Plasament. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - plasament -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA NR. 55
Ședința publică din data de 1 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat prin procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții și, ambii domiciliați în com., sat, județul B, împotriva sentinței civile nr. 106 din 23 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, reclamantă intimată fiind Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, iar autoritate tutelară intimată fiind Primăria comunei, județul B și intimat parte în proces - Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâții recurenți și, consilier juridic, reprezentantul reclamantei intimate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, lipsă fiind reprezentantul Autorității Tutelare de pe lângă Primăria comunei și reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, consilier juridic, pentru Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, depune la dosar întâmpinare, comunicând câte o copie și pârâților recurenți.
Întrebați fiind, pârâții recurenți arată că au formulat recursul în termenul legal, sens în care prezintă instanței dovezile de comunicare ale sentinței nr. 106 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, pe care apar două ștampile ale Poștei B, cu data de 2, respectiv 3 februarie 2009.
Reprezentantul Ministerului Public, față de înscrisurile prezentate de pârâții recurenți, apreciază că recursul este formulat în termenul prevăzut de lege.
Având cuvântul cu privire la excepția tardivității formulării recursului, consilier juridic, pentru Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, pune concluzii de admiterea acesteia și respingerea recursului.
Instanța, având în vedere actele aduse la cunoștința instanței la termenul de astăzi, constată că excepția tardivității depunerii recursului nu mai subzistă în cauză, astfel încât, văzând că părțile prezente nu mai au de formulat alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Pârâții recurenți, și, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, precizând totodată că își doresc ca toți cei cinci copii ai lor să rămână acasă, că niciunul din cei trei copii care se află în prezent la ei nu-și dorește să plece la bunici. În concluzie, solicită respingerea acțiunii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
Consilier juridic, pentru Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, pune concluzii de respingerea recursului formulat de pârâți, menținerea sentinței Tribunalului Botoșani, având în vedere că nu s-au schimbat condițiile care au stat la baza luării măsurii plasamentului celor cinci minori la familia bunicilor.
Reprezentantul Ministerului Public, față de documentele de la dosarul cauzei, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 106 din 23.01.2009 a Tribunalului Botoșanis -a admis cererea formulată în temeiul Legii nr. 272/2004 de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și s-a instituit măsura de plasament la familia și pentru copiii -, -, -, și -.
De asemenea, s-a delegat exercițiul drepturilor părintești către Președintele Consiliului Județean
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în esență, că situația de fapt descrisă în cererea de chemare în judecată este probată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar din susținerile copiilor, - și rezultă faptul că sunt de acord cu măsura propusă de reclamanta B, că în prezent se află în grija bunicilor paterni de mai bine de un an, se înțeleg bine cu aceștia și doresc să rămână în continuare sub supravegherea lor. S-a mai reținut că bunica paternă, prezentă în instanță, a arătat că este de acord cu măsura propusă de reclamantă, că dorește să se ocupe de creșterea și îngrijirea copiilor, că dispune de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea acestora și poate să le asigure un mediu prielnic unei dezvoltări armonioase și sentimentul de securitate.
Prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, precum și celelate prevederi legale conexe.
Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs în termen legal, pârâții și. În motivarea recursului au arătat, în esență, că își doresc ca toți cei cinci copii ai lor să rămână acasă, arătând că niciunul dintre cei trei copii care se află în prezent la ei nu își dorește să plece la bunici. Au solicitat respingerea acțiunii formulate de
Recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 272/2004 consacră dreptul fundamental al copilului de a fi crescut și îngrijit de către părinții săi sau, dacă acest lucru nu este posibil, de a beneficia de îngrijire într-un mediu familial. Astfel, art. 54 al. 3 din legea sus-menționată instituie primordialitatea reintegrării copilului în familie și numai dacă acest lucru nu este posibil, urmează a se recurge la celelalte opțiuni oferite de lege. Prin urmare, obiectivele planului individualizat de protecție trebuie să urmărească așadar reintegrarea copilului în familie sau plasamentul în familia extinsă.
Recurenții sunt părinții minorilor -, -, -, și - și, așa cum rezultă din documentația depusă la dosar de intimată, respectiv rapoartele privind situația copiilor, planurile individualizate de protecție privind copiii în cauză, adresa nr. -/10.11.2008 a Postului de Poliție, ancheta socială întocmită de Primăria comunei, declarația bunicii paterne, recurenții nu oferă condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorilor.
În ceea ce îi privește pe bunicii paterni și, în mod corect prima instanță a apreciat că aceștia dispun de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorilor, fiind în măsură să le asigure acestora atât un mediu prielnic unei dezvoltări armonioase, cât și sentimentul de securitate.
Având în vedere cele reținute, constatând legală și temeinică sentința primei instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții și, ambii domiciliați în com., sat, județul B, împotriva sentinței civile nr. 106 din 23 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Botoșani - Secția civilă, reclamantă intimată fiind Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, iar autoritate tutelară intimată fiind Primăria comunei, județul B și intimat parte în proces - Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex. 10.04.2009
Jud.fond:.
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Bratu Ileana, Ciută Oana
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 85/2009. Curtea de... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 535/2009. Curtea... → |
|---|
