Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 535
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta I împotriva deciziei civile nr. 27/A/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul -, având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru pârâtul, av., lipsă fiind reclamanta ( fostă ) I și Autoritatea Tutelară și Reșița.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare formulată de pârâtul intimat, calificată concluzii scrise de către instanță, față de data depunerii sale.
Reprezentantul pârâtului depune la dosar împuternicire avocațială, și un set de acte, respectiv buletin de analize și bilet de ieșire/scrisoare medicală ale minorei, și extras CF nr. 1734 Montană.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, arătând că minora urmează tratamente de specialitate, suferind de mastocitoză și este sub tratament la Spitalul Clinic de T, unde se deplasează cu regularitate, iar pârâtul oferă condiții optime de creștere și educare a minorei, condițiile oferite de reclamantă nu sunt suficiente față de vârsta și nevoile minorei, minora este foarte bine îngrijită de către pârât și bunicii paterni.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Reșița sub nr. dosar 45/290/4.02.2008, reclamanta -I a chemat în judecată pe pârâtul -, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună reîncredințarea minorei -, născută la data de 06.05.2001, la aceasta spre creștere, îngrijire și educare, și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că părinții pârâtului se ocupă de creșterea minorei, pârâtul lipsind permanent de acasă și că nu i se permite de către pârât și părinții acestuia să-și viziteze minora.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 100 raportat la art. 42, 107, 86 și 94 din Codul Familiei.
Pârâtul - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată, arătând că nu s-a schimbat starea de fapt avută în vedere de instanță la pronunțarea divorțului și contribuie în permanență la creșterea minorei, fiind ajutat de părinți pe perioada plecării în
Prin sentința civilă nr. 1724 din 18.06.2008, Judecătoria Reșița a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta -I, împotriva pârâtului -.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că minora - s-a născut la data de 06.05.2001 în localitatea din Germania, rezultând din relația de concubinaj a părților, anterioară încheierii căsătoriei acestora.
Prin sentința civilă nr. 434/21.02.2007 pronunțată în dosarul nr-, irevocabilă, Judecătoria Reșița a desfăcut căsătoria părților încheiată la data de 08.05.2002, a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "", a încredințat pe minora în cauză tatălui-pârât spre creștere, îngrijire și educare și a obligat pe mama reclamantă să plătească pensie de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 80 lei lunar.
În prezent, minora frecventează Grădinița cu program prelungit din Orașul și locuiește la bunicii paterni de la vârsta de trei săptămâni, fiind instituită și măsura de protecție alternativă a tutelei asupra minorei și numită tutore bunica paternă prin Dispoziția Primarului Orașului nr.1566/2003, pe perioada când părinții minorei au fost plecați în străinătate. Tatăl pârât se îngrijește în mod corespunzător de creșterea și educarea minorei, are asigurat un venit realizat prin muncă. Chiar dacă este plecat temporar din țară, acesta menține legătura cu minora și contribuie financiar la creșterea acesteia, iar bunicii paterni ai minorei îi asigură condițiile necesare îngrijirii, creșterii și educării acesteia.
De asemenea, și mama-reclamantă are asigurat un venit realizat prin muncă și este preocupată de creșterea și educarea minorei, însă instanța reține că revenirea asupra măsurii încredințării copilului minor spre creștere și educare de la un părinte la celălalt trebuie să aibă o justificare temeinică, bazată pe motive puternice, care să demonstreze că menținerea la acel părinte ar avea consecințe dăunătoare bunei lui dezvoltări fizice, creșterii și educării sale; în sens contrar, nefiind indicat să i se impună schimbări forțate în modul de viață cu care a fost deprins timp îndelungat și care nu se dovedește a fi dăunător. Deci, măsura reîncredințării minorului își găsește justificare și poate fi luată numai atunci când interesele minorului o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire se află nu-i mai poate asigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare. Ori, tatăl pârât și părinții acestuia se îngrijesc în mod ireproșabil de minoră, neimpunându-se o schimbare forțată în modul de viață al acesteia, în mediul său familial, mama-reclamantă păstrându-și dreptul de a avea legături personale cu aceasta și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea ei profesională.
Față de considerentele expuse, prima instanță, având în vedere faptul că nu s-au schimbat împrejurările avute în vedere la încredințarea minorei, principiul interesului superior al acesteia, care va prevala în toate demersurile și deciziile ce o privesc pe minoră, instituit de art. 2 alin.3 din Legea nr. 272/2004, opiniile exprimate în anchetele sociale, a respins în întregime acțiunea civilă formulată de reclamanta I împotriva pârâtului - .
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel, în termen legal, reclamanta (fostă ) I, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând schimbarea în tot a acesteia și rejudecând, să se admită acțiunea, să se dispună reîncredințarea minorei la mamă spre creștere și educare, pârâtul să fie obligat la o pensie de întreținere echivalent cu din veniturile pe care le realizează, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de apel, apelanta a arătat că modificarea esențială a împrejurărilor avute în vedere de instanța care a pronunțat divorțul și a încredințat-o pe minoră pârâtului este dată tocmai de faptul că din iunie 2007 tatăl minorei a plecat în Statele Unite ale Americii, neîntorcându-se de atunci și până în prezent acasă. Astfel, consideră că bunicii nu pot suplini afecțiunea mamei și nici dragostea părintească, astfel încât solicită să-i fie încredințată minora.
Apelanta a afirmat că, în prezent, dispune de condiții materiale și morale optime pentru îngrijirea minorei. În plus, poate să se ocupe direct de creșterea acesteia, în timp ce pârâtul doar de la distanță. Singura legătură a pârâtului cu minora este telefonul.
Apelanta a susținut că în prezent locuiește în Reșița, într-un apartament cu 3 camere, împreună cu viitorul ei soț, unde i-a amenajat și minorei o cameră. la cotidianul "24 " din Reșița în baza unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată. A înscris-o pe minoră la școală, la Reșița, unde ar putea beneficia de o educație școlară superioară, pe lângă oportunitățile unor activități extrașcolare ce lipsesc în cu desăvârșire.
Apelanta susține că se preocupă de situația școlară a minorei, participă la ședințele cu părinții, atât la, cât și la Reșița, pentru a nu-i aduce nici cel mai mic deserviciu în situația în care instanța ar reveni la măsura încredințării minorei și ar transfera-o la școala din Reșița.
În ceea ce privește pensia de întreținere, apelanta a susținut că, la calcularea acesteia, ar trebui să se țină seama de veniturile pârâtului, care ar fi de 2000 USD lunar, astfel încât pensia ce i s-ar cuveni minorei ar fi în cuantum de 250 USD lunar.
Cererea de apel nu a fost motivată în drept.
Prin decizia civilă nr. 27/A/11.02.2009, Tribunalul C-S a respins apelul declarat de reclamanta I, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Potrivit art. 44 Cod familie, în cazul schimbării împrejurărilor ce au determinat încredințarea minorei, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinții divorțați și copii.
Apelanta Iac onsiderat că modificarea esențială a împrejurărilor este dată de plecarea pârâtului în din iunie 2007, unde lucrează cu contract de muncă. Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, reiese că, într-adevăr pârâtul - este plecat în, din iunie 2007, unde lucrează și realizează un venit lunar de aproximativ 1.800 USD. De la această dată, minora a rămas în grija bunicilor paterni.
Pârâtul nu a întrerupt însă relația cu minora, dimpotrivă, este preocupat de creșterea acesteia. Trimite regulat bani și pachete cu haine, dulciuri și jucării fetiței, vorbește la telefon cu aceasta, fiind preocupat de necesitățile materiale și spirituale ale minorei.
Din discuțiile purtate cu fetița, instanța a constat că fetița este foarte atașată de tatăl său. Fiind întrebată despre relația ei cu, minora s-a luminat și a devenit foarte dezinvoltă, arătând că toate hainele cu care era îmbrăcată sunt de la tatăl ei, povestind că acesta îi trimite pachete din, că vorbește des la telefon cu și că-l așteaptă de Paști acasă.
De asemenea, fetița a apreciat că îi place să locuiască momentan alături de bunicii paterni, care au crescut-o de la 3 săptămâni, cu care își face lecțiile și se joacă și nu dorește să meargă la mama sa, doar în vizite scurte, fiindcă nu îi place să doarmă acolo.
Cu privire la a doua schimbare majoră a împrejurărilor care ar determina reîncredințarea minorei, respectiv condițiile materiale optime pe care reclamanta le-ar putea oferi în prezent minorei, s-a constatat că nici această schimbare nu este determinantă, în speța de față, pentru reîncredințarea minorei mamei sale.
Într-adevăr, în prezent reclamanta este angajată la cotidianul "24 " din Reșița, având contract de muncă pe perioadă nedeterminată de unde realizează un venit lunar în sumă de 1.657,67 RON conform adeverinței depuse la dosar și contract de muncă.
Din anul 2006, mama reclamantă are un domiciliul stabil în Reșița, unde locuiește împreună cu actualul său concubin și cu tatăl acestuia într-un apartament de 3 camere, proprietatea tatălui concubinului său.
Analizând însă evoluția mamei reclamante, de la nașterea minorei până în prezent, s-a constatat că aceasta a fost plecată împreună cu pârâtul la muncă în Germania când a născut-o pe minoră, motiv pentru care de la vârsta de 3 săptămâni, minora a locuit la în casa bunicilor paterni, care s-au ocupat întotdeauna de creșterea și educarea ei.
În momentul despărțirii părților, reclamanta nu a avut condiții materiale pentru îngrijirea minorei, urmând mai apoi cursurile unei facultăți, motiv pentru care a preferat să o lase în grija tatălui său și a bunicilor paterni.
Așadar, de la naștere și până în prezent, minora a locuit numai la domiciliul din unde este fericită și bine îngrijită, având condiții materiale și spirituale optime de creștere și educare.
Faptul că în prezent și mama sa are condiții materiale bune pentru îngrijirea minorei, nu este o împrejurare menită să atragă reîncredințarea minorei la aceasta, deoarece și la domiciliul tatălui său din are tot ce își dorește. Numai dacă, în prezent, situația ar fi fost esențial schimbată, adică numai dacă reclamanta ar fi avut condiții materiale și spirituale optime, iar pârâtul nu ar mai fi putut să-i asigure aceleași condiții materiale și spirituale minorei, s-ar fi impus reîncredințarea acesteia la celălalt părinte.
Însă în situația de față, minora se bucură de aceleași condiții foarte bune în casa tatălui său, astfel cum reiese din ancheta socială efectuată la.
Or, o schimbare din mediul în care minora este fericită și cu care este obișnuită, i-ar putea crea puternice dezechilibre emoționale.
De altfel, din declarațiile martorilor, dar în primul rând din cele afirmate de minoră, aceasta își dorește să rămână în grija tatălui său, deci în mediul familial în care a crescut și este obișnuită, și nu în apartamentul concubinului mamei sale, unde nu îi place și nu își dorește să stea prea mult.
Cu privire la afecțiunea și atașamentul pe care minora le are față de părinții săi, s-a constatat că ea îi iubește pe amândoi, însă mediul cu care este obișnuită și în care vrea să trăiască este cel din casa tatălui său, mama având posibilitatea de a păstra cu fetița legături personale.
În concluzie, având în vedere întregul material probator administrat în cauză, s-a apreciat că, în speță, nu au intervenit schimbări majore a împrejurărilor ce au determinat încredințarea minorei la tatăl pârât, spre creștere și educare, astfel încât s-a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 Cod familie, acțiunea reclamantei fiind nefondată.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta I, solicitând modificarea deciziei recurate și rejudecând, să-i fie admisă acțiunea, să se dispună reîncredințarea minorei către reclamantă, spre creștere, îngrijire și educare, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere echivalentă cu din veniturile realizate de acesta, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că, atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar, trec cu nepermisă ușurință peste un argument determinant al acțiunii, respectiv faptul că părintele căruia i-a fost încredințată minora ( tatăl) a plecat în iunie 2007 în SUA și nu s-a întors nici în prezent. La data încredințării minorei către tată, acesta era în țară și îi oferea acesteia condiții materiale superioare, alta fiind situația în prezent.
În prima instanță, cererea sa a fost respinsă de același complet care a pronunțat și divorțul, cu motivarea că tatăl se îngrijește în mod corespunzător de creșterea și educarea minorei și are un venit realizat prin muncă, soluție consacrată și de Tribunalul C-S în mod surprinzător.
Minora este din iunie 2007 în grija bunicilor paterni, deși a fost încredințată tatălui, iar mama ei trăiește și dispune de condiții materiale și morale, optime pentru dezvoltarea copilului, fiind doritoare să se ocupe în mod direct de aceasta.
Se arată că veniturile invocate de pârât nu au fost dovedite, aspect ce, oricum, nu ar putea suplini dragostea părintească. Are dreptul să îngrijească fata, iar instanța de fond nu a făcut referire la vreun impediment de ordin material sau moral care să o împiedice să-și redobândească fiica. În plus, și ea realizează venituri prin muncă, aspect dovedit cu înscrisuri.
Recurenta arată că nu este potrivită folosirea cuvântului "temporar", în condițiile în care pârâtul este plecat din țară de 2 ani și are contract de muncă până în 2015, lucru ce rezultă din ancheta socială și din afirmațiile mamei sale. Se apreciază că nu este în interesul suprem al minorei să păstreze legătura cu tatăl său prin discuții telefonice săptămânale, și că, din probele existente la dosar nu rezultă comportamentul ireproșabil al pârâtului și părinților săi față de minoră. Din declarațiile martorilor audiați rezultă că bunicii paterni se ceartă atunci când bunicul consumă alcool și că se fac presiuni asupra minorei, care nu este lăsată să-și vadă mama.
Se arată că s-au schimbat major condițiile materiale pe care le poate oferi reclamanta minorei în prezent. La data desfacerii căsătoriei, nu putea oferi minorei condiții materiale mai bune decât îi oferea tatăl său. În prezent, poate oferi minorei condiții mult mai bune, locuind în Reșița împreună cu viitorul său soț, într-un apartament de 4 camere, are studii superioare, lucrează în baza unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu un salariu bun. Este sprijinită de viitorul său soț în demersurile pentru redobândirea fiicei sale, sens în care i-au amenajat o cameră, au înscris-o la o școală din Reșița, unde ar putea beneficia de o educație școlară superioară, plus oportunități de activități extrașcolare, ce lipsesc în.
Ancheta socială efectuată la domiciliul său a relevat aceste aspecte și a opinat în sensul încredințării minorei la mamă.
Și în prezent, se preocupă de situația școlară a minorei mergând la ședințele cu părinții la și la Reșița. Martorii audiați au arătat aceste aspecte, precum și atașamentul minorei față de mamă. Chiar și martorii pârâtului îi confirmă spusele, arătând că minora dorește să meargă la mamă.
Se arată că față de vârsta copilului și de dispozițiile art. 42 alin. 1 teza ultimă Codul familiei, nu este legală audierea acesteia și, cu atât mai mult, nu este legală argumentarea soluției cu declarația minorei în această situație. Este vorba de un copil de 7 ani ce poate fi influențat, vârsta fiind prea fragedă, prea crudă, pentru ca minora să-și cântărească singură interesele.
A solicitat expertizarea psihologică a copilului, ce nu s-a realizat datorită lipsei unor specialiști pe acest segment, singurul ce putea trage concluzii cu privire la dorințele copilului.
Se invocă și nelegalitatea deciziei recurate, în sensul că potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil, ținând seama, cu prioritate de interesul superior al acestuia. Se invocă și art. 33 din lege și se concluzionează în sensul că, atâta timp cât părintele căruia i-a fost încredințat minorul nu își respectă îndatoririle, iar părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul, dispune de condiții materiale și morale optime și dorește ca minorul să-i fie reîncredințat, singura soluție legală este aceea de a încredința minorul celuilalt părinte.
Se solicită stabilirea unei pensii de întreținere lunare pe seama minorei și în sarcina tatălui, în cuantum de 250 USD sau echivalentul în lei la data plății, raportat la venitul declarat de pârât și de absența probelor cu privire la acest aspect.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea prezentului recurs, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Se arată că recurenta nu îi poate oferi minorei condițiile oferite de el și că minora urmează tratamente de specialitate la Spitalul Clinic de din T, că are o sensibilitate deosebită la schimbările de mediu bruște și dorește ca mama ei să vină să o vadă la ei.
Tratamentul minorei necesită frecvente deplasări la T și cheltuieli ridicate, iar el este sprijinit și de părinții săi care depun eforturi pentru vindecarea fetei.
Se subliniază activitatea și rezultatele școlare deosebite obținute de minoră sub supravegherea bunicii, pedagog de profesie.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și 304 ind. 1.pr.civ. Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, instanțele de fond pronunțând hotărâri temeinice și legale pentru considerentele expuse în cuprinsul lor și pe care instanța de recurs și le însușește în întregime.
Astfel, raportat la probatoriul administrat în cauză, care a fost corect apreciat prin coroborare, se constată că a fost stabilită o stare de fapt conformă cu realitatea, la care s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Nu sunt îndeplinite cerințele art. 44 din Codul familiei, în sensul că nu s-au modificat substanțial împrejurările avute în vedere de instanță cu ocazia încredințării minorei la tatăl său, astfel încât să fie necesară schimbarea măsurii.
Din probatoriul amplu administrat în cauză, rezultă cu îndestulătoare evidență faptul că, în prezent, minora este foarte bine îngrijită și este mulțumită de viața ei actuală, de condițiile materiale și morale furnizate de pârât și de părinții acestuia.
Este adevărat că pârâtul a plecat din anul 2007 în SUA, unde lucrează în baza unui contract de muncă, însă această situație temporară nu este de natură să afecteze substanțial modul de viață al copilului, care locuiește de la nașterea sa în casa bunicilor paterni, care îi oferă un mediu echilibrat de viață care să-i asigure o dezvoltare armonioasă. Minora este puternic atașată de mediul său de viață și, în condițiile existenței unei maladii ce necesită tratament, nu se impune o schimbare a acestui ambient, care nu i-ar putea profita, ci ar expune copilul unui risc de deteriorare a stării de sănătate.
Recurenta afirmă că din ancheta socială, rezultă că pârâtul are contract de muncă până în anul 2015, astfel că despărțirea de minoră este de durată, însă, din nici un act de la dosar, nu rezultă această durată a contractului de muncă, iar, la momentul actual, nu sunt indicii că această situație este de natură să o afecteze negativ pe fiica părților, astfel că nu poate fi reținut ca temei al modificării cerute.
Condițiile oferite de pârât minorei sunt aceleași ca și cele de la data măsurii inițiale, atâta timp cât așa cum am arătat, nu s-a probat că absența fizică a pârâtului din țară prejudiciază interesele copilului. Aceasta păstrează o legătură puternică cu tatăl său, chiar dacă prin intermediul telefonului, neputând conduce la concluzia necesității admiterii recursului de față.
În ceea ce privește situația reclamantei, este indiscutabil că aceasta s-a îmbunătățit de la data desfacerii căsătoriei părților, fiind angajată în muncă și locuind împreună cu o persoană de sex masculin, afirmativ viitor soț, și cu tatăl acestuia, într-un apartament de 3 camere, proprietatea acestuia din urmă.
Cu toate acestea, faptul că reclamanta deține în prezent o situație materială mai bună, nu este suficient, nici măcar prin coroborare cu plecarea ( temporară) a pârâtului din țară, pentru a justifica schimbarea măsurii încredințării minorei, dispuse inițial.
O astfel de soluție este percepută dramatic de psihicul unui copil de 7 ani, cu atât mai mult, cu cât nu își dorește schimbarea, lucru declarat în mod neechivoc cu ocazia ascultării sale de către instanța de apel. Nu este vorba de o părere pripită trasă în urma unei discuții de 2-3 minute cu copilul, ci de poziția acesteia expusă pe două pagini și temeinic argumentată.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 42 alin. 1 Codul familiei, este obligatorie ascultarea minorului de peste 10 ani, însă nu se poate achiesa la afirmația recurentei că este nelegală ascultarea unui copil de 7 ani, și aceasta, față de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 272/2004, care permit instanțelor de judecată să asculte și un copil mai mic, dacă apreciază necesar acest lucru.
Nu se pot reține afirmațiile martorului, în sensul existenței unei stări conflictuale în familia pârâtului, generată de consumul de alcool al tatălui acestuia, cu atât mai mult cu cât nu este vorba de o declarație directă despre ceva ce a perceput personal, și, în plus, nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.
Dimpotrivă, probatoriul administrat, impune a se conchide că, minora se bucură de o îngrijire adecvată și de o educație grijulie, ce rezultă din situația școlară deosebită și din reușitele în plan artistic pe care aceasta le-a obținut.
Declarațiile martorilor în sensul că minora ar vrea să meargă să locuiască cu mama, sunt contrazise de conținutul depozițiilor celorlalți martori audiați și, mai ales, de poziția minorei exprimată foarte clar în fața instanței de apel, astfel că primele declarații urmează a fi înlăturate pentru că nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 272/2004 prin decizia pronunțată, deoarece nu s-a reținut nerespectarea de către tată a îndatoririlor sale cu privire la copil pentru argumentele deja expuse anterior, astfel că nu vor mai fi reluate.
Ambele instanțe de fond au pronunțat hotărârile având în vedere interesul superior al copilului, consacrat de lege, singurul care prevalează în luarea sau schimbarea măsurilor cu privire la minori, interes ce este asigurat prin menținerea copilului în mediul actual, în care a trăit toată viața și care corespunde tuturor nevoilor sale, lucru probat prin dezvoltarea intelectuală a acesteia și prin dorința ei de a continua să locuiască în actualele condiții.
Ca atare, se impune a conchide că prezentul recurs nu este întemeiat, nefiind îndeplinite cerințele art. 44 Codul familiei, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. pr. civ., îl va respinge.
În ceea ce privește stabilirea pensiei de întreținere conform cerințelor reclamantei, față de soluția pronunțată asupra capătului principal, va fi respinsă și această solicitare ca neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art. 274 și urm. pr.civ. instanța nu va acorda părților cheltuieli de judecată, reclamantei, ca necuvenite, față de soluția pronunțată, iar intimatului, ca nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta I împotriva deciziei civile nr. 27/A/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul C- S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 15.06.2009
Tehnored. 2 ex./16.06.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Erica Nistor
| ← Plasament. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Suceava | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
