deoarece fetița nu-și dorește să stea nici o oră la tatăl său și solicită menținerea hotărârii așa cum a fost pronunțată cu privire la acest motiv. Referitor la cuantumul pensiei arată că nu este de acord cu reducerea pensiei întrucât recurentul nu i-a adus niciodată nimic minorei. În concluzie solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2777 din 17 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosar -, s-a dispus:
- admiterea acțiunii principale de divorț formulată de reclamanta pârâtă în contradictoriu cu pârâtul reclamant,
- admiterea în parte a cererii reconvenționale formulate de pârâtul reclamant,
- desfacerea căsătoriei încheiată între părți la 18.07.1985 și înregistrată în registrul stării civile al mun. PNs ub nr. 416/1985 din vina pârâtului reclamant,
- a se lua act de învoiala părților cu privire la păstrarea de către reclamanta pârâtă a numelui dobândit prin căsătorie,
- încredințarea minorei, născută la 29.06.2000, spre creștere și educare, reclamantei pârâte,
- obligarea pârâtului reclamant la plata pentru minoră a unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 25% din veniturile nete obținute, începând de la data introducerii acțiunii - 12.07.2007 și până la majorat,
- încuviințarea pârâtului reclamant să aibă legături personale cu minor după următorul program: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă ora 10,00 până duminica ora 16,00; o săptămână în timpul vacanței de iarnă, respectiv în a doua săptămână a vacanței și o lună în timpul vacanței de vară, respectiv prima lună a vacanței.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța aceasta sentință, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 18.07.1985, din căsătoria acestora rezultând minora, născută la data de 29.06.2000. Tensiunea acumulată în timp în relațiile dintre părți s-a datorat, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, comportamentului pârâtului-reclamant, care i-a impus reclamantei-pârâte anumite restricții în ce privește relațiile sale personale cu părinții, restricții cărora li s-au adăugat și alte manifestări care nu sunt conforme unei atmosfere de armonie și înțelegere reciprocă ce trebuie să existe într-o căsnicie. Astfel, pârâtul-reclamant avea un comportament jignitor la adresa reclamantei-pârâte, completat chiar de violențe fizice, de amenințări, toate convergând spre inducerea unui sentiment de teamă în sufletul reclamantei-pârâte. Împrejurarea că aceasta a încercat chiar, la un moment dat, să se retragă la o mănăstire, fapt necontestat de niciuna din părți, este semnificativ pentru a intui starea sufletească a reclamantei care nu găsise alături de pârât liniștea și echilibrul pe care trebuie să-l aducă viața familială, tocmai din cauza firii abuzive și violente a pârâtului.
Această situație de fapt este confirmată de depozițiile martorilor reclamantei, dintre care unul este chiar pârâtului, a cărei declarație este în defavoarea acestuia și confirmă susținerile reclamantei. În contrabalansare, declarațiile martorilor propuși de pârâtul-reclamant au fost înlăturate, dat fiind că martora nu a confirmat sau infirmat nici un aspect relevant pentru cauză, neavând prea multă cunoștință despre cum au decurs relațiile părților, iar declarația mamei pârâtului poate fi suspectată de subiectivism, dat fiind că neînțelegerile dintre părți au pornit și de la discuțiile legate de relația fiecăruia cu părinții și de la posibilitatea de a locui cu unii sau cu alții dintre aceștia.
În aceste condiții, reclamanta-pârâtă a făcut dovada prin probele administrate, că între părți nu mai există relații de prietenie, afecțiune, respect și sprijin reciproc moral și material, relații care sunt de esența căsătoriei și trebuie să stea la baza instituției matrimoniale, de deteriorarea relațiilor personale vinovat făcându-se doar pârâtul-reclamant, astfel că, acțiunea reclamantei apare ca întemeiată, urmând a fi admisă, în considerarea disp. art. 38 alin.1 fam. iar cererea reconvențională urmează a fi admisă în parte, în ce privește situația minorei rezultate din căsătorie, respectiv încuviințarea programului de vizită a acesteia.
În condițiile art.40 al.1 și 2.fam, instanța a luat act de învoiala soților, în sensul ca reclamanta-pârâtă să poarte în continuare numele dobândit ca efect al căsătoriei.
În ce privește capătul de cerere referitor la încredințarea minorei, dată fiind firea violentă a pârâtului, comportamentul și chiar indiferent de multe ori al pârâtului față de minoră, opțiunea copilului precum și concluziile referatelor de anchetă socială, instanța a apreciat că este în interesul minorei de a fi încredințată mamei, care îi poate asigura o dezvoltare armonioasă, motiv pentru care va dispune în acest sens, în temeiul art. 42.fam.
Atașamentul existent între minoră și reclamanta-pârâtă, precum și faptul că aceasta a fost cea care s-a preocupat în permanență de îngrijirea ei, martorii confirmând faptul că și în perioadele când ea era de gardă, pârâtul refuza să stea cu minora, o recomandă ca fiind singura care îi poate acorda fetiței atenția, afecțiunea și sprijinul de care are nevoie.
Totodată, în temeiul art.86, și 107 Codul familiei, instanța l-a obligat pe pârâtul-reclamant la plata unei contribuții de întreținere în favoarea minorei, începând de la data introducerii cererii principale și până la majoratul acesteia.
La stabilirea cuantumului pensiei, instanța a avut în vedere vârsta și nevoile minorei, faptul că pârâtul nu mai are alți copii în întreținere, urmând a fi fixată în cotă procentuală din veniturile sale nete lunare, cu respectarea plafonului maximal instituit de art. 94. fam.
Cât privește capătul de cerere referitor la stabilirea unui program de vizită a minorei, instanța a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 43 alin. 3.fam. "părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională".
De asemenea, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, "copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament".
În lumina textelor de lege menționate, instanța a apreciat că cererea formulată de către pârâtul-reclamant este întemeiată, neexistând temeiuri pentru a-i refuza recunoașterea dreptului la menținerea de relații personale cu copilul. În ce privește modalitatea concretă de exercitare a acestui drept, instanța a reținut că în lipsa unor împrejurări excepționale care să afecteze negativ interesele minorului, este de principiu că părintelui căruia nu i s-a încredințat minorul trebuie să i se creeze posibilitatea de a menține legături personale cu copilul fără nici o restrângere și fără a fi stânjenit de prezența celuilalt părinte.
În speță, manifestările violente ale pârâtului-reclamant, deși exteriorizate și în prezența copilului, nu s-au îndreptat niciodată și împotriva minorei, și mai mult decât atât, după despărțirea sa de copil, s-ar părea că pârâtul-reclamant manifestă anumite regrete pentru atitudinea sa distantă față de.
Față de toate considerentele expuse, instanța a admis doar în parte cererea reconvențională și în totalitate cererea principală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul reclamant și cerere de aderare la apel formulată de reclamanta pârâtă, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. -.
Prin decizia civilă nr. 97/AC din 22.04.2009, Tribunalul Neamța respins atât apelul cât și aderarea la apel ca neîntemeiate, reținând că: în fapt, pârâtul-reclamant dorește menținerea căsătoriei. Din probele administrate la prima instanță precum și în cursul apelului, tribunalul a constatat că nu poate fi înlăturată culpa reținută în desfacerea căsătoriei de către judecătorie. Astfel, probele testimoniale au fost corect apreciate, eventualele mărturii mincinoase, pe care le reclamă prin motivele de apel, nu pot fi cercetate în cauza civilă. Dacă acesta insistă în susținerea lor are calea formulării plângerii penale împotriva făptuitorilor.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a formulat recurs pârâtul reclamant, în termen, motivat și legal timbrat cu timbru judiciar de 0,15 lei și taxă timbru de 20 lei, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr. -.
În motivarea recursului s-au reluat în mare aceleași critici susținute și în apel, respectiv:
- greșita reținere a culpei sale în destrămarea relațiilor de familie prin înlăturarea nejustificată a declarațiilor martorilor audiați la cererea sa;
- neclaritatea programului de vizită stabilit față de solicitarea formulată pe cale reconvențională;
- cuantumul nejustificat de mare al pensiei lunare de întreținere stabilit fără luarea în considerare a veniturilor reclamantei pârâte și a faptului că achită această pensie începând din iunie 2008, deși hotărârea nu era definitivă.
În plus s-a mai invocat încălcarea dreptului la apărare prin neacordarea unui termen în vederea angajării unui avocat.
Legal citată intimata reclamantă a formulat întâmpinare ( 19 ) solicitând respingerea recursului ca nefundat, apreciind că s-au interpretat corect probatoriile administrate, iar soluțiile pronunțate sunt susținute de probe și de dispozițiile legale aplicabile în materie.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și în limitele prevăzute de art. 304, 312.pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Analizarea modului în care instanțele de fond au efectuat administrarea și interpretarea probelor ( intrând aici: audierea minorei deși nu a împlinit 10 ani, sustragerea unor înscrisuri, înlăturarea declarațiilor unor martori, acordarea unei puteri probatorii mai mari unor probe față de altele, etc. ) excede limitelor impuse de art. 304.pr.civ. în sensul că nu constituie motiv de nelegalitate a deciziei recurate, ci cel mult de netemeinicie - ori netemeinicia nu mai poate fi examinată de către instanța de recurs prin abrogarea punctului 11 al art. 304 pr.civ.
Sub aspectul cuantumului pensiei lunare de întreținere se constată că, în lipsa dovedirii unei nevoi diminuate din partea minorei și a unor venituri nesemnificative ale celui care le datorează ori a altor obligații cumulative de întreținere, nu poate fi dispusă reducerea acestui cuantum prin raportare doar la veniturile părintelui căruia i s-a încredințat minora ( cf. art. 94.fam cu referire la art. 44 Legea 272/2004 modif. ). De asemenea, plata pensiei începând cu iunie 2008 ( data pronunțării hotărârii de fond ) nu constituie un impediment în orientarea cuantumului său spre maximul prev. de art. 94.fam ( însușit de altfel și de către instanța de fond - 25%), ci o consecință a faptului că astfel de hotărâri privind pensia sunt executorii chiar fără a fi definitive conform art. 278.pr.civ. și cel mult, o dovadă a bunei credințe a recurentului.
Sub aspectul soluției pronunțate cu privire la reconvenționala formulată, se constată că doar aparent există o neclaritate în sensul susținut de către recurent; astfel, cererea de a păstra legături cu minora a fost admisă în parte numai sub aspectul întinderii dreptului recurentului de a păstra legături personale cu minora ( fiind cenzurată solicitarea inițială față de interesul exclusiv al minorei ), nu însă și sub aspectul modalității de exercitare a acestui drept; astfel, s-a solicitat luarea copilului la domiciliul său, iar instanța i-a acordat acest drept în condițiile Legii 272/2004 două week-enduri pe lună, o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în timpul vacanței de vară. Dacă nu s-ar fi admis luarea minorei de la domiciliul mamei, instanța ar fi precizat expres acest lucru și l-ar fi motivat ( legea apreciind această soluție ca una de excepție ).
Nu în ultimul rând, sub aspectul încălcării dreptului la apărare se constată că nu este operabilă în cauză sancțiunea prev. de art. 105 alin.2 pr.civ. întrucât:
- respingerea solicitării de angajare apărător a survenit motivat după ce partea beneficiase de suficient timp a-și exercita ( cu bună credință conform art. 723.pr.civ. ) acest drept, dacă într-adevăr partea ar fi avut nevoie de avocat - respectiv de la 10.12.2008 când a formulat apelul până la 1.04.2009 când s-a judecat apelul, existând suficient timp pentru angajare apărător;
- s-a acordat recurentului timp pentru a formula concluzii scrise, amânându-se pronunțarea până la 22.04.2009;
- nu s-a invocat și nici dovedit în ce mod a fost prejudiciat recurentul prin respingerea solicitării de apărare, știut fiind că o eventuală asemenea nelegalitate se sancționează cu nulitatea relativă, nefiind de ordine publică.
În contextul celor expuse, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr.97/AC din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
- - - - - -
GREFIER,
POLITIC
Red.
Red. /
Red./10.11.2009
Tehnored./4 ex.
17.11.2009
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 35/2008. Curtea de... → |
|---|
