Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 532/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 532/
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Judecător - - -
Grefier - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamantul în nume propriu și, în vârstă de 14 ani asistată de, împotriva deciziei civile nr. 115 din 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-, în contradictoriu pârâta (fostă ) șiPRIMĂRIA MUNICIPIULUI, în calitate de autoritate tutelară, în acțiunea civilă având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de av. -, minora asistată de recurentul-reclamant, intimata-pârâtă personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosarul cauzei, lipsă fiind Primăria Mun. Focșani.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea, față de certificatul de grefă aflat la fila 37 dosar, din care rezultă că există o cerere de strămutare a prezentei cauze formulată de reclamanții și, cu termen la data de 12.02.2010, solicită ca părțile să precizeze dacă s-a dispus și suspendarea judecării prezentului recurs până la soluționarea cererii de strămutare.
Av. - precizează că nu s-a dispus suspendarea soluționării recursului. Își menține punctul de vedere exprimat în scris, și deși nu are text de lege, prezenta cauză atârnând de soluționarea cererii de strămutare recursul de față ar trebui suspendat. Depune la dosar un număr de 3 acte indicate cu opis. Alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Av. pentru intimata-pârâtă solicită respingerea cererii de suspendare formulată, neexistând temei legal în acest sens. Dacă cererea de strămutare va fi admisă, soluția pronunțată în recurs s-ar desființa de drept. Susține că i-au fost prezentate actele depuse de recurenți; nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, respinge cererea de suspendare a soluționării recursului, nefiind întemeiate condițiile prevăzute de textul de lege pentru suspendarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului civil.
Av. - pentru recurenții-reclamanți, pentru considerentele detaliate în motivele scrise de recurs, completate cu notele de concluzii depuse astăzi în instanță, solicită admiterea recursului formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii apelului formulat de pârâta și menținerii de drept ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr. 640/04.02.2009 pronunțată de Judecătoria Focșani și de asemenea, admiterea apelului formulat de reclamant sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Consideră decizia recurată ca fiind nelegală prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 cod procedură civilă. Decizia de apel cuprinde motive contradictorii, în mod greșit instanța de apel reținând pe de o parte faptul că prima instanță nu ar fi cenzurat și modificat onorariului de apărător, această abilitate revenind doar consiliului baroului de avocați în măsura în care este sesizat de client și pe de altă parte, faptul că onorariul este stabilit prin convenția apărătorului cu clientul și că de aceea nu ar fi opozabil celeilalte părți. Tot în mod greșit și contradictoriu se reține de instanța de apel pe de o parte, faptul că potrivit art. 44 codul familiei în ipoteza schimbării împrejurărilor care au fost avute în vedere la încredințarea minorului, instanța poate modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale între părinții divorțați și copii iar pe de altă parte, faptul că nu ar fi apărut schimbări în situația minorei și că, singurul element nou apărut fiind încercarea punerii în executare a hotărârii care nu s-a putut realiza datorită refuzului minorei, care exista și la data judecării apelului.
Consideră că instanța de apel prin soluția pronunțată, a desconsiderat interesul major al copilului prevăzut de art. 2 din Legea 272/2004, care este un copil cu o personalitate puternică, inteligent și responsabil, care dorește să se țină cont și de părerea sa. Dovada schimbării condițiilor de la data apelului a fost făcută de toți martorii audiați în cauză care au arătat că minora nu mai locuiește din septembrie-octombrie 2008 cu pârâta, adică exact de când nu mai locuiește nici reclamantul, ambii schimbându-și domiciliul la bunicii paterni.
La filele 60, 75, 76 și 79 din dosarul de fond există acte care reprezintă dovezi clare întocmite de un terț respectiv executorul judecătoresc, în care se exprimă clar refuzul minorei de a se duce să locuiască împreună cu mama.
Față de cele arătate, în concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică și admiterii apelului declarat de reclamant sub aspectul cheltuielilor de judecată. Solicită cheltuieli de judecată și în recurs.
Av. pentru intimata-pârâtăconform art. 3021cod procedură civilă recursul de față este inadmisibil întrucât nu au fost indicate motive de nelegalitate de către partea adversă, singura critică fiind împrejurarea că au intervenit schimbări de la data încredințării minorei.
În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că s-a prezentat o situație de fapt trunchiată, în sensul că din căsătoria părților au rezultat doi copii minori care i-au fost încredințați pârâtei spre creștere și educare. Nu s-au modificat condițiile pe care le oferă pârâta de la data încredințării, există doar voința minorei de a rămâne cu tatăl său, voință datorată influenței nefaste a reclamantului, care dă dovadă de iresponsabilitate și egoism excesiv.
Dacă minora ar fi încredințată reclamantului, de aceasta s-ar ocupa bunicii paterni, întrucât reclamantul lucrează la Adjud, face naveta zilnic. Nu aceeași situație este și în cazul pârâtei care este cadru didactic.
Există studii psihologice și practică unanimă care atestă că frații nu trebuie despărțiți și că minorii sunt încredințați mamelor spre creștere și educare. Împrejurarea că minora vrea la tată este doar un criteriu ce poate fi analizat în coroborare cu celelalte criterii, dar în favoarea și în interesul exclusiv al minorului. Pentru cele arătate, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Av. - pentru recurenții-reclamanți,consideră că recursul declarat este admisibil. În replică la recurs, invocă art. 44 din codul familiei care devin incidente în cauză, minora împlinind 14 ani și-a exprimat dorința de a locui cu celălalt părinte.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Judecătoria Focșani, reclamanții asistată de tatăl său și acesta din urmă, în nume propriu, în contradictoriu cu pârâta, au solicitat reîncredințarea minorei către reclamant.
In motivarea acțiunii precizată la 10.12.2008, reclamanții au arătat că prin decizia civilă nr. 529/R/25.09.2008 a Curții de APEL GALAȚI minora a fost încredințată spre creștere și educare mamei - pârâte dar că este în interesul acesteia ca măsura să fie modificată deoarece relația mamă - fiică este extrem de dificilă, minora fiind timorată de gândul că ar putea locui cu mama, părăsindu-și tatăl și bunicii paterni care o cresc și de care este foarte atașată.
Reclamanții au mai precizat că pârâta o jignește permanent pe minoră punând-o în situații jenante.
Pârâta () a formulat întâmpinare arătând că reclamantul a implicat minora în relațiile dintre părinți, că este anormal ca aceasta să nu dorească apropierea mamei și a surorii mai mici și că, pe termen, reîncredințarea ar contraveni interesului minorei.
Prin sentința civilă nr. 640/4.02.2009, Judecătoria Focșania admis acțiunea dispunând reîncredințarea minorei, născută la 15.11.1995, reclamantului, cu compensarea cheltuielilor de întreținere datorate de părți reciproc în favoarea celor două minore.
In baza art.274 al.1 și al.3 Cod proc. Civilă, pârâta a fost obligată către reclamant la plata sumei de 406 lei cheltuieli de judecată prin reducerea onorariului de avocat la 400 lei.
Pentru a hotărî astfel cu privire la situația minorei, instanța de fond a avut în vedere disp.art.2 al.3 din Legea nr. 272/2004, respectiv interesul minorei care este mai atașată de tatăl său și de bunicii paterni, apropierea mamă-fiică neputându-se face contra voinței copilului.
S-a apreciat că depinde de pârâtă ca această relație precum și aceea dintre cele două surori să se îmbunătățească în timp.
Referitor la reducerea onorariului de avocat în cadrul cheltuielilor de judecată s-a motivat că acesta, convenit strict în raportul reclamantului cu apărătorul, este opozabil pârâtei doar în temeiul art.274 al.1 cod proc. civilă dar cuantumul a fost apreciat ca fiind exagerat (700 lei).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal ambele părți.
Reclamantul a criticat sentința ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul reducerii onorariului de avocat, potrivit instanței supreme acesta neputând fi cenzurat.
Pârâta a susținut că sentința este nelegală deoarece instanța de fond a încălcat atât disp. art. 44 din codul familiei cât și autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr.529/2008 a Curții de APEL GALAȚI, toate aspectele invocate în prezenta acțiune fiind analizate respectiv cenzurate de instanța superioară indicată.
Prin decizia civilă nr. 115 din 26.05.2009 a Tribunalului Vranceaa fost admis apelul declarat de pârâta ( fostă ), a fost schimbată în tot sentința și în fond a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată. Prin aceeași decizie a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanți. A fost obligat apelantul reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată către apelanta pârâtă.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, cu privire la apelul declarat de reclamant, că prima instanță nu a cenzurat, respectiv modificat, onorariul avocatului reclamantului, această abilitate având-o potrivit legislației speciale doar consiliul baroului de avocați în măsura în care este sesizat de client.
Cum cuantumul onorariului este stabilit prin convenția apărătorului cu justițiabilul, nu este opozabil celeilalte părți, instanțele urmând să oblige partea căzută în pretenții la o parte rezonabilă din acesta, apreciată în funcție de complexitatea cauzei și de uzanțe.
S-a mai reținut că cealaltă parte rămasă din suma pe care partea care a câștigat procesul a înțeles de bună voie să o achite apărătorului rămâne "imputată" acesteia.
Cu privire la apelul pârâtei, Tribunalul a reținut că, potrivit art.44 din codul familiei, în ipoteza schimbării împrejurărilor care au fost avute în vedere la încredințarea minorului, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă a împlinit 14 ani, instanța va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale între părinții divorțați și copii.
Or, cum minora a fost încredințată pârâtei la 25.09.2008 prin decizia Curții de APEL GALAȚI, Tribunalul a apreciat că nu se poate susține că până la 19.11.2008, când s-a introdus acțiunea de reîncredințare, s-au schimbat major împrejurările.
Teoretic o schimbare bruscă poate interveni chiar într-un timp mai scurt dar, instanța de apel a considerat că reclamantul a invocat, în marea lor majoritate, toate împrejurările, respectiv apărările, care au fost cenzurate deja de instanța de recurs.
Singurul element nou apărut este încercarea punerii în executare a hotărârii care nu s-a putut realiza datorită refuzului minorei, acesta preexistând și la data judecării recursului.
Instanța de apel a reținut că opțiunea minorei, care urmează să împlinească 14 ani pe data de 15.11.2009, nu este echivalentă cu interesul său și nu poate fi absolutizată, în mod greșit instanța de fond dându-i prioritate motivat de faptul că are discernământ, respectiv că este responsabilă.
Împotriva deciziei civile nr. 115 din 26.05.2009 a Tribunalului Vranceaa declarat recurs reclamantul criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență, acesta a susținut că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de apel neluând în considerare nici schimbarea împrejurărilor care au fost avute în vedere inițial la încredințarea minorei către mamă (art. 44 din Codul familiei) și nici interesul superior al minorei (art. 32, 31 alin. 3, 38 și 2 din Legea nr. 272/2004).
A solicitat modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă și menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond cu privire la măsura reîncredințării minorei spre creștere și educare reclamantului.
Sub un alt aspect, recurentul a solicitat să se constate că în mod greșit a fost menținută dispoziția primei instanțe referitoare la reducerea onorariului apărătorului ales, susținând că instanța nu poate cenzura cuantumul cheltuielilor efectuate de părți cu acest titlu, neputând face aprecieri nici cu privire la efortul depus de apărător într-o anumită cauză.
În consecință a solicitat modificarea hotărârilor pronunțate în cauză și sub acest aspect.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că decizia atacată este temeinică și legală.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 44 din Codul familiei, în ipoteza schimbării împrejurărilor care au fost avute în vedere la încredințarea minorului, instanța poate modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale dintre părinții divorțați și copii.
Pe de altă parte, art. 2 din Legea nr. 272/2004 stabilește că orice lege și reglementare adoptată în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului, principiu care trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Raportat la dispozițiile legale mai sus citate, Curtea constată că hotărârea instanței de apel prin care cererea reclamantului de reîncredințare a minorei spre creștere și educare a fost respinsă este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, mai precis cu ignorarea tocmai a textelor legale sus amintite.
Astfel, sub un prim aspect, se constată că împrejurările care au fost avute în vedere la momentul încredințării minorei către pârâtă s-au schimbat. La data pronunțării deciziei civile nr. 529/2008 a Curții de APEL GALAȚI, cei doi părinți locuiau încă împreună astfel încât împrejurarea că minora fusese încredințată mamei spre creștere și educare nu a avut asupra copilului un impact major câtă vreme celălalt părinte, respectiv tatăl, de care, în mod evident, minora este mult mai atașată era permanent prezent lângă ea.
La rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii de divorț, însă, reclamantul s-a mutat la părinții lui astfel încât minora, care așa cum rezultă din toate probele dosarului are o relație foarte tensionată cu mama sa, a părăsit, de asemenea, domiciliul plecând împreună cu tatăl său.
Soluționând cererea de reîncredințare a minorei formulată de către reclamant în nume propriu dar și ca reprezentant al minorei, instanța ar fi trebuit să aibă în vedere această nouă împrejurare coroborată și cu opțiunea clar exprimată de aceasta de a locui în continuare cu tatăl său precum și cu împrejurarea că la momentul la care pârâta a încercat să pună în executare hotărârea anterioară prin care copilul îi fusese încredințat ei spre creștere și educare, eforturile depuse în acest sens s-au lovit de refuzul categoric al minorei de a-și părăsi tatăl.
Câtă vreme este evident, așa cum se arată și în ancheta socială efectuată în cauză, că minora, cel puțin la acest moment, nu are o relație bună cu mama sa, a trece peste voința acesteia și aoo bliga să locuiască împreună cu pârâta înseamnă a-i încălca demnitatea și a-i pune în pericol, chiar, dezvoltarea spirituală, morală și socială, contrar dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 272/2004.
Este cert că, pentru moment, în interesul minorei este să trăiască în mediul pe care și-l dorește, în care se simte în siguranță și care îi poate oferi liniște și echilibru, ruperea acesteia de tatăl său, contrar voinței clar exprimate, putând influența în mod negativ evoluția sa ulterioară. O asemenea situație ar putea adânci și mai mult neînțelegerile dintre mamă și fiică și ar putea avea consecințe asupra minorei a cărei personalitate, la această vârstă, este în plină formare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, reținând că este în interesul minorei să locuiască cu tatăl său, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamant și, modificând decizia atacată, va respinge ca nefondat apelul pârâtei declarat împotriva hotărârii instanței de fond, pe care o va menține ca temeinică și legală.
Cât privește cea de-a doua critică formulată de reclamant, referitoare la cheltuielile de judecată efectuate la fond, cheltuieli reprezentate de onorariul apărătorului ales și al căror cuantum a fost redus de către prima instanță pe considerentul că sunt exagerate, Curtea apreciază că, raportat la complexitatea cauzei deduse judecății, o asemenea dispoziție nu își găsește justificarea, motiv pentru care, ca urmare a admiterii recursului declarat de reclamant și a modificării în tot a deciziei atacate, va admite apelul declarat de acesta împotriva sentinței primei instanțe pe care o va schimba în parte în sensul că va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 706 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în loc de 406 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de către reclamantul în nume propriu și, în vârstă de 14 ani asistată de, împotriva deciziei civile nr. 115 din 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
Modifică decizia civilă 115 din 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta(fostă )împotriva sentinței civile nr. 640 din 04.02.2009 a Judecătoriei Focșani.
Admite apelul reclamantului împotriva aceleiași hotărâri pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pe pârâtă către reclamant la plata sumei de 706 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond (onorariu apărător și taxă de timbru).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. și tehnoredactat motivare decizie /17.12.2009
decizie VM/17.12.2009
6 ex./17.12.2009
Fond: Judecătoria Focșani - judecător:
Apel: Tribunalul Vrancea - judecători:
Com. 4 ex./18.12.2009
-
-
- fostă
- Prim. Mun. Focșani
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 394/2009.... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
