Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 551/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 551/
Ședința publică din 7 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George PopaJUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
JUDECĂTOR 3: Viorica vicepreședintele Curții de Apel
Judecător - - -
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamanta, domiciliată în comuna, jud.V, împotriva deciziei civile nr. 117 din 15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în com. cartier, jud.V și autoritățile tutelareCONSILIUL LOCAL PĂUNEȘTI, JUD.VșiCONSILIUL LOCAL RUGINESTI, JUDEȚUL, în acțiunea civilă având ca obiect reîncredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-reclamantă lipsă av., în baza împuternicirii avocațiale nr.30/2008, lipsă fiind intimatul-pârât și autoritățile tutelare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul civil este netimbrat.
Apărătorul recurentei-reclamante depune la dosar chitanța nr.-/03.10.2008 cu care face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 4,00 lei și 0,15 lei; depune de asemenea un număr de 5 acte și precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, nefiind alte cereri de formulat în cauză, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului civil.
Apărătorul recurentei-reclamante critică decizia Tribunalului Vrancea pe motiv de netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă; susține că, Tribunalul Vrancea, mergând pe decizia de casare, a dispus efectuarea unei noi anchete sociale și audierea a doi martori. Ancheta socială efectuată de vărul primar al pârâtului, este în opinia sa lapidară, reflectând numai aspecte generale - nu s-a făcut referire dacă minorul era acasă, dacă era bine îngrijit, dacă tatăl avea grijă de el sau copilul era lăsat în grija bunicii materne, care este o fire bolnăvicioasă -. Susține că pârâtul a formulat cererea pentru încredințarea minorului doar pentru a nu plăti alocația pentru copil. Nu au fost avute în vedere aspecte importante, precum faptul că reclamanta trimitea periodic pachete în țară pentru minor, faptul că aceasta are posibilități materiale mai bune pentru a asigura copilului o viață mai bună alături și de sora acestuia, comparativ cu condițiile de trai și posibilitățile materiale modeste pe care le oferă pârâtul.
În concluzie, solicită ca instanța de recurs, reapreciind asupra probelor administrate, să admită recursul reclamantei și casând hotărârea Tribunalului Vrancea, în rejudecare să o modifice, în sensul reîncredințării minorului în favoarea reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- la Judecătoria Adjud, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul G pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună încredințarea minorului și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pentru acesta.
În motivare a arătat că, minorul a fost încredințat spre creștere și educare pârâtului prin sentința civilă nr.54/1.02.2006 a Judecătoriei Adjud.
Anterior pronunțării acestei sentințe minorul s-a aflat în îngrijirea mamei sale.
A mai arătat că pârâtul nu are venituri si nici bunuri proprii si nu poate asigura o dezvoltare corespunzătoare copilului.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că reclamanta s-a dezinteresat de copil pe care l-a părăsit la fam.- din com. în prezent aceasta locuiește în Italia și nu intenționează să se întoarcă în țară și că în prezent trăiește în concubinaj cu altă femeie cu care intenționează să se căsătorească, putând asigura copilului condiții normale de viață.
Prin sentința civilă nr.589/7.08.2007 a Judecătoriei Adjuds -a admis acțiunea, s-a dispus reîncredințarea minorului către reclamantă, obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere în sumă de 70 lei pentru minor și obligarea acestuia la plata de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul G prin care a arătat că în mod nelegal s-a dispus încredințarea minorului către reclamanta, întrucât aceasta a manifestat dezinteres fata de copil, ca are condiții corespunzătoare pentru creșterea si educarea minorului, aspect relevat și de raportul de anchetă socială întocmit la domiciliul său și că este necesar să se păstreze un climat de viață stabil pentru minor.
Prin decizia civilă nr.194/30.10.2007 a fost respins apelul ca nefondat, apelantul fiind obligat la 600 RON cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta a trimis din Italia bani și pachete, aceasta are loc de muncă stabil și dreptul minorului este de a crește împreună cu frații săi.
Împotriva deciziei civile a declarat recurs pârâtul-intimat, recurs care prin decizia civilă nr.35/R/17.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚIa fost admis, casată decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de casare a motivat că se impunea în cauză depunerea unor noi referate de anchete sociale de la domiciliile actuale ale părinților, dovezi de venituri actualizate și audierea unor noi martori care să precizeze condițiile pe care le oferă în prezent părțile pentru creșterea și educarea minorului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunal la nr- unde au fost administrate probatoriile impuse prin decizia de casare.
Prin decizia civilă nr. 117 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Vranceaa admis apelul declarat de pârâtul G, schimbat în tot sentința apelată și, în rejudecare, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta, pentru reîncredințare minor.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.262/21.04.2004, pronunțată în dosarul nr.214/2004 al Judecătoriei Adjud, a fost declarată desfăcută căsătoria părților, intimatei fiindu-i încredințați spre creștere și educare minorii născut la 04.06.1999 și născută la 12.04.2002. În luna august 2004 intimata a plecat în Italia, lăsând copii în grija bunicilor materni și în primăvara anului 2005 apelantul aflând că minorul se află la fam.-, l-a luat de la aceasta.
În urma acțiunii promovate de apelant(reclamant în respectiva cauză) prin sentința civilă nr.54/01.02.2006 pronunțată în dosarul nr.1007/2005 al Judecătoriei Adjud minorul a fost reîncredințat spre creștere și educare tatălui cu compensarea obligației de întreținere pentru cei doi minori.
Această ultimă sentință a rămas definitivă prin neapelare de către (fostă ).
În luna mai 2007, aceasta din urmă a promovat acțiunea de reîncredințare minor ce a format obiectul dosarului nr- și unde a fost pronunțată sentința apelată prin prezentul apel.
Pe linia deciziei de casare, au fost administrate probatoriile impuse.
Astfel, din depozițiile celor doi martori audiați la solicitarea părților(fiecare câte un martor) a rezultat că după plecarea intimatei în Italia, cei doi copii au rămas la bunica maternă care nu a acceptat băiatul și l-a dus în diferite locuri -la mama actualului soț al intimatei, la o familie din Focșani și la niște persoane din sat, intimata neinteresându-se de copilul său și necontribuind material la întreținerea acestuia.
Apelantul lucrează ca zilier, este ajutat în creșterea minorului de mama sa, minorul merge la școală și este curat îmbrăcat. Apelantul, conform anchetei sociale efectuate la domiciliul acestuia, deține un imobil cu două camere, două holuri și bucătărie, electrificat și modest mobilat și beneficiază de un ajutor social de 149 lei lunar. Apelantul a asigurat fiului său toate condițiile morale și materiale necesare acestuia.
În ce o privește pe intimată, aceasta are închiriat pe o perioadă de 42 de luni(începând din 12.06.2006) un spațiu compus-cameră, baie, bucătărie în orașul cu o chirie lunară de 200 euro și începând cu data de 01.01.2008 a fost angajată ca femeie de serviciu cu o remunerație lunară de 700 euro lunar(acț.pag.32).
La dosar au mai fost depuse 24 de acte netraduse în limba română care o privesc pe intimată(pag.37-60) dar care nu pot fi luate în considerare. Intimata fiind plecată din țară, autoritatea tutelară de la domiciliul acesteia din România nu a efectuat altă anchetă socială în afara celei efectuate la data de 29.06.2007(pag.29 dosar fond).
Din conținutul acesteia, rezultă că minora care fusese încredințată intimatei spre creștere și educare, nu se află alături de mama sa ci în întreținerea bunicilor materni până la întoarcerea mamei în țară.
Acesta fiind un fapt viitor și nesigur, încredințarea minorului mamei, echivalează cu încredințarea practic către bunicii materni. În atare situație, intimata nu ar veghea la creșterea și educarea fiului ei(pe care inițial l-a abandonat). Copilul ar fi lipsit în totalitate de afecțiunea și supravegherea părintească.
Adaptându-se unui anume climat de viață, minorul a și declarat în instanță că dorește să rămână la tată.
A reține dreptul minorului de a crește împreună cu sora lui, înseamnă a exclude în totalitate celelalte condiții care pledează în favoarea acestuia de a rămâne alături de tată. De altfel, nici nu s-a probat cum că condițiile de care dispune în prezent apelantul pentru fiul său sunt mai rele decât la momentul pronunțării sentinței civile nr.54/01.02.2006.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prevăzute de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, conform cărora hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În argumentarea acestei critici, recurenta - beneficiară a unei asistențe juridice de specialitate -, invocă însă următoarele:
- conținutul echivoc și lapidar al anchetei sociale efectuate în rejudecarea apelului, subiectivitatea martorului audiat la propunerea sa, acesta fiind influențat de către fostul soț, tatăl minorului în cauză;
- componența completului de judecată nu a fost aceeași la toate termenele de judecată la care s-a dispus amânarea cauzei;
- încălcarea drepturilor sale materne de a se preocupa de creșterea și educarea minorului, precum și privarea acestuia de căldura maternă și de posibilitatea de studia într-o școală din Italia.
Recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, pentru cele ce urmează:
Verificând decizia civilă recurată prin prisma motivelor invocate, prevăzute de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, Curtea constată că soluția pronunțată este amplu și corespunzător motivată, instanța făcând referiri exprese la probele ce i-au format convingerea că, potrivit art.42 Codul familiei, interesul superior al minorului este să locuiască împreună cu tatăl său.
Nemulțumirea recurentei cu privire la conținutul referatului de anchetă socială trebuia invocată în fața instanței de apel, imediat după depunerea lucrării.
Așa fiind, Curtea va respinge ca nefondat recursul, criticile invocate vizând practic fie ignorarea unor probe, fie interpretarea eronată, în opinia recurentei, a acestora, critica respectivă nemaiputând fi invocată, textul art.304 pct.10 Cod procedură civilă fiind abrogat prin Legea nr.219/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamanta, domiciliată în comuna, jud.V, împotriva deciziei civile nr. 117 din 15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./06.11.2008
/11.11.208
2 ex.
Fond: Judecătoria Adjud - judecător:
Apel: Tribunalul Vrancea - judecători:
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
| ← Divort. Decizia 698/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Repunere în drepturile părintești. Decizia 10/2008. Curtea... → |
|---|
