Supraveghere specializată. Decizia 373/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 373
Ședința publică de la 18 Martie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului formulat de petenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D, cu sediul în C,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 5 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în comuna, jud. D, având ca obiect supraveghere specializată.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta petentă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D, prin consilier juridic, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea de note scrise de către intimata, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta petentă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate în sensul de a se dispune pentru minorul, supravegherea specializată în familia mamei sale. Apreciază că susținerile instanței de fond sunt greșite, întrucât minorul a săvârșit infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, fiind cercetat în acest sens de organele de urmărire penală.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12.12.2008, petenta irecția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună upravegherea specializată în familia mamei, a copilului, născut la data de 13.02.1995 în comuna, jud. D, fiul lui (decedat) și.
În fapt, în motivarea acțiunii s-a arătat că minorul provine din familie legal constituită.
Mama copilului, are domiciliul n comuna, jud. Aceasta locuiește împreună cu fiul ei și bunicul matern al copilului, ntr-un imobil compus din 4 camere, dotate și utilate corespunzător, în condiții igienico-sanitare bune. Veniturile familiei sunt compuse din pensia bunicului matern în cuantum de 1000 lei/lună.
Tatăl, a decedat la data de 23.12.2000 în municipiul Tîrgu J, jud. G, așa cum rezultă din certificatul de deces nr. 642/2000 emis de Primăria Municipiului Tîrgu
Copilul a intrat în atenția Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D în baza adresei Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea nr.363/P/2006 care arată că acesta în timp ce se cu mingea, din culpă, a spart un geam de la imobilul părții vătămate, săvârșind infracțiunea de distrugere prevăzută de art.217, alin.l Cod Penal.
Copilul este elev în clasa a -a în cadrul Liceului Teoretic " " din comuna. Acesta prezintă un nivel de dezvoltare fizică corespunzătoare vârstei cronologice.
Pentru copilul, Comisia pentru Protecția Copilului D nu a putut stabili o măsură de protecție specială deoarece atât mama cât și fiul acesteia nu s-au prezentat la Comisie în data de 06.05.2008.
Prin sentința civilă nr.5 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-a respins cererea formulată de petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, cu sediul în C,-, județul D, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în comuna, județul
S-a reținut că otrivit p. art. 80 alin. 1 din Legea 272/2004, măsura supravegherii specializate se ia față de minorul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal.
Ori, în speța de față, nu sunt întrunite aceste elemente deoarece minorul nu a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Chiar dacă prin rezoluția din data de 22.05.2006, pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, în dosarul nr. 363/P/2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de minor pentru infracțiunea de distrugere, instanța constată că fapta minorului de a lovi mingea și a sparge cu aceasta un geam de la imobilul părții vătămate nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de articolul 217 din Codul Penal, întrucât minorul nu a acționat cu intenția de a lovi și sparge geamul părții vătămate, ci acesta se cu mingea în dreptul imobilului părții vătămate și, în timpul acestui joc, mingea a ricoșat în geamul părții vătămate, care s-a spart și astfel forma de vinovăție cu care a acționat minorul este cea a culpei, nu a intenției.
Ori, pentru a fi în prezența infracțiunii prev. de art. 217 alin. 1.Cod Penal, este necesar ca fapta să fie săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe sau indirecte, ceea ce în speță nu este cazul, chiar în adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, de la fila 35, reținându-se forma de vinovăție a culpei, arătându-se "În ziua de 09.04.2006, în timp ce se cu mingea,din culpă, a spart un geam de la imobilul părții vătămate ".
Este adevărat că în Codul Penal este prevăzută ca infracțiune distinctă la art. 219, și infracțiunea de distrugere din culpă, însă în sarcina minorului nu poate fi reținută nici această faptă, întrucât pentru a fi în prezența acestei infracțiuni este necesar ca fapta de distrugere să fie săvârșită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc și să rezulte un pericol public ori să fie vorba de anumite bunuri de interes public (conducte petroliere sau de gaze, cablu de înaltă tensiune, etc.) sau fapta să fi avut consecințe deosebit de grave ori să se fi produs un dezastru, ceea ce în speța de față nu este cazul.
Nu se poate susține că rezoluția parchetului are putere de lucru judecat atâta timp cât nu s-a făcut plângere împotriva acesteia potrivit art. 278 și 2781din Codul d e Procedură Penală.
Aceasta, deoarece, potrivit art. 22 alin. 1 din Codul d e Procedură Penală, numai hotărârea definitivă a unei instanțe penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, nu și rezoluția sau ordonanța dată de procuror.
Pe de altă parte, în cazul de față, procurorul a pronunțat soluția de neîncepere a urmării penale pe considerentul că minorul are sub 14 ani și nu răspunde penal, fără să mai cerceteze alte aspecte, respectiv dacă fapta există, cine este persoana care a săvârșit-o și care este forma de vinovăție cu care s-a acționat. Ori, în această situație, instanța civilă, nu ar putea dispune luarea vreunei măsuri dintre cele prev. de art. 55 lit. a sau lit. c din Legea 272/2004, cu care a fost investită, fără ca măcar ea să analizeze dacă sunt întrunite condițiile privind luarea unor astfel de măsuri.
Împotriva sentinței a declarat recurs petenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile și admiterea acțiunii cu dispunerea pentru minor a supravegherii specializate în familia mamei.
S-a arătat că minorul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală prev. de art.217 alin.1 Cod pr.civilă și anume de distrugere, întrucât acesta în timpul jocului cu mingea, din culpă, a spart un geam.
În situația în care nu răspunde penal, se va lua la propunerea DGASPC una din măsurile prevăzute de art.55 lit. a și c din Legea nr.272/2004 coroborat cu art.56 lit. e din lege - condițiile textelor invocate fiind întrunite.
S-a depus la dosar: delegație.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului întrucât nu a existat intenția minorului de a sparge geamul, în timpul jocului cu o minge.
Recursul este nefondat.
Minorul nu a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Fapta minorului, care în timpul jocului cu mingea a spart un geam de la un imobil, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art.217 Cod penal, întrucât minorul nu a acționat cu intenția de a lovi și sparge geamul, ci acesta s-a jucat cu mingea în dreptul imobilului părții vătămate și în timpul jocului mingea a ricoșat în geam,care s-a spart, așa încât nu există vinovăția sub forma intenției în acțiunea minorului.
Chiar dacă în adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea se reține că "minorul în timp ce se cu mingea, din culpă a spart un geam.", nu pot fi avute în vedere ca atrăgând incidența art. nr.219 Cod penal - ce prevede distinct ca infracțiune și distrugerea din culpă, și nu se poate reține în sarcina minorului nici această faptă, întrucât pentru a fi în prezența acestei infracțiuni este necesar ca fapta să fie săvârșită în anumite condiții strict și expres prevăzute de lege și anume: incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc și să rezulte pericol public sau să fie vorba de anumite bunuri de interes public sau fapta să fi avut consecințe deosebit de grave, ori să fi produs un dezastru, ceea ce nu este cazul în speță.
Potrivit art.22 alin.1 Cod pr.penală, numai hotărârea definitivă a unei instanțe penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o si a vinovatiei acesteia,nu si rezolutia sau ordonanta data de procuror.
Oricum, prin rezoluția din 22.05.2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarceaa dispus neînceperea urmăririi penale față de minor pe considerentul că minorul are vârsta sub 14 ani și nu răspunde penal, fără a mai cerceta și alte aspecte: dacă fapta există, cine este persoana care a săvârșit-o, etc. Potrivit art.80 alin.1 din legea nr.272/2004, măsura supravegherii specializate se ia față de minorul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal. Or, în speța data, nu sunt întrunite aceste elemente, deoarece minorul nu a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În subsidiar, chiar dacă s-ar avea în vedere dispozițiile alin.1, se reține că potrivit art.80 alin.2 din Legea nr.272/2004, în dispunerea uneia dintre măsurile prevăzute la art.55 lit.a și c, instanța de judecată, atunci când acordul părinților sau al reprezentantului legal lipsește, va ține seama de anumite condiții pentru a puntea dispune o atare măsură.
Anume: condițiile care au favorizat săvârșirea faptei, gradul de pericol social, mediul în care a crescut și trăit copilul, riscul săvârșit din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală, orice alte elemente de natură a caracteriza situația copilului.
Acestea trebuiau avute în vedere dacă minorul a săvârșit fapta penală si nu raspunde penal.
Or, în situația în care se reține că acesta nu a săvârșit o atare faptă cu atât mai mult textul de lege nu este incident in speta.
Astfel, spargerea geamului s-a făcut în timpul unui joc, neprezentând un pericol public sau un grad de pericol social așa cum s-a arătat.
Din toate piesele dosarului, inclusiv din mențiunile făcute chiar de către reclamanta DGASPC D, care și recunoaște că minorul are un comportament firesc, reiese că minorul provine dintr-o familie legal constituită, are un nivel de trai bun și este crescut corespunzător.
Copilul este elev în clasa a VII-a în cadrul Liceului Teoretic " " din comuna, și prezintă un nivel de dezvoltare fizică corespunzător vârstei cronologice.
Aceste aspecte au fost susținute chiar și de către reclamantă. Chiar din raportul întocmit de către aceasta (fila 5 dosar fond, rezultă că minorul frecventează cu regularitate cursurile școlare, relațiile dintre membrii familie în care crește minorul, se înscriu în limitele normale, fiind bazate pe afecțiune și înțelegere.
familiei în comunitate este una normală, membrii acesteia fiind integrați în comunitate și necreând probleme în acest mediu. Nu au fost identificate situații de consum excesiv de alcool sau alte substanțe de către minor sau membrii familiei sale. Nici unul dintre membrii familiei nu suferă de afecțiuni grave ale sănătății.
Comportamentul său școlar este descris ca fiind unul adecvat regulamentului școlar, iar relațiile acestuia cu cadrele didactice și colegii sunt corespunzătoare cerințelor școlare, nefiind semnalat nici un incident care să aibă ca scop sancționarea sa. Minorul își propune finalizarea cursurilor școlare în cadrul unui liceu cu specializarea - informatică, proiect care beneficiază de susținerea familiei.
Copilul nu a creat probleme semnificative nici în școală, nici în familie sau comunitatea locală.
Referitor la petrecerea timpului, copilului îi plac calculatoarele, îi plac întâlnirile și plimbările cu prietenii săi, iar o parte din acesta este alocat ajutorului pe care îl dă mamei și bunicului său la mici treburi casnice.
Nici un membru al familiei nu a fost sancționat contravențional sau penal până în prezent.
Totodată, bunicul copilului a adus la cunoștința consilierului de la Serviciul de Probațiune ca, pentru a înlătura urmările acțiunii nepotului său, a înlocuit geamul spart și a încercat să discute cu partea vătămată, însă nu a găsit înțelegere în acest sens.
Se reține că rudele copilului în această situație au dat dovadă de un comportament firesc, însă cei cu care nu s-au înțeles au fost părțile vătămate.
Față de toate cele expuse, nu se impune dispunerea acestei măsuri prevăzută de art.55 lit.a și c coroborat cu art.56 lit.e din Legea nr.272/2004, instanța de fond pronunțând o soluție temeinică și legală.
Curtea, apreciază că luarea unei astfel de măsuri nu se impune, față de situația normală de dezvoltare și comportament al minorului, fiind inutila.
Prin nedispunerea acestei măsuri nu se poate susține că minorul ar fi lipsit de protecție sau că i-ar fi perturbată sănătatea fizică și mentală sau dezvoltarea sa în general.
pentru copil a fost tocmai această situație care s-a creat și declanșat inutil- pentru un motiv minor de spargere a unui geam, în timpul unui "joc de copii, fără intenție, în care se poate afla orice alt copil- printr-o procedură ce poate avea consecințe, așa cum s-a arătat, traumatizate pentru acesta. Aceasta cu atat mai mult cu cat,prejudiciul a fost reparat.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, instanța va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI D, cu sediul în C,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 5 din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în comuna, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
Șt.
23.03.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
| ← Divort. Decizia 2288/2009. Curtea de Apel Cluj | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 411/2009. Curtea... → |
|---|
