Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 117/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 117/FM
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă (), domiciliată în C,-, - 4,. B,. 43, județul C, împotriva deciziei civile nr. 226/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C, b-dul 1 - nr. 1, - 9,. 3,. 10, județul C, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 7.12.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.12.2009 și 15.12.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu obligarea pârâtului la restituirea bunurilor personale, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea acțiunii, a arătat reclamanta că, în timpul căsătoriei, părțile au cumpărat prin contribuție egală, apartamentul situat în C,-, - 80,. C, cu prețul de 28.000 USD, din care 8.000 USD au provenit din darul de nuntă, iar 20.000 USD din împrumutul bancar de la.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30, 31, 36 Codul familiei, art. 740-741 Cod civil, art. 6731Cod procedură civilă.
În dovedire s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că are o cotă de contribuție de 80% la dobândirea bunului comun.
În contraprobă a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Prin sentința civilă nr. 2966/15.03.2007 instanța a admis în parte acțiunea și, în parte, cererea reconvențională, în sensul că a constatat că masa partajabilă este compusă din imobilul apartament situat în municipiul C,-, - 80,. C,. 1,. 46, județul C, în valoare de 53.745 Euro; că părțile au dobândit imobilul în timpul căsătoriei, reclamanta cu o cotă de contribuție de 30%, iar pârâtul-reclamant cu o cotă de contribuție de 70%.
A dispus ieșirea din indiviziune, în sensul că a atribuit imobilul apartament situat în municipiul C,-, - 80,. C,. 1,. 46, județul C, în valoare de 53.745 Euro către pârâtul-reclamant, pe care l-a obligat la plata sultei de 4.046,99 Euro către reclamantă, urmând ca pârâtul-reclamant să preia în exclusivitate datoria către
Pentru a hotărî în acest fel a reținut instanța de fond că părțile s-au căsătorit la data de 29.05.2004, iar prin sentința civilă din 13.06.2006 a Judecătoriei Constanța pronunțată în dosarul nr. 4986/2006, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți.
În timpul căsătoriei părțile au cumpărat apartamentul situat în C,-, - 80,. C, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4693 din 05.0.8.2004 la.. Pentru acest imobil operează prezumția comunității de bunuri prevăzută de art. 30 alin. 3 Codul familiei, pe care niciuna dintre părți nu a încercat să o răstoarne.
Prin raportul de expertiză ing. imobilul apartament a fost identificat și evaluat.
Din contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului în cauză a reieșit că prețul acestuia a fost de 28.000 USD, iar din susținerile ambelor părți a reieșit că suma de 8.000 USD s-a achitat ca avans din darul de nuntă, iar suma de 20.000 USD a fost împrumutată de la Banca Română Pentru Dezvoltare, prin contractul nr. 450 din 10.08.2004, astfel cum reiese din ordinul de plată (fila 37 dosar) și din graficul ratelor (filele 17-21 dosar).
Din declarațiile martorilor a reieșit că părțile nu au locuit în imobil, ci la părinții pârâtului-reclamant, întrucât apartamentul a intrat în renovări. Din aceleași declarații a rezultat că îmbunătățirile aduse de părți până la separarea lor în fapt nu au fost substanțiale, constând în principal în înlocuirea ușii de acces în apartament, lucru ce s-a realizat pe cheltuiala părinților reclamantei.
Instanța a reținut din declarațiile acelorași martori, faptul că ambele părți au prestat o muncă remunerată pe parcursul căsătoriei.
Din fișa fiscală a pârâtului, din adeverința de salarizare de la fila 16 dosar, și mai ales din răspunsul nr. 4 la interogatoriul luat reclamantei de către pârât a rezultat că acesta din urmă a realizat în timpul căsătoriei venituri de aproximativ 10 ori mai mari decât reclamanta.
Instanța a înlăturat declarația martorei -, ce a declarat faptul că părțile își achitau cheltuielile gospodăriei cât timp au locuit la părinții pârâtului și că acesta din urmă le dădea părinților săi și o parte din veniturile realizate de el, întrucât nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, mai mult decât atât aceasta fiind o mărturie indirectă.
Prin urmare, deși părțile au obținut venituri în timpul căsătoriei, instanța a constatat că veniturile pârâtului-reclamant au fost mai mari decât ale reclamantei, care însă și ea mai obținea venituri suplimentare cu caracter sporadic, pe care nu le-a putut dovedi cu înscrisuri, ci doar cu martori.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma următoarelor considerente:
- în mod eronat instanța de fond a soluționat capătul de cerere privind constatarea contribuției egale a părților la dobândirea bunurilor comune.
Astfel, instanța de fond nu a reținut faptul că în timpul căsătoriei părțile au obținut venituri al căror cuantum a fost egal, apelanta este singura care a prestat toată munca în gospodărie, în timp ce intimatul-pârât nu s-a interesat niciodată de menajul familiei. Toate cheltuielile de întreținere ale familiei au fost suportate din veniturile reclamantei, părinții acesteia au ajutat soția în mod continuu; de la momentul desfacerii căsătoriei reclamantei nu i s-a mai permis accesul în imobilul bun comun, astfel încât acesteia îi era imposibil să achite ratele către bancă pentru imobil.
- în mod eronat, instanța de fond a reținut ca valoare de circulație a imobilului supus partajului suma de 53.745 euro echivalent în lei. Apelanta apreciază că această valoare este una inferioară valorii reale de piață pentru un imobil situat în acea zonă.
Prin întâmpinare (fila 14) intimatul-pârât a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În suplimentarea probatoriilor, în temeiul dispozițiilor art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a administrat proba testimonială, declarațiile martorilor fiind consemnate la filele 35-36 și s-a efectuat un raport de expertiză (filele 40 și urm.) având ca obiectiv evaluarea imobilului în litigiu.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 226 din 31 martie 2009, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 6456 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că pârâtul în timpul căsătoriei a realizat venituri substanțiale comparativ cu reclamanta, care a realizat venituri de aproximativ 4.000.000 lei, dar numai aferent lunilor martie, aprilie, mai 2004. După desfacerea căsătoriei, pârâtul a fost acela care a achitat ratele la apartament, ceea ce demonstrează, având în vedere și împrejurarea că realiza venituri substanțiale comparativ cu pârâta care a lucrat o perioadă mică de timp și a obținut venituri mici, că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune prin cotă de 70% și soția de numai 30%.
În ceea ce privește valoarea apartamentului, prin raportul de expertiză efectuat în apel, s-a stabilit o valoare inferioară decât cea stabilită la fond, aspect nefavorabil reclamantei, ce i-ar cauza acesteia o situație mai grea în propria cale de atac.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 226 din 31 martie 2009, declarat recurs reclamanta, ca fiind nelegală și netemeinică.
Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Critica soluției se referă la două aspecte.
1. În mod greșit atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut că soțul pârât a avut o contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune, comparativ cu reclamanta, care are o contribuție mai mică - de 30% - deși probele existente la dosar atestă contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune, avându-se în vedere că realizau venituri aproximativ egale.
2. doua critică se referă la faptul că în mod greșit s-a reținut ca valoare de circulație pentru imobilul supus partajului valoarea de 53.745 EURO.
În apel a fost încuviințată efectuarea unei expertize pentru evaluarea imobilului supus partajului, care a stabilit o valoare mai mică decât cea stabilită la fond.
Instanța de apel nu a analizat modalitatea în care a fost partajat imobilul, apreciind că nu a fost învestită și sub acest aspect.
A solicitat instanței de apel ca la partajare să aibă în vedere toate criteriile potrivit cu care se face împărțeala masei partajabile, în așa fel încât să nu se nesocotească drepturile copărtașilor, să satisfacă nevoile lor actuale și în consecință, partajul să fie echitabil.
Instanța de apel, nesocotind aceste criterii, l-a favorizat pe intimatul pârât.
Pentru cele menționate, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinței apelate, în sensul reținerii că soții au avut o contribuție de 50% la dobândirea bunurilor supuse partajului.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Reclamanta a învestit instanța, în contradictoriu cu soțul său, pârâtul, cu o acțiune civilă, solicitând împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și anume un apartament situat în C,-, - 80,. C,. 1,. 46, județul
Pârâtul, formulând cerere reconvențională, a solicitat să se constate de către instanță că a avut o contribuție de 70%, iar pârâta de 30%.
Ambele instanțe, la partajul acestui bun, au avut în vedere drept criteriu, contribuția soților la dobândirea lui.
Din probele administrate în cauză rezultă că intimatul pârât a realizat în timpul căsătoriei venituri substanțial mai mari decât reclamanta. De altfel, chiar recurenta reclamantă la interogatoriu a recunoscut că soțul său realiza lunar venituri de 10 ori mai mari decât cele realizate de către ea.
Cu acte, pârâtul a făcut dovada că, cheltuielile de întreținere pentru apartamentul în litigiu, în timpul căsătoriei, au fost achitate de către părinții săi.
După divorț, ratele la apartament au fost achitate de către soțul pârât.
Toate cele menționate mai sus au fost avute în vedere la stabilirea contribuției majoritare a pârâtului de 70% la dobândirea acestui bun și de 30% pentru reclamantă.
Susținerea recurentei că veniturile realizate de către ea în timpul căsătoriei au fost aproximativ egale cu cele realizate de către intimat este înlăturată de către instanță, avându-se în vedere probele administrate în cauză.
Cea de-a doua critică a recurentei că, valoarea apartamentului de 53.745 EURO este mult inferioară valorii reale de piață, este nefondată.
În apel, în urma administrării probei cu expertiza tehnică, s-a stabilit o valoare inferioară celei stabilite la instanța de fond.
Avându-se în vedere că în propria cale de atac nu i se poate crea recurentei o situație mai grea, instanța de apel, în mod corect a luat în calcul valoarea stabilită de prima expertiză.
În ceea ce privește atribuirea apartamentului, criticile formulate nu sunt întemeiate.
Recurenta, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat dezdăunarea prin sultă. Privitor la sultă a formulat critici că aceasta nu a fost calculată corespunzător, critici care sunt înlăturate, avându-se în vedere că aceasta a fost calculată în mod corespunzător, raportat la contribuția fiecărui soț la dobândirea acestui bun.
Pentru considerentele expuse, curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta reclamantă (), domiciliată în C,-, - 4,. B,. 43, județul C, împotriva deciziei civile nr. 226/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C, b-dul 1 - nr. 1, - 9,. 3,. 10, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Jud.apel. /
Red.dec.jud./15.01.2010
gref.
2 ex./ 19.01.2010.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Daniela Petrovici
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 36/2010. Curtea de... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 204/2009. Curtea de... → |
|---|
