Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 462/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2740/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.462.
Ședința publică de la 09 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.1151 A din 06.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 5
are ca obiect - reîncredințare minor.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 02.03.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 09.03.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Prin cererea introdusă la data de 11.12.2007 pe rolul Judecătoriei sectorului 5 B, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca pe baza probelor ce se vor administra să se modifice măsura încredințării minorei născută la data de 12.10.2001 în sensul ca minora să-i fie încredințată spre creștere și educare și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.2265 din 24.03.2008 Judecătoria sectorului 5 B, a admis această cerere și a dispus reîncredințarea minorei spre creștere și educare reclamantei și a obligat pârâtul la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere de 312,5 lei lunar, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la majoratul copilului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin sentința civilă nr.5982 din 14.10.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul nr.8664/2005, definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților din vina exclusivă a pârâtei și încredințarea minorei, născută la 12.10.2001 spre creștere și educare tatălui (pârât în prezenta cauză). S-a reținut în considerentele acestei sentințe, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect încredințarea copilului, faptul că tatăl prezintă garanții morale și materiale, acesta fiind cel care s-a preocupat de îngrijirea minorei atât în perioada despărțirii în fapt a soților, cât și anterior.
Prin sentința civilă nr.5525/01.09.2006 pronunțată de Judecătoria Sector 5 B, în dosarul nr- (fila 8-9) instanța investită cu soluționarea cererii de reîncredințare a minorei, formulată de către reclamantă, a admis această cerere și a dispus încredințarea copilului către reclamantă și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei. Instanța a reținut că împrejurările avute în vedere la momentul luării măsurii încredințării s-au schimbat, reclamanta devenind între timp locatara unui imobil cu destinația de locuință și proprietara altui imobil, compus din teren și locuință, situat în sat, județul V, precum și calitatea de asociat unic într-o societate comercială. A mai reținut instanța că reclamanta și-a întemeiat o nouă familie, prezumând astfel că și-a asumat cu maturitate responsabilitățile impuse de viața de familie. Prin decizia civilă nr.398/R/22.03.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr- s-a admis apelul pârâtului formulat împotriva sentinței civile arătate mai sus, și în consecință s-a schimbat în tot sentința apelată, respingându-se acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, apreciindu-se că, în fapt, nu s-au modificat în mod esențial împrejurările avute în vedere la luarea măsurii încredințării, nefiind dovedit în cauză faptul că reclamanta are posibilități financiare superioare pârâtului, reținându-se totodată că aceasta este chiriașă și nu proprietară a unei locuințe, pârâtul apelant având în continuare posibilități materiale și financiare de a asigura cele necesare dezvoltării armonioase a minorei.
În prezent, în ceea ce privește condițiile actuale de creștere și educare ale copilului pe care părțile la dețin instanța a constatat că minora, este născută la data de 12.10.2001, fiind elevă în clasa a I-a, la Școala Generală nr.139 în
Conform referatului de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantei în sat, oraș, județul V, reclamanta locuiește într-un imobil compus din locuință formată din 4 camere, 2 bucătării, 2 băi și teren - C, proprietate personală achiziționat potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 526/05.04.2006 de BNP. Imobilul este racordat la rețeaua de curent electric, fiind utilat cu toate cele necesare casnic (televizor, frigider, aragaz, boiler etc.), Mai reține instanța că în acest imobil mai locuiesc concubinul reclamantei, cu care întreține o relație de concubinaj din anul 2005 și copilul acestora, în vârstă de 1 an și 5 luni, toți membrii familiei fiind aparent clinic sănătoși. De asemenea s-a mai menționat că relațiile reclamantei cu vecinii, instituțiile statului și autoritățile locale sunt foarte bune.
Mențiunile cuprinse în referatul de anchetă socială se coroborează și cu declarația martorului, care fiind audiat de către instanță, a declarat că locuința reclamantei este într-o stare foarte bună, are bucătărie și baie, copiii având camera lor. Martorul a mai arătat că reclamanta deține o societate comercială și știe că mai lucrează și în altă parte, dar nu poate preciza locul.
Din cuprinsul adeverinței nr.129/29.11.2007 emisă de SC SRL instanța a reținut că reclamanta este angajată în calitate de gestionar la această societate comercială, cu un salariu net lunar, de 946 lei.
În ceea ce îl privește pe pârât, din referatul de anchetă socială întocmit la domiciliul acestuia din B,-, sector 5, rezultă că locuiește împreună cu minora și bunicul acesteia, într-un imobil, proprietate părinților săi, compus din 3 camere, mobilate adecvat și în ordine întreținute. Pârâtul întreține o relație de concubinaj cu numita, în vârstă de 23 de ani. Pârâtul este salariat al SC SRL, realizând un venit lunar de 1250 lei.
Din discuțiile purtate cu tatăl minorei, reprezentanții autorității tutelare au reținut că reclamanta a vizitat-o pe minoră, contribuind la întreținerea și educarea acesteia. Sub acest aspect, instanța a reținut și din declarațiile martorului audiat în cauză, că reclamanta a vizitat-o pe minoră foarte des, el fiind cel care a însoțit-o pe aceasta în B la locuința pârâtului. Totuși, martorul a relatat că pârâtul îi adresa cuvinte triviale reclamantei, polițiștilor ce o însoțeau pe aceasta la executare, consumând băuturi alcoolice în public. Or, aceste aspecte îndreptățesc instanța să aprecieze că cel puțin din compararea profilelor morale ale părților, condițiile care au dus la luarea măsurii de încredințare a minorei către tată s-au schimbat, pârâtul nemaifăcând dovada la acest moment că este din punct de vedere moral să asigure creșterea, îngrijirea și mai ales educația minorei (din declarația aceluiași martor rezultă că fetița nu a fost înscrisă la grădiniță de tatăl său).
Instanța a mai reținut că potrivit art. 44 din fam. se pot modifica masurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii, numai în situația în care s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere la încredințarea minorilor. Rezultă din aceasta dispoziție legală că, pentru a se dispune reîncredințarea, părintele care a solicitat această măsură, trebuie sa facă dovada schimbării esențiale a împrejurărilor care au determinat încredințarea copilului către celălalt părinte, în intervalul de timp scurs de la luarea acestei măsuri și până la introducerea cererii de reîncredințare.
Raportat la situația de fapt reținută anterior instanța a constatat schimbarea în mod esențial a condițiilor care au determinat încredințarea copilului către tatăl său, anterior. Instanța a reținut că la acest moment reclamanta se bucură de condiții financiare mai bune decât cele ale pârâtului, având un imobil în proprietate și venituri salariale constante, în timp ce pârâtul, deși are venituri financiare, locuiește într-un imobil proprietatea părinților săi, împreună cu aceștia și concubina sa (diferența condițiilor locative este ilustrată și de fotografiile depuse la dosar). De asemenea, instanța a avut în vedere și conduita pârâtului care în mod frecvent a împiedicat contactul dintre mamă și fiică, având un comportament necorespunzător față de reclamantă.
Totodată, instanța a reținut că reclamanta și-a întemeiat o familie d e fapt, care contribuie împreună cu aceasta la realizarea mijloacelor materiale care să asigure cele necesare traiului, dând dovadă de maturitate în ceea ce privește asumarea responsabilității specifice vieții de familie. Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere și faptul că familia reclamantei oferă un cadru propice integrării armonioase a minorei, dovadă și legăturile anterioare stabilite.
Prin urmare, instanța a apreciat că este în interesul minorei să fie reîncredințată reclamantei, la acest moment, spre deosebire de pârât, prezentând în mai mare măsură garanții materiale, fiind aptă să-i asigure acesteia condițiile optime pentru o creștere și educare armonioasă. Nu în ultimul rând instanța a reținut că reclamanta prezintă și garanții morale, nu numai materiale, din referatele de anchetă socială, coroborate cu declarațiile martorului, rezultând că a menținut permanent legătura cu fiica sa, vizitând-o în mod frecvent și contribuind cu cele necesare creșterii și educării sale atât timp cât a fost în îngrijirea pârâtului.
Această hotărâre a fost menținută de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, care, prin decizia civilă nr.1151 A din 06.10.2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât.
În plus, față de aspectele reținute de prima instanță, tribunalul, reanalizând probatoriul administrat atât la fond cât și în apel, a constatat că împrejurările avute în vedere de instanța care a pronunțat divorțul părților și încredințarea minorei spre creștere și educare tatălui la data de 14.10.2005 s-au schimbat în mod esențial, încât reclamă modificarea măsurii luate cu privire la copil.
Tribunalul a reținut că luarea copilului minor de la părintele căruia i-a fost încredințat are o justificare temeinică, existând motive puternice care să demonstreze că este în interesul superior al copilului ca acesta să fie reîncredințat spre creștere și educare mamei, având în vedere dispozițiile art.97 alin.2 din Codul Familiei regăsit în Legea nr.272/2004.
Mai arată tribunalul că, deși dorința tatălui de a nu fi modificată măsura încredințării către el a minorei, este legitimă, ea nu se poate bucura de o protecție absolută, în virtutea art.8 din Convenție, în măsura în care ea intră în conflict cu interesul superior al copilului.
Din împrejurările cauzei, tribunalul a reținut că este în interesul minorei ca aceasta să fie reîncredințată spre creștere și educare mamei care oferă garanția asigurării bunăstării materiale și spirituale a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea unui climat familial cald și iubitor, contrar influenței negative a tatălui constând în comportament neadecvat asupra educației și vieții cotidiene a minorei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, pârâtul a formulat recurs, arătând că instanța de apel nu a ținut suficient seama de faptul că modificarea măsurii încredințării minorului este o măsură de o mare gravitate, cu totul excepțională, care se poate lua doar atunci când interesul minorului este în mod evident afectat negativ, iar împrejurările care au condus la încredințarea minorului s-au schimbat în mod esențial, lucru care, în acest caz, nu s-au probat și nici nu sunt adevărate.
Luarea copilului de la părintele căruia i-a fost încredințat și care l-a îngrijit, crescut și educat timp îndelungat, cu care are o puternică relație afectivă, trebuie să aibă o bună justificare, trebuind să existe motive temeinice care să arate că menținerea lui la acest părinte ar avea consecințe dăunătoare bunei lui dezvoltări fizice, creșterii și educării lui, impunerea unor schimbări forțate în modul de viață în care minorul a fost deprins timp îndelungat și care nu îi este dăunător, nu este deloc indicată.
Este important ca noile împrejurări să dovedească că persoana în îngrijirea căreia se află minorul în prezent, nu îi mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare sub aspect material, moral sau afectiv, situație pe care intimata nu a probat-o însă în fața instanței de apel care a preluat raționamentul și judecata instanței de fond bazate exclusiv pe susținerile practic nedovedite ale intimatei.
Cele mai importante probe ale intimatei au fost cele cu martori, martori care sunt persoane vădit părtinitoare și subiective, respectiv tatăl concubinului intimatei, prietenul acesteia, etc.
Recurentul a dovedit faptul că minora este bine îngrijită, că urmează cursurile școlii primare, că are o relație afectivă specială cu tatăl ei care se ocupă și se implică în mod responsabil în creșterea și educarea minorei.
Instanța de apel nu a ținut seama nici de faptul că așa cum reiese din adresele existente la dosar, nu există școli în localitatea de domiciliu a mamei minorei, ci la o distanță de câțiva kilometri în orașul.
Martorii propuși de intimată au indus în eroare instanța de apel și cu privire la situația materială a intimatei, arătându-se că intimata ar fi asociat unic la o societate comercială, deși aceasta este doar angajată cu un venit lunar de numai 960 lei, mai mic decât cel al recurentului.
Mai mult, venitul intimatei este singurul venit al familiei sale compusă din trei persoane, deoarece concubinul acesteia nu are venituri și, în concluzie, interpretând legea și administrând probele într-un mod cu totul particular, instanța de apel a preluat susținerile intimatei și a admis în mod greșit ideea că este necesară modificarea măsurii încredințării minorei omițând să respecte principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al minorului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 19.01.2009, intimata - reclamantă a arătat că recurentul - pârât este o fiere violentă care folosește un limbaj trivial, iar în momentele în care consumă băuturi alcoolice devine foarte agresiv, dovadă în acest sens fiind depozițiile martorilor de la fond și din apel, precum și sentința penală nr.4238/13.03.2006 rămasă definitivă și irevocabilă, prin care recurentul a fost condamnat la pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare și îi refuză intimatei orice contact cu minora, cu toate că s-a prezentat la domiciliul reclamantului conform programului stabilit de instanță.
Se mai susține să intimata s-a deplasat la domiciliul recurentului unde a găsit-o pe murdară, neîngrijită și vânătă în zona feței, plângând și povestindu-i mamei că trebuie să suporte scandalurile pe care recurentul le provoca.
Intimata a arătat prin întâmpinare că veniturile pe care le realizează și condițiile pe care i le poate oferi fetiței sunt în măsură să îi asigure un trai îndestulat.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, având în vedere probatoriul administrat atât în apel, fond cât și în fața instanței de recurs, Curtea a apreciat că recursul este nefondat.
Ca o chestiune prejudicială, se impune a se lămuri aspectul că, deși recurentul indică drept temei al recursului declarat dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, Curtea arată că doar critica referitoare la nerespectarea de către instanța de apel a principiului respectării și promovării cu prioritate al interesului superior al minorului este o critică de nelegalitate a hotărârii, celelalte aspecte dezvoltate în motivarea recursului vizează netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de apel, aceste din urmă critici fiind prevăzute de dispozițiile pct.10 și 11 ale articolului 304 din Codul d e procedură civilă, în prezent, abrogate prin Legea nr.219/2005.
Prin urmare, criticile care vizează greșită reținere a situației de fapt și greșita interpretare a materialului probator de către instanțele anterioare, nu vor putea fi examinate de C față de caracterul extraordinar al căii de atac a recursului.
Cu referire strictă la criticile relative la nelegalitatea hotărârii pronunțată de tribunal, Curtea arată că, în mod corect, instanțele au aplicat și interpretat dispozițiile art.97 alin.2 din Codul Familiei, pe cele ale art.14 din Legea nr.272/2004, cât și pe cele ale art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe cale de consecință, corect au statuat ambele instanțe că în această materie sunt obligate să aibă în vedere echilibrul dintre interesul superior al copilului și dreptul părintelui la viața de familie și că preponderență se acordă întotdeauna dreptului copilului la viața de familie astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile legale precitate și regăsit în jurisprudența consecventă a Curții
Deși Curtea a apreciat că se impune audierea minorei, și a și procedat astfel, poziția acesteia prin care arăta că dorește să rămână cu tatăl său nu a fost avută în vedere la schimbarea soluției privind modificarea măsurii încredințării, astfel cum aceasta a fost stabilită de către instanțele precedente tocmai având în vedere vârsta minorei și faptul că se află sub imperiul unei descrieri inadecvate a relației cu mama sa.
Pe de altă parte, opoziția recurentului pârât la respectarea dreptului de vizită al minorei de către mama sa, este un argument în plus, pe care instanțele l-au alăturat relațiilor extrem de tensionate și violente dintre cei doi părinți, în modificarea măsurii încredințării minorei.
Acestor temeiuri s-au adăugat și cele referitoare la schimbarea condițiilor materiale pe care le poate oferi reclamanta, în prezent, precum și la preocuparea sa în ceea ce privește asigurarea echilibrului emoțional al copilului.
Instanțele au aplicat corect și dispozițiile art.189 din Codul d e procedură civilă și au procedat la administrarea probatoriului încuviințat, în condițiile art.138 din Codul d e procedură civilă, părțile convenind să fie ascultate ca martori și persoanele apropiate intimatei nici unul dintre martorii indicați de recurent nefiind dintre persoanele enumerate de alineatul 1 pct.1 - 4 al art.189 din Codul d e procedură civilă.
În condițiile prevăzute de dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr.1151 A din 06.10.2008 pronunțată în dosarul cu nr- de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimata Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei sectorului 5
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2009.
PREEȘDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/17.03.2009
Secția a IV-a Civ. - -
-
Jud. sector 5. -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
