Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 5/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 5/R-
Ședința publică din 23 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în Râmnicu V,-, -8,.B,.17, județul V, împotriva deciziei civile nr.290/A-MF din data de 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 3 lei, taxă judiciară de timbru și 0,3 lei, timbre judiciare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Întrebat fiind, recurentul-reclamant, precizează că intimata-pârâtă, este plecată din țară.
Totodată arată că nu are de formulat cereri prealabile în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-reclamant, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea celor două hotărâri anterioare și pe fond admiterea acțiunii, în sensul de a-i fi reîncredințate spre creștere și educare cele două minore -, născută la 07.07.1990 și -, născută la 13.11.1991.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 06.03.2007, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să îi fie reîncredințate spre creștere și educare minorele, născută la data de 07.07.1990 și, născută la data de 13.XI.1991.
Se motivează cererea prin aceea că împrejurările avute în vedere la încredințarea minorelor spre creștere și educare odată cu desfacerea căsătoriei pârâților s-au schimbat.
Pârâta și-a părăsit fiicele în luna octombrie 2005, iar de atunci minorele locuiesc la reclamant, acesta din urmă ocupându-se de creșterea și educarea lor.
În drept acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.100,42,107,86 și 94 Codul familiei.
Pârâta a formulat prin întâmpinare următoarele apărări:
Reclamantul nu s-a preocupat de îngrijirea fiicelor sale atunci când pârâta a avut greutăți în această privință.
Cu toate acestea, minorele nu au dus lipsă de nimic, sunt în continuare sub supravegherea mamei și au nevoie mai mare de prezența acesteia.
Reclamantul are un comportament destul de urât cu fiicele sale, este chiar violent. De altfel, a formulat acțiunea în interesul de a scăpa de o eventuală condamnare penală.
Pentru aceste motive, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.3385/05.06.2007 Judecătoria Râmnicu Vâlceaa respins acțiunea.
A reținut pentru aceasta că, potrivit înscrisurilor de la dosar, minorele se află în plasament din luna ianuarie 1999, măsura fiind luată prin hotărârile nr.58 și 59/29.01.1999 de Comisia pentru Protecția Copilului V și menținută în urma reevaluării prin hotărârile nr.1082 și 1068/17.03.2004.
Din declarațiile de martori a rezultat că pârâta este plecată în străinătate iar minorele se află în plasament, însă tatăl contribuie la întreținerea acestora. Locuința reclamantului este neîntreținută, modest mobilată.
Având în vedere și faptul că părinții nu au solicitat încetarea acestei măsuri, instanța a apreciat că este în interesul minorelor menținerea plasamentului minorelor.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost respins de Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr.290/A/ din 16.XI.2007.
Considerentele instanței de apel au fost următoarele:
Întrucât niciunul dintre părinți nu a solicitat încetarea măsurii de plasament instituită în favoarea minorelor iar siguranța materială și morală a acestora în cazul reîncredințării lor către tată nu este certă, dat fiind că acesta lucrează, nu poate asigura supravegherea corespunzătoare a copiilor, îndrumarea și educarea lor sistematică, în mod corect prima instanță a hotărât că cele două minore, cu privire la care reclamantul a cerut reîncredințarea, să rămână în plasament, măsură dispusă încă din anul 1999 de către DGASPC
Măsura de plasament privind pe cele două minore a fost dispusă în ideea asigurării intereselor prioritare ale acestora, subzistând aceleași condiții care au determinat instituirea măsurii de protecție specială și în prezent.
Împotriva deciziei declarat recurs, în termen legal, reclamantul .
Se critică ambele hotărâri pronunțate în cauză în sensul că instanțele de fond au făcut o analiză sumară și superficială a probelor iar judecătoria practic a încredințat minorele spre creștere și educare familiei de plasament.
Nu s-a avut în vedere faptul că mama și-a părăsit fiicele, plecând din domiciliu în luna octombrie 2005, moment de la care reclamantul s-a ocupat în continuare de creștere, îngrijirea, educarea și pregătirea lor profesională, fără ajutorul familiei de plasament.
Ca urmare, a fost nesocotit interesul copiilor minori, aspect esențial ce trebuie avut în vedere la încredințarea acestora spre creștere și educare.
Recursul este fondat.
Situația de fapt stabilită de instanțele de fond, rezultând din aprecierea judicioasă a probelor este aceea că odată cu pronunțarea divorțului, în anul 2001, minorele rezultate din căsătoria părților au fost încredințate spre creștere și educare mamei.
Anterior, în ianuarie 1999, în baza acordului foștilor soți, minorele au fost date în plasament la familia și.
Copiii au continuat, chiar și după divorț, să locuiască împreună cu părinții, în domiciliul comun al acestora și să fie în grija și sub supravegherea lor.
De la plecarea în străinătate a mamei, care a avut loc în urmă cu mai mult de un an, potrivit declarației martorului - avută în vedere la stabilirea situației de fapt - de îngrijirea și educarea minorelor se ocupă reclamantul, în aceeași locuință ocupată din timpul căsătoriei.
Lipsa mamei din locuința comună este confirmată și de constatările consemnate în raportul de anchetă socială, potrivit cărora apartamentul este neîntreținut.
În același raport se consemnează faptul că, de la instituirea plasamentului minorele nu au părăsit locuința părinților și doar au fost vizitate săptămânal de familia de plasament.
Odată această situație de fapt reținută, considerând inadmisibilă sau nejustificată reîncredințarea minorelor spre creștere și educare pârâtului care se ocupă efectiv de creșterea și educarea lor, instanțele de fond au pronunțat o soluție nelegală, în sensul că nu au ținut seama de interesul superior al copilului, așa cum dispun prevederile art. 44 și 42 Codul familiei, precum și dispozițiile art.6 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Împrejurările avute în vedere la încredințarea minorelor s-au schimbat astfel că după plecarea mamei în străinătate acestea au rămas în grija permanentă a tatălui lor, cu ajutorul sporadic al bunicilor materni și al familiei de plasament.
Faptul că tatăl are program de lucru la locul său de muncă pe care trebuie să îl respecte zilnic nu prejudiciază cu nimic creșterea și educarea copiilor, dată fiind vârsta de 17 ani, respectiv de 16 ani la care nu au nevoie de supraveghere permanentă, pe timpul zilei.
Pe de altă parte, greșit s-a considerat că în condițiile în care nu s-a cerut desființarea măsurii de plasament, nu se poate dispune asupra reîncredințării.
Fără a se intra în examinarea măsurii de protecție alternativă, cu care instanța nu a fost învestită, trebuie observat că măsura plasamentului, nu a avut drept consecință luarea copiilor din familia părinților lor și nu a golit de conținut drepturile și obligațiile părintești, exercitate fără întrerupere de către părți.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.9 și art.312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul și va modifica decizia în sensul că va admite apelul. Va schimba sentința și va admite acțiunea, urmând să dispună reîncredințarea minorelor spre creștere și educare reclamantului și să facă aplicarea dispozițiilor art.44 coroborat cu art.42 alin. (3) Codul familiei, privitoare la stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul- reclamant, domiciliat în Râmnicu V,-, -8,.B,.17, județul V, împotriva deciziei civile nr.290/A-MF din data de 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta.
Modifică decizia în sensul că admite apelul.
Schimbă sentința civilă nr.3385/05.06.2007 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr- și admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Râmnicu V,-, -8,.B,.17, județul V în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în Râmnicu V,-, -8,.B,.17, județul
Dispune reîncredințarea minorelor, născută la data de 07.07.1990 și -, născută la 13.11.1991 spre creștere și educare reclamantului.
Obligă pe pârâtă la plata către minore a pensiei de întreținere în cuantum de 83 lei lunar pentru fiecare, începând cu data de 23.01.2008 și până la majorat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 ianuarie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
12.02.2008
jud fond.M
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Veronica Șerbănoiu Bădescu
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 126/2008.... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
