Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - reîncredințare minor -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 36
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în sat, comuna,-, județul S împotriva deciziei nr. 357 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul asistat de avocat și reclamanta intimată asistată de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat, pentru pârâtul recurent, depune la dosar chitanța nr. -/18.01.2010 reprezentând taxă judiciară de timbru de 3 lei, timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate la dosar, anchetă socială din partea Primăriei Orașului cu privire la condițiile de locuit ale ambilor părinți ai minorului și chitanța nr. 15/18.01.2010 reprezentând onorariu avocat.
Avocat, pentru reclamanta intimată, depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 330/9.02.2010 reprezentând onorariu avocat.
Întrebat fiind, pârâtul recurent, arată că nu dorește ca minorul să-i fie lui încredințat întrucât nu poate să aibă grijă de acesta, urmând să plece la lucru în străinătate. Arată că nu are condiții optime de locuit, deoarece locuiește în casa mamei sale, compusă din 2 camere, împreună cu aceasta care este încadrată în gradul I de handicap, cu actuala soție și cu copilul acesteia.
Întrebată fiind, reclamanta, arată că ar dori ca minorul să locuiască temporar, aproximativ 2 ani la tatăl său, doar pe perioada cât ea dorește să plece la lucru în străinătate, după reîntoarcerea în țară urmând ca minorul să se întoarcă să locuiască cu ea.
Instanța constatând recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâtul recurent, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că pârâtul, are condiții precare de locuit, mama acestuia este încadrată în gradul I de handicap, având nevoie de îngrijire. Dorește și el să plece la lucru în străinătate, astfel încât minorul ar fi obligat să locuiască împreună cu mama sa. Mai arată că reclamanta are posibilități materiale mult mai bune, că minorul deja este obișnuit cu aceasta iar în prezent relațiile dintre minor și pârât sunt deteriorate. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru reclamanta intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca temeinică și legală, arătând că așa cum a precizat, reclamanta dorește încredințarea minorului tatălui său doar pentru o perioadă de timp, aproximativ 2 ani, cât aceasta dorește să plece la muncă în Italia, tocmai pentru a asigura condiții mai bune de trai minorului. Arată că reclamanta nu poate lua minorul cu ea în Italia, că i-ar periclita acestuia situația școlară, că nu are alte rude cărora să îl încredințeze pe minor în lipsa sa și că interesul minorului ar fi să locuiască la tatăl său și nu la persoane străine. Mai precizează că reclamanta ar fi dispusă să-i plătească acestuia o pensie mai mare, respectiv 100 euro pe lună. Solicită cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți la 11.05.2009 reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței să dispună modificarea măsurii încredințării minorului dispusă prin sentința civilă nr. 2183/2001 a Judecătoriei Rădăuți în sensul încredințării minorului spre creștere și educare pârâtului, cu stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina sa, în cuantum de 150 lei și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în perioada ce a urmat încredințării minorului prin sentința civilă nr. 2183*2001 a Judecătoriei Rădăuția fost plecată în străinătate anumite intervale de timp, minorul rămânând în supravegherea unei rude.
A arătat de asemenea că urmează să plece în străinătate pe o perioadă mai îndelungată, neexistând posibilitatea ca minorul să o însoțească.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii arătând că interesul superior al copilului este de a fi crescut de mama sa și că nu se poate ocupa de copil, fiind plecat toată ziua la serviciu.
Prin sentința civilă nr. 2365 din 24.06.2009 a Judecătoriei Rădăuțis -a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta dispune de condițiile necesare creșterii și educării minorului, acesta nelocuind niciodată la tatăl său, nefiind date credințele art. 44 Codul familiei.
În privința pârâtului s-a reținut că acesta locuiește cu mama sa fără a avea bunuri imobile în evidență, este încadrat în muncă așa încât nu se poate ocupa de copil.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia civilă nr. 357 din 24.11.2009 a tribunalului Suceava prin care s-a schimbat sentința și s-a admis acțiunea, minorul fiind reîncredințat pârâtului spre creștere și educare, reclamanta fiind obligată să plătească în favoarea minorului suma de 150 lei pensie de întreținere începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la majorat.
Pentru hotărî astfel instanța de apel a reținut că împrejurările care au dus la încredințarea către reclamantă a minorului au fost modificate așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză. Astfel, reclamanta este nevoită să plece din țară neavând nici o sursă de venit. Deși a mai fost plecată, minorul a locuit la o soră a sa însă și aceasta din urmă plecat la lucru în străinătate.
S-a reținut că minorul dorește să stea cu tatăl său, acesta din urmă având condițiile necesare creșterii și educării.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de apel a făcut o superficială și insuficientă analiză a probatoriului administrat în cauză în privința condițiilor de care dispune fiecare părinte pentru creșterea și educarea minorului. A arătat că minorul nu a locuit niciodată cu el, declarația acestuia nefiind determinantă și că nu s-a dovedit în nici un fel o schimbare substanțială a condițiilor ce au dus la încredințarea minorului mamei pentru a fi incidente dispozițiile art. 44 Codul familiei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 44 din Codul familiei, "în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorității tutelare sau vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii".
Minorul a fost încredințat reclamantei prin sentința civilă nr. 2183 din 10.07.2001 a Judecătoriei Rădăuți. Chiar dacă aceasta a fost plecată în străinătate anumite intervale de timp, a lăsat minorul la domiciliul său în îngrijirea unei rude, asigurându-i condițiile necesare pentru creștere și educare.
Ancheta socială efectuată în cauză concluzionează că reclamanta are condiții bune beneficiind de o locuință cu anexe și teren aferent veniturile sale fiind obținute din agricultură dar și din munca în străinătate.
Pârâtul locuiește împreună cu mama sa în gospodăria acesteia. În același imobil locuiește actuala soție a pârâtului și băiatul acesteia dintr-o căsătorie anterioară.
Fără îndoială că reclamanta beneficiază de condiții mult mai bune pentru a-i asigura minorului un climat corespunzător pentru creștere și educare.
Plecarea temporară în străinătate nu a împiedicat-o să se ocupe de minor chiar ea susținând că a plecat pentru a-i asigura condiții mai bune.
În intervalul de timp scurs de la pronunțarea sentinței de divorț minorul nu a locuit niciodată la tată, opțiunea lui în acest sens exprimată în fața instanței de fond neavând justificare în contextul celorlalte probe administrate în cauză.
Martora audiată în fața instanței de fond a declarat că pârâtul nu l-a luat niciodată pe minor deși acesta ar fi dorit. Martorul audiat în apel a declarat de asemenea că minorul nu a locuit niciodată la tată deși îl vizitează periodic.
Art. 6 lit. I din Legea nr. 272/2004 enunță principiul asigurării stabilității și continuității în îngrijirea copilului.
În speță se impune asigurarea continuității în creșterea copilului cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit existența vreunei împrejurări esențiale care să determine reîncredințarea. Dorința reclamantei de a pleca în străinătate vizează interesul său, nu al minorului, care trebuie să primeze în orice decizie care îl privește.
În condițiile în care nici unul dintre părinți nu dorește ca minorul să-i fie încredințat urmează a se avea în vedere care dintre aceștia răspunde cel mai bine criteriilor mai sus enunțate.
Condițiile de care beneficiază mama, faptul că o perioadă lungă de timp minorul a,locuit cu ea și a fost bine îngrijit justifică menținerea în continuare a măsurii încredințării minorului aceasta fiind de natură să-i asigure o dezvoltare fizică și psihică propice.
Așa fiind, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 44 din Codul familiei și art. 6 din Legea nr. 272/2004 Curtea va admite recursul, va modifica în totalitate decizia civilă nr. 357 din 24.11.2009 a Tribunalului Suceava în sensul că va respinge apelul ca nefondat și va obliga reclamanta să plătească pârâtului suma de 503,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul domiciliat în sat, comuna,-, județul S împotriva deciziei nr. 357 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Modifică în totalitate decizia civilă nr. 357 din 24.11.2009 a Tribunalului Suceava în sensul că respinge apelul ca nefondat.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 503,15 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./3.03.2010
art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 44 din Codul familiei și art. 6 din Legea nr. 272/2004
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
IV. Caracterizarea cererii în raport de care s-a soluționat pricina - reîncredințare minor
II. Soluția în apel - admis apelul,schimbat sentința, admis acțiunea
III.Soluția în recurs- admis recursul,admis apelul
ÎN CIVIL
JUDECĂTORIA II.CURTEA DE APEL SUCEAVA
Sentința nr- Decizia nr. 36/9.02.2010
Judecător Dosar nr- Complet: - - - -
- -
II.TRIBUNALUL
Decizia nr. 357/24.11.2009
Judecători
S-a reținut că este dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 44 din Codul familiei și art. 6 din Legea nr. 272/2004, interesul minorului, apreciat în funcție de probatoriul administrat în cauză fiind de a rămâne la mamă pentru asigurarea stabilității și continuității cu atât mai mult cu cât nici tatăl nu dorește încredințarea lui.
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 284/2009. Curtea de... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
