Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 4
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ghideanu Anca
JUDECĂTORI: Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
- -
GREFIER: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în comuna, jud. V, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - reîncredințare minor - recurs împotriva deciziei civile nr. 86/A din 11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, lipsă fiind recurentul și reprezentanții legali ai autorității tutelare Primarul comunei, jud. V și Primarul comunei, jud.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței cerere formulată de recurentul prin care solicită suspendarea cauzei pentru lipsa părților.
Intimata având cuvântul, arată că în prezent se numește, conform certificatului de căsătorie pe care îl prezintă și depune la dosar în copie xerox cartea de rezidență.
Față de cererea formulată de recurentul se constată că aceasta a rămas fără obiect având în vedere că s-a solicitat suspendarea cauzei pentru lipsa părților, dar s-a prezentat intimata la termenul de azi.
Se pune în discuția părților excepția privind încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 cod procedură civilă.
Intimata având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate, respingerea recursului formulat și menținerea sentinței civile nr. 317/10.10.2006 pronunțate de Judecătoria Murgeni și a deciziei civile nr. 86/A/11.sept.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui ca fiind legale și temeinice.
Declarând închise dezbaterile cauze a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.317/10.10.2006 Judecătoria Murgenia respins cererea pentru reîncredințare minori formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta (în prezent ).
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este profesor la Școala cu clasele I -VIII, comuna, fiind în vârstă de 55 ani. În prezent, acesta locuiește la casa părinților acestuia, locuință formată din 4 camere, sală, bucătărie și anexe gospodărești.
Reclamantul studiază permanent fiind profesor de fizică, chimie și biologie la școala generală din satul unde și minora, în vârstă de 3 ani și opt luni a fost înscrisă ca preșcolar la grădiniță.
Minora se află în întreținerea reclamantului care este ajutat de mama vitregă a acestuia, în vârstă de 75 ani, tatăl fiind decedat la data de 14.11.2005.
Reclamantul se bucură de condiții materiale bune la domiciliul său. Pârâta s-a căsătorit la data de 26 iulie 2006 cu numitul și locuiește cu acesta în imobilul proprietate personală din satul, comuna, județul Locuința lor este în construcție, are două camere locuibile, curate și îngrijite care asigură condiții bune de locuit. Actualul soț al pârâtei nu are copii și este de acord ca soția să-și aducă copilul la domiciliu.
Soțul pârâtei este o persoană liniștită, nu provoacă scandaluri și nu consumă băuturi alcoolice, realizează un venit lunar de 300 lei lunar, iar pârâta este o femeie harnică și cuminte. Ambii soți lucrează împreună suprafața de 4 ha teren arabil de la părinți. La familia există un climat favorabil pentru creșterea și educarea copilului, în gospodărie se cresc păsări și animale.
În raport de vârsta fragedă a minorei, precum și vârstele relativ înaintate ale reclamantului și ale mamei sale, instanța de fond a conchis că minora are mai multă nevoie de îngrijirea mamei care fiind o persoană tânără oferă condiții mai favorabile pentru formarea caracterului copilului și educării acestuia.
Diferența de vârstă de 29 ani dintre părți, faptul că datorită ocupației reclamantul nu are timp să se ocupe suficient de creșterea și îngrijirea copilului, aspectul că pârâta a părăsit domiciliul conjugal datorită comportamentului rigid al reclamantului, precum și faptul că acesta din urmă s-a opus ca mama să-și mai vadă copilul (conform procesului - verbal al executorului judecătoresc), constituie împrejurări care au îndreptățit instanța de fond să concluzioneze că interesul superior al copilului este să rămână încredințat mamei, motiv pentru care s-a respins acțiunea reclamantului de reîncredințare. S-a mai reținut că nu au relevanță în cauză numai posibilitățile materiale ale părinților atunci când se apreciază interesul superior al copilului și că în speță nu s-au schimbat împrejurările avute în vedere la luarea măsurii de încredințare a minorei mamei, reclamantul nedovedind că menținerea copilului la mamă ar avea consecințe negative asupra dezvoltării fizice și morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul pe care o consideră netemeinică deoarece instanța de fond nu a analizat toate probele de la dosar, probe din care rezultă că pârâta nu are condiții suficiente pentru creșterea unui copil deoarece nu are domiciliul stabil în România, nu are venituri, este recăsătorită și are casa în construcție, nu are cetățenie română, motiv pentru care părăsește România o dată la trei luni, locuind aceeași perioadă în Republica M, timp în care minora rămâne fără supraveghere părintească. Mai susține apelantul că prima instanță nu a avut în vedere că el oferă condiții mult mai favorabile creșterii și educării unui copil comparativ cu pârâta, a exagerat în motivare cu vârsta sa și a mamei sale, nu a avut în vedere că mai bine de trei ani copilul a fost în grija sa și că în perioada cuprinsă între 12.12.2004 și 1.09.2006.
Prin decizia civilă nr.86/A/11 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost respins apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.317/10.10.2006 pronunțată de Judecătoria Murgeni, care a fost păstrată.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de apel a reținut că:
Prin sentința civilă de divorț (126/04.04.2005 a Judecătoriei Murgeni, rămasă definitivă prin respingerea apelului declarat de apelant), minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei. La adoptarea acestei măsuri s-a avut în vedere în special vârsta fragedă a minorei, vârsta și ocupația tatălui, relația afectivă dintre mamă și fiică, străduința mamei de a asigura acesteia cele necesare traiului. S-a mai reținut că apelantul a împiedicat-o pe pârâtă să-și viziteze fetița.
Potrivit art.44 Codul familiei, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii, în situația în care s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere la încredințarea minorilor. Așa cum a constatat instanța de fond chiar dacă reclamantul oferă condiții materiale bune pentru creșterea unui copil, precum și garanții morale, împrejurările avute în vedere la pronunțarea sentinței nr. 126/2005 nu s-au schimbat în mod esențial pentru a se justifica măsura de reîncredințare. Mai mult decât atât, se constată că mama și-a îmbunătățit situația materială, deține locuință în proprietate, oferă un climat familial stabil creșterii și educării unui copil, se bucură de o bună reputație în comunitate, face demersuri în vederea obținerii cetățeniei române.
Apelantul s-a opus executării silite a sentinței de încredințare așa cum rezultă din procesul - verbal încheiat de executorul judecătoresc (fila 59 dosar fond), motiv pentru care mama a luat-o de la grădiniță conform declarației date de directorul școlii din comuna și de atunci locuiește cu aceasta. De asemenea, martorii audiați la fond la cererea pârâtei au relatat faptul că apelantul nu a lăsat-o pe aceasta să-și ia copilul. Apelantul nu a dovedit că lăsarea minorei în continuare în grija mamei ar fi în detrimentul interesului superior al acesteia sau că dezvoltarea acesteia din punct de vedere fizic, social și mintal ar fi periclitată în vreun fel de atitudinea mamei și a membrilor noii sale familii.
În aceste condiții nu se constată motive de netemeinicie sau de nelegalitate ale soluției pronunțate, aceasta fiind în concordanță cu dispozițiile legale în materie și a actelor dosarului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru faptul că ar fi părtinitoare în sensul că nu s-au analizat probele aflate la dosar. Astfel el a făcut dovada că se poate ocupa de copil întrucât este profesor la școala generală și are studii superioare de farmacie, are locuință proprietate personală, bine mobilată și întreținută și poate fi ajutat la creșterea copilului de mama sa și o rudă mai tânără.
Instanța trebuia să aibă în vedere și faptul că minora a fost luată de la grădiniță fără știrea tatălui iar în prezent, de când stă la mamă e prost îmbrăcată și nespălată.
Analizând actele li lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Se impune precizarea că recursul este o cale extraordinară de atac, iar motivele de recurs sunt doar cele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, care reprezintă cauza recursului.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art.304 punctul 1 - 9 Cod procedură civilă.
Art.302 indice 1 alin.1 lit.c Cod procedură civilă prevede că cererea de recurs va cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor" sau, după caz, mențiunea că "motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De aici rezultă că motivarea recursului trebuie să realizeze două condiții cumulative: arătarea motivului de recurs, adică identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă și dezvoltarea acestuia, în sensul de critici formulate modului de judecată al instanței, raportat la motivul de casare arătat, regulă care se aplică separat fiecărui motiv de casare în parte.
În cauză, recurentul nu precizează în care din cele 9 puncte ale art.304 Cod procedură civilă s-a încadrat motivul său de recurs.
În ipoteza în care partea nu arată vreun motiv de recurs, instanța trebuie să verifice dacă dezvoltarea motivelor de recurs realizează exigențele art.306 alin.3 Cod procedură civilă, care dispune: "indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă".
Susținerile recurentului se grefează doar pe aspectele legate de modalitatea în care instanțele au apreciat probatoriile administrate.
Astfel, instanțele nu au analizat, conform opiniei recurentului, probele ce îi erau favorabile și care atestau că oferă condiții optime pentru creșterea și educarea unui copil.
O greșită stabilire a situației de fapt, consecința a unei interpretări eronate a dovezilor administrate, nu mai poate constitui motiv de recurs după abrogarea punctului 11 al art.304 Cod procedură civilă prin nr.OUG138/2000.
Față de cele expuse anterior, Curtea reține că motivele invocate de recurent nu se încadrează în dispozițiile art.304 punctul 11 - 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art.306 Cod procedură civilă, urmează să constate nulitatea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.86/A/11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.86/A/11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 2: Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./28.01.2008
Jud.fond: Tribunalul Vaslui -
.-
Președinte:Ghideanu AncaJudecători:Ghideanu Anca, Susanu Claudia Dumitrescu Daniela
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 324/2008. Curtea de... | Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 4/2009. Curtea... → |
|---|
