Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 358/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - reîncredințare minor -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 358
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul G, domiciliat în, județul S, împotriva deciziei civile nr. 183, pronunțată la data de 27 aprilie 2009, de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, tăcut în ședință publică, se prezintă avocat, pentru pârâtul recurent G și avocat, pentru reclamanta intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care avocat, pentru reclamanta intimată, depune la dosar copia autentificată a unui antecontract de vânzare cumpărare cu privire la un apartament situat în municipiul C N, precizând că prin acest antecontract dorește să dovedească faptul că și reclamanta are posibilități materiale de a asigura întreținerea minorului.
Părțile prezente nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâtul recurent, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțate de Tribunalul Suceava și menținerea sentinței civile pronunțate de Judecătoria Cîmpulung M, ca fiind legală și temeinică. In susținerea concluziilor sale, apărătoarea pârâtului recurent arată că opțiunea minorului exprimată la instanța de fond potrivit căreia acesta dorea să locuiască împreună cu mama sa, a fost coroborată cu celelalte probe, respectiv faptul că minorul locuia periodic cu reclamanta și față de vârsta fragedă a acestuia, opțiunea lui a fost influențată de mirajul de a locui într-un oraș precum Clujul. Instanța de fond, cu prilejul judecării cererii de reîncredințare a minorului a avut în vedere interesul major al acestuia, lucru ce nu a fost avut în vedere de instanța de apel, care a schimbat măsura încredințării minorului, cu toate că situația de fapt avută în vedere la pronunțarea sentinței nu s-a schimbat esențialmente, astfel încât să se impună schimbarea măsurii încredințării minorului de la tată la mamă, cu atât mai mult cu cât această schimbare nu s-a impus în cei 5 ani scurși de la pronunțarea divorțului, când minorul avea o vârstă mai fragedă, care se presupune că reclamă mai mult prezența mamei, învederează instanței că motivele avute în vedere de instanța de apel nu subzistă, atât timp cât minorul și-a exprimat opinia de a rămâne la tată, fiind ascultat de instanța de recurs. Totodată apreciază că interesul minorului este de a termina clasa a -a acolo un de a urmat cursurile și până în prezent, iar dorința acestuia pentru viitor este de a urma cursurile Liceului Militar din loc. Cîmpulung De asemenea, arată că tatăl a avut o atitudine real părintească, că niciodată nu s-a opus ca minorul să meargă la C sau la bunicii materni. Mai arată că în cazul în care antecontractul de vânzare cumpărare depus astăzi, în copie, la dosar se va materializa, pârâtul va permite ca minorul să locuiască la mama sa, dacă acesta își va dori acest lucru. Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanță reprezentând onorariu avocat.
Avocat, pentru reclamanta intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente: instanța de fond a greșit când s-a raportat doar la interesul din punct de vedere material al minorului, în schimb, instanța de apel a observat că interesul superior al minorului este de a fi încredințat mamei, că împrejurările ce au fost avute în vedere de instanța de fond s-au schimbat, reclamanta revenind în țară, având un apartament în municipiul C N și un loc de muncă, astfel încât poate asigura minorului condiții bune pentru o dezvoltare echilibrată din punct de vedere emoțional, afectiv și nu în ultimul rând material. Mai arată că în perioada cât minorul a fost încredințat spre creștere și educare tatălui, elev în clasele I-VII, acesta a locuit efectiv la bunicii paterni, nu cu tatăl său, iar aceștia nu pot suplini prezența tatălui. De asemenea susține că pârâtul în prezent este recăsătorit și că fiind primar, nu dispune de timp suficient pentru a se preocupa de educația minorului, astfel încât de acesta se ocupă mai mult soția pârâtului. învederează instanței că nu se justifică admiterea recursului, interesul superior al minorului fiind acela de a exista o relație firească între mamă și copil. în ce privește Raportul psihosocial al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S, apreciază că într-adevăr ar putea interveni dificultăți de acomodare în cazul în care minorul ar fi încredințat mamei, dar că aceasta își asumă responsabilitatea de a face tot posibilul pentru depășirea acestor probleme. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, în replică, arată că nu găsește întemeiată susținerea apărătoarei reclamantei potrivit căreia este necesară prezența mamei în viața de zi cu zi a minorului, atât timp, cum a mai arătat, acesta a fost crescut de tată în ultimii 6 ani, în condiții foarte bune. În ce privește relația minorului cu mama vitregă, acest aspect nu duce decât la concluzia că minorul este bine îngrijit și are asigurat un mediu familial plăcut.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă formulată la data de 17 iunie 2008 reclamanta 1-a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reîncredințarea minorului, născut la data de 30 iulie 1996, la ea, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acestuia, potrivit veniturilor pe care le realizează în prezent.
Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că prin hotărâre judecătorească s-a admis acțiunea civilă de divorț, minorul fiind încredințat spre creștere și educare pârâtului, cu obligarea sa la plata unei pensii lunare de întreținere.
S-a precizat de către reclamantă că minorul a fost încredințat pârâtului, având în vedere înțelegerea pe care aceasta a avut-o cu el ca la întoarcerea sa din străinătate, unde a fost plecată la muncă, să promoveze o altă acțiune pentru încredințarea minorului, reclamanta invocând că și în perioada în care ea a fost plecată s-a ocupat de minor care de altfel în prezent este lăsat în grija bunicilor paterni.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii, invocând faptul că este în interesul minorului să rămână în continuare la el, iar elementele care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu s-au modificat.
S-a precizat de către pârât că încredințarea minorului către reclamantă presupune schimbarea mediului în care acesta s-a obișnuit cu consecințe dăunătoare asupra dezvoltării viitoare a acestuia, invocând și faptul că ea nu are un domiciliu stabil, cât și un dezinteres manifestat de acesta care 1-a lăsat pe minor la el din toamna anului 2002.
În cauză s-au administrat probe fiind efectuate anchete sociale de către Autoritatea Tutelară a comunei, Municipiului C - N, audiați martorii, și au fost depuse la dosar: copia sentinței civile nr. 435 din 18 martie 2003 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, certificatul de naștere al minorului.
Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, prin sentința civilă nr. 1821 din 24 noiembrie 2008, respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 435 din 18 martie 2003 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, a fost admisă acțiunea civilă de divorț, iar minorul născut la 30 iulie 1996 fost încredințat spre creștere și educare tatălui, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii lunare de întreținere.
Din motivarea sentinței nu se confirmă susținerile reclamantei privind învoiala părinților referitoare la întreținerea și educarea minorului, ci dimpotrivă au fost analizați factorii care stau la baza aprecierii interesului minorului, considerându-se că este în interesul acestuia să fie încredințat spre creștere și educare tatălui.
S-a arătat în cuprinsul sentinței că tatăl este ajutat la creșterea copilului și de părinții săi care au domiciliul la aprox. 200 metri de școală, în timp ce domiciliul părinților pârâtei se află la circa 1 km, iar minorul a înregistrat rezultate mai slabe la învățătură când a locuit acolo.
Conform art. 44 din Codul familiei în cazul schimbării împrejurărilor, instanța judecătorească va putea modifica măsurile referitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii, modificarea măsurilor luate urmând a se face având în vedere dispozițiile art. 42 alin. 1 și 2 Codul familiei.
Martorii audiați în cauză la propunerea reclamantei au arătat că aceasta a fost plecată vreo 5 ani în străinătate, cât și în C, însă și de acolo comunica în permanență cu copilul la telefon, îi trimitea bani și pachete, iar ori de câte ori venea în comune se întâlnea cu copilul și îl lua chiar la domiciliul părinților ei.
Din declarațiile martorilor audiați la solicitarea pârâtului a rezultat faptul că reclamanta l-a lăsat pe minor chiar înainte cu două săptămâni de a începe școala în clasa I și chiar dacă aceasta a stat o perioadă în nu s-a preocupat de el, ulterior plecând fie în Italia, fie la C, iar când revenea în comună i se permitea să îl ia pe minor de câte ori și-a manifestat dorința.
S-a arătat că în prezent minorul este elev în clasa a VI- a și că de la despărțirea celor doi acesta a locuit în mod frecvent în domiciliul bunicilor paterni care atât ei cât și tatăl copilului se interesează în permanență de el, țin legătura cu profesorii, minorul având rezultate bune la învățătură, însă în ultima perioadă de timp, când acesta a locuit când la mama sa, când la tatăl său s-a constatat o delăsare a elevului care uneori a venit cu temele nefăcute, fapt consemnat pe caietul pentru teme acasă, situație prezentată de martorul care este directorul școlii, soția sa fiind chiar diriginta clasei unde învață minorul.
Audiat în camera de consiliu, minorul a declarat că dorește să fie încredințat mamei sale cu care va locui la
Potrivit anchetei sociale întocmite de Primăria comunei, minorul a crescut de mic, este obișnuit și atașat de bunicii săi paterni, locuiește în centrul civil la o distanță de 100 metri față de unitatea școlară pe care o frecventează, având condiții foarte bune pentru învățătură, creștere și educare, opinând pentru încredințarea sa tatălui, confirmând și faptul că reclamanta este o mamă responsabilă, grijulie care ori de câte ori vine în localitate îl vizitează pe minor și îl ia la părinții săi.
Autoritatea tutelară a municipiului CNa precizat că la adresa indicată se află un apartament proprietatea soților și, iar din discuțiile cu reclamanta a rezultat faptul că aceasta s-a mutat la C N la data de 01 octombrie 2008, minorul fiind lăsat în grija bunicilor paterni cu care minorul se înțelege bine și care locuiesc aproape de școală, spre deosebire de părinții săi care locuiesc la aprox. 5 km. de școală și că deși nu deține locuință proprietate în C, urmează să cumpere un apartament, iar după ce minorul îi va fi încredințat spre creștere și educare îl va transfera la o școală din C N, concluziile autorității tutelare fiind ca reîncredințarea să se facă în funcție de probele administrate, coroborarea celor două anchete sociale și opinia minorului.
Probatoriul administrat în cauză a confirmat faptul că minorul a fost încredințat tatălui în anul 2002 când acesta era în clasa I, în prezent el fiind în clasa a VI a și în toată această perioadă a avut condiții bune de creștere și educare, locuind cu bunicii paterni de care este atașat, în centul comunei la o distanță de 100 metri de unitatea școlară pe care o frecventează, tatăl său ocupându-se în permanență de copil care a avut rezultate bune la învățătură.
Faptul că reclamanta a păstrat în permanență o legătură cu minorul, vorbind periodic cu el la telefon, trimițându-i bani și pachete și vizitându-1 când venea în comuna, este un lucru normal întrucât părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa, iar pârâtul i-a permis acesteia să ia în permanent legătura cu el.
Cu toate acestea, reclamanta în tot aceste interval de timp nu a avut un domiciliu stabil, fiind plecată câțiva ani în Italia, apoi la C, la Câmpulung M, schimbându-și domiciliul chiar pe parcursul soluționării dosarului și arătând că vrea să se stabilească la C, unde însă nu are nici un domiciliu stabil, indicând pentru efectuarea anchetei sociale o locuință proprietate a altor persoane, fără un drept locativ propriu.
De asemenea probatoriul administrat în cauză a confirmat faptul că în perioada în care aceasta a venit în la părinții săi și minorul a locuit cu ea, acesta a obținut rezultate slabe la învățătură, școala fiind la o distanță de 5 km. de domiciliul bunicilor materni, iar după ce aceasta pleca din nou în altă localitate, minorul se reîntorcea la ceilalți bunici, dezorientat.
Împotriva sentinței sus menționate a formulat apel reclamanta solicitând schimbarea sentinței, admiterea cererii formulate în sensul reîncredințării către ea a minorului.
În motivare a arătat că măsura se justifică întrucât, deși încredințat prin hotărâre judecătorească pârâtului, minorul locuiește în fapt la bunicii paterni, fiind îngrijit și crescut de către aceștia.
A mai arătat apelanta că are condiții materiale și financiare foarte bune, are un loc de muncă stabil; în plus, minorul și-a exprimat dorința de a locui cu ea.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri: adeverința nr. 25/27.03.2009 emisă de Com (fila 19), contract de comodat (filele 20-21).
Pârâtul intimat a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că în prezent apelanta nu are o locuință proprietate personală, nici un serviciu stabil din care să-și poată asigura traiul zilnic iar, în cei șase ani de când copilul locuiește cu intimatul, reclamanta nu s-a preocupat de copil, nici nu i-a plătit pensie alimentară.
Prin decizia civilă nr. 183 din 27 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa admis apelul și a schimbat în totalitate sentința civilă atacată. Acțiunea a fost admisă iar minorul a fost reîncredințat spre creștere și educare reclamantei cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 100 lei, lunar, în favoarea minorului, începând cu data pronunțării deciziei și până la majoratul copilului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în principal, următoarele:
Probatoriul administrat în cauză demonstrează că după pronunțarea sentinței civile nr. 435 din 18 martie 2003 a Judecătoriei Cîmpulung M prin care i s-a încredințat minorul spre creștere și educare pârâtului, s-au schimbat împrejurările care au stat la baza încredințării minorului către tată. Astfel, pârâtul s-a recăsătorit cu numita, căsătorie din care a rezultat minora, născută la 23 aprilie 2004 iar minorul locuiește efectiv cu bunicii paterni, fiind crescut și îngrijit de către aceștia. Pârâtul locuiește într-o altă gospodărie, împreună cu noua sa familie. Însăși bunica paternă, a arătat cele reținute de instanță precizând că minorul locuiește la sfârșit de săptămână și în vacanțele școlare cu tatăl său. Instanța a reținut că, indiferent de atașamentul puternic al bunicilor față de copil, mama nu poate fi înlăturată de la dreptul și obligația sa legală de a-l îngriji și educa în mod direct pe copil. Instanța a mai reținut că apelanta are un loc de muncă stabil, are o relație apropiată cu fiul său cu care a ținut în permanență legătura iar minorul a optat pentru încredințarea sa în favoarea reclamantei.
Împotriva deciziei mai-sus arătate a formulat recurs, în termen legal, pârâtul
În motivarea recursului, se arată, în esență, următoarele:
Din motivarea instanței de apel nu rezultă care sunt împrejurările esențiale ce s-au schimbat de la momentul pronunțării sentinței de divorț, după cum nu rezultă în ce fel a avut în vedere instanța interesul superior al minorului. De la data pronunțării hotărârii de divorț, în anul 2003 și până la data promovării cererii de chemare în judecată minorul a fost în îngrijirea tatălui care a fost în mod constant ajutat de bunicii paterni ai copilului. În tot acest interval de timp, reclamanta a fost plecată în Italia, iar, de fiecare dată când a revenit în țară și a dorit să ia legătura cu copilul, i s-a permis acest lucru. Pârâtul nu a pretins pensie de întreținere tocmai pentru a-i permite reclamantei să-i ofere personal minorului cât mai multe bunuri necesare. Pârâta era angajată și la data pronunțării hotărârii de divorț, astfel încât nu se poate reține că situația acesteia s-a schimbat față de acel moment, cu atât mai mult cu cât contractul de comodat prezentat nu face dovada că reclamanta ar avea o locuință personală. Mai mult, se pune problema și cum va fi nevoit minorul să împartă aceeași cameră cu mama sa. Simpla dorință a acestuia de a locui la C cu reclamanta nu poate conduce, singură, la soluția pronunțată de tribunal. În perioada cât minorul a stat în supravegherea părinților reclamantei, s-a constatat o scădere a rezultatelor acestuia la școală. Recurentul a conchis, arătând că interesul minorului este să rămână cu tatăl său care îi asigură toate condițiile materiale și morale.
Prin întâmpinare, reclamanta - a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că măsura încredințării minorului către tată a fost luată, inițial, în considerarea faptului că era plecată din România la muncă iar pârâtul locuia în țară dar în prezent, reclamanta a revenit definitiv în țară. Deși minorul a fost încredințat tatălui, locuiește cu bunicii paterni, pârâtul fiind recăsătorit și având o altă locuință și un serviciu care nu-i permite să se ocupe de copil. Dincolo de iubirea și bunele intenții ale părinților pârâtului, aceștia nu pot suplini locul și rolul extrem de important al unui părinte în viață și dezvoltarea firească a unui copil. Reclamanta arată că prezintă condiții materiale și morale necesare îngrijirii copilului, fiind încadrată în muncă și având condiții de locuit corespunzătoare.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Instanța de judecată, la cererea părinților, chiar a copilului care a împlinit 14 ani, a autorității tutelare sau a instituției de ocrotire, dacă se schimbă împrejurările care au determinat luarea măsurii încredințării, poate modifica măsura privind drepturile și obligațiile personale și patrimoniale între părinții divorțați și copil, în conformitate cu prevederile art. 44 din Codul familiei.
În aprecierea luării măsurii reîncredințării unui minor este esențială stabilirea interesului superior al acestuia, interes care coincide cu dezvoltarea armonioasă a minorului.
În speța de față, instanța de apel a apreciat în mod corect că s-au schimbat împrejurările care au stat la baza hotărârii prin care s-a încredințat minorul în favoarea pârâtului.
Astfel, reclamanta s-a întors, definitiv, în țară, este angajată în muncă (conform adeverinței de la fila 22 apel) și a perfectat un antecontract autentic de vânzare cumpărare cu privire la un apartament cu o suprafață utilă de aproximativ 47 mp în municipiul CN( filele 29-32 dosar), având prin urmare, condiții materiale pentru a-l crește și educa pe minor, condiții care nu existau la data încredințării copilului către tatăl său.
Reclamanta are o relație plină de afecțiune cu minorul, aspect care rezultă și din cele declarate de acesta în fața instanței și din faptul că pârâtul nu a contestat acest lucru.
De altfel, în momentul actual, este evident că ambii părinți au condiții foarte bune pentru creșterea și educarea minorului, atât din punct de vedere material cât și din punct de vedere moral.
Singurul aspect care ar diferenția cele două situații este legat de timpul acordat minorului de către părinții săi, în mod direct.
În raport de acest criteriu, din actele dosarului și, inclusiv din declarația minorului (fila 20 ) rezultă că, de la data pronunțării hotărârii de divorț și până în toamna anului 2008, acesta a locuit cu bunicii paterni, stând împreună cu tatăl său doar la sfârșit de săptămână și în vacanțele școlare. Instanța apreciază că, indiferent de atașamentul bunicilor față de copil, este firesc și absolut necesar ca părinții să fie implicați în mod direct în supravegherea și creșterea minorului, tocmai pentru a fi asigurată o dezvoltare armonioasă a acestuia. Or, în acest moment, reclamanta a dovedit că are și posibilitatea și disponibilitatea de a se ocupa mai mult de minor, fiind în interesul acestuia să-i fie încredințat mamei sale.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul G, domiciliat în, județul S, împotriva deciziei civile nr. 183, pronunțată la data de 27 aprilie 2009, de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători. Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/11.12.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Cristina
| ← Reintegrare în familie. Decizia 282/2009. Curtea de Apel Suceava | Divort. Decizia 761/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
