Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 378/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 378
Ședința publică din 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.819/19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect reîncredințare minori.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul recurent, av. și pentru pârâta intimată, av., lipsă Autoritatea Tutelară.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, au fost audiați minorii și, în camera de consiliu, prin care aceștia au arătat că doresc să rămână în îngrijirea mamei, declarația fiind consemnată separat atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul admiterii apelului, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile recurate, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.819/19.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.18/C/12.01.2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr- în contradictoriu cu pârâta și a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimată, în sumă de 700 RON.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.18/12.01.2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M la data de 12.01.2007 a fost respinsă acțiunea principală formulată de reclamantul împotriva pârâtei; a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta și pe cale de consecință s-a dispus majorarea contribuției lunare de contribuție datorată de reclamantul principal pe seama minorilor născut la 08.04.1996 și născut la 25.11.1998, stabilită prin sentința civilă nr.587/21.05.1999 a Judecătoriei Sânnicolau M la câte 75.000 ROL, pentru fiecare minor în parte la câte 16,5% din salariul net lunar al reclamantului pentru fiecare minor în parte începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul fiecărui minor în parte; a fost obligat pârâtul reconvențional la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta reconvențională în sumă de 600 RON.
Judecătoria a respins acțiunea cu motivarea în esență că în urma desfacerii căsătoriei, minorii, născut la 8.04.1996 și, născut la 25.11.1998, au fost încredințați pârâtei, care deși a fost plecată în Spania, s-a întors definitiv în țară, se ocupă de creșterea și educarea copiilor, iar minorul, și-a exprimat dorința de a fi încredințat mamei spre creștere și educare.
Apelul declarat împotriva sentinței civile nr.18/12.01.2007 de către reclamantul a fost respins de tribunal, cu motivarea că deși pârâta a mers la muncă în Spania, nici unul din martorii audiați în fața primei instanțe, cât și în apel, nu au susținut cum că minorii ar fi îngrijiți necorespunzător sau neglijați de persoanele din familia maternă în grija cărora au fost lăsați, ci doar martorii pârâtului, și (audiați în apel), au arătat că reclamantul are o situație locativă (casă mai M), în comparație cu cea a pârâtei.
Instanța de apel a dispus audierea celor doi minori care și-au exprimat dorința de a rămâne încredințați mamei, motivat de faptul că tatăl nu îi vizitează, iar când i-a vizitat, a fost violent cu ei.
S-a apreciat că, prima instanță prin respingerea acțiunii de reîncredințare a minorilor la reclamant, a avut în vedere interesul superior al copiilor, consacrat de dispozițiile art. 6 din Legea nr.272/2004.
În termen împotriva deciziei civile nr.819/19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs reclamantul care a solicitat modificarea deciziei civile, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare a arătat că s-a dovedit că s-au schimbat motivele ce-au stat la baza pronunțării sentinței civile nr.597/21.05.1999, prin care s-au încredințat cei doi copii spre creștere și educare pârâtei.
A motivat că principalul argument a fost acela că, pârâta după pronunțarea divorțului a plecat din țară, lăsând minorii în grija străbunicii materne.
A arătat că nici pe parcursul judecării apelului și nici în prezent, pârâta nu a revenit în țară, iar la încredințarea minorilor, instanța trebuia să aibă în vedere relațiile personale dintre minori și fiecare dintre părinți, precum și condițiile materiale oferite de fiecare părinte în parte.
A arătat că deși pârâta trimite regulat diferite sume de bani din străinătate, aceasta nu este de natură să conducă la concluzia că se ocupă în mod corespunzător de copii, care au nevoie de prezența constantă a cel puțin unuia dintre părinți, și nu de cea a străbunicii materne, care se ocupă de creșterea și educarea copiilor.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ..
Prin concluzii, pârâta a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul, cu motivarea că cele invocate de reclamant în motivarea cererii sale, nu se regăsesc în nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 304. pr. civ..
A arătat că interesul superior al copiilor a fost temeinic analizat de ambele instanțe, care au apreciat corect probele dosarului, inclusiv declarațiile minorilor.
Examinând decizia civilă recurată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ., de dispozițiile art. 44. fam. de dispozițiile art. 2 și 6, 23 din Legea nr.272/2004, de jurisprudența CEDO, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin sentința civilă nr.582/21.05.1999 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între reclamant și pârâtă și au fost încredințați cei doi copii spre creșterea și educare pârâtei.
Se confirmă faptul că pârâta în momentul de față se află la muncă în Spania, însă așa cum rezultă din coroborarea declaraților martorilor, aceasta se interesează de copii, de creșterea și educarea lor.
Ambele anchete sociale, respectiv atât cea de la domiciliul tatălui, cât și cea de la domiciliul copiilor, au concluzionat că există condiții materiale optime pentru creșterea și educarea copiilor la ambele domicilii.
Minorii audiați de instanța de recurs au învederat că doresc să rămână în continuare cu mama lor, cu care de altfel și-au petrecut vacanța de vară în Spania.
Au arătat că deși locuiesc în, tatăl lor nu a venit niciodată să-i ia la domiciliul său.
Dispozițiile art. 44 din Codul familiei prevăd că în caz de schimbare a împrejurărilor care au determinat încredințarea copilului - instanța judecătorească va putea la cererea oricăreia dintre părți să modifice măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale dintre părinții divorțați și copii.
Măsura reîncredințării copiilor minori spre creștere și educare de la un părinte la celălalt își găsește justificarea și poate fi luată numai atunci când se stabilește că interesele minorului o cer, adică numai dacă părintele în a cărui îngrijire se află nu îi mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.
Revenirea asupra măsurii, în sensul de a lua copilul de la părintele căruia i-a fost încredințat prin sentință irevocabilă, trebuie să aibă o justificare temeinică bazată pe motive care să demonstreze că menținerea la mamă ar avea consecințe negative asupra copilului.
În cauza dedusă judecății, din întreg probatoriul administrat, a rezultat că minorii sunt bine îngrijiți, că sunt legați afectiv de cei cu care locuiesc și că este în interesul lor superior să rămână în continuare în întreținerea mamei.
În sensul rămânerii copilului în mediul afectiv în care a fost crescut, Curtea Europeană s-a pronunțat prin Hotărârea din 5.04.2005 ( cauza Monory c/a Ungaria).
Față de aceste considerente arătate, Curtea în baza art. 312/1 pr. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.819/19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În baza art. 274. pr. civ., va obliga pe reclamantul recurent să plătească pârâtei intimate suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.819/19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta.
Obligă pe reclamantul recurent să plătească pârâtei intimate suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Adriana Corhan
- - - - Dr. - -
GREFIER,
- -
Red. 05.05.2008
Tehnored. 2 ex./09.05.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță: B
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Ion Graur, Adriana Corhan
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
